La împlinirea unui an de la plecarea spre veșnicie a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, joi, 20 mai 2021, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava şi la Mănăstirea Sihăstria Putnei, locul în care ierarhul și-a pregătit mormântul, s-au săvârșit slujbe de pomenire pentru sufletul celui care a fost numit Părinte al Bucovinei și prieten al Sfinților putneni.
La Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava a fost săvârșită Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de un sobor de cinci arhierei, preoţi şi diaconi, sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, pe un podium special amenajat în incinta lăcașului de cult.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a vorbit despre momentul în care Înaltpreasfințitul Părinte Pimen și-a început călătoria spre Împărăția lui Dumnezeu. „Ne-am rugat în mod special pentru odihna sufletului robului lui Dumnezeu Părintele Arhiepiscop Pimen cu tot neamul lui cel adormit, la împlinirea unui an de la nașterea Sa în cer, de la plecarea Sa dintre pământeni, de la atingerea țintei fiecărei ființe umane fundamentată pe Înviere, și anume plecarea la Domnul în Împărăția Cerurilor. Anul trecut, pe vremea aceasta, Suceava, în mod special, și țara, în general, era cuprinsă de mare îngrijorare. O boală necunoscută se tot răspândea, crea panică, nedumerire, suferință… Biserica încerca să meargă pe drumul ei, căci ea nu își schimbă cursul din cauza evenimentelor mari sau mici, importante sau mai puțin importante. În răstimpul în care ne luptam ca viața bisericească să își desfășoare în condițiile date esența lucrării ei, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen, atins de boală, boală așezată pe bătrânețe, bătrânețe așezată pe multă osteneală, boala l-a atins și a plecat dintre noi. Toți nădăjduiam că va rămâne în continuare, deși îi cunoșteam vârsta, dar așa este omul, se leagă de celălalt, simte că poate să lucreze împreună cu el în continuare. Însă cuvântul Domnului este mai adevărat decât mintea și așteptările noastre și anume: «Gândul Meu nu este gândul vostru, zice Domnul. Căile Mele nu sunt căile voastre!» Și, în conformitate cu această voie, zic de nepătruns, de neînțeles, uneori de neacceptat de către puțina noastră credință, Părintele Arhiepiscop Pimen a plecat la cer.”
Părintele Mitropolit a evocat apoi personalitatea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen. „S-a identificat cu această zonă, Moldova de Nord, Bucovina cea binecuvântată, până la ultima fibră a ființei sale. Cele două brațe ale sale, ca două inimi, se întindeau spre parohii, în interiorul cărora se simțea acasă pentru că intuia, vedea, sesiza și simțea dragostea credincioșilor pentru Dumnezeu, pentru valorile familiei, pentru neam, și spre mănăstiri. (…) A avut două doruri, monumentele istorice pe de-o parte, bătrânii și copiii pe de altă parte. A plecat cu acest dor și se roagă acolo Sus ca cei rămași în Valea Plângerii să își aducă aminte de zdroaba Sa, de osteneala Sa, de tot ceea ce cuprinde o inimă de păstor în ceea ce privește frumusețea icoanelor, a bisericilor, a mănăstirilor, frumusețea atât de bogată în această zonă, precum și frumusețea din nevinovăția copiilor și din nevinovăția bătrânilor.”
În final, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a amintit faptul că Părintele Arhiepiscop Pimen este și acum alături de cei care l-au iubit. „Rugăciunea Sa să ne însoțească, mustrarea Sa fermă și caldă să fie auzită, iar dacă este rostită de acolo de Sus de cei care au urechi, să audă, ochi să privească, inimă să simtă. Și așa cum aminteam, Înaltpreasfinția Sa este prezent, pentru că dacă n-ar fi prezent, noi nu am fi oameni ai Învierii. Și pentru că nădăjduim să fim, că suntem într-o oarecare măsură și că vom tinde a deveni tot mai mult oamenii Învierii lui Hristos, cunoaștem prin acest adevăr că Înaltpreasfințitul nu a murit, ci doar a plecat. A plecat puțin mai înainte să ne pregătească și nouă loc.”
Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
După apolisul Sfintei Liturghii, șase ierarhi au oficiat slujba Parastasului. Din soborul condus de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie – Arhiepiscop al Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic – Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim – Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Ignatie – Episcop al Hușilor, și Preasfințitul Părinte Macarie – Episcop al Europei de Nord. Aceștia au înălțat rugăciuni către Preamilostivul Dumnezeu pentru iertarea sufletului Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen.
În întreg cuprinsul eparhiei a fost oficiată slujba Parastasului și s-au tras clopotele pentru cel care a fost vrednic păstor al acestui ținut vreme de aproape trei decenii.
Oficierea slujbei de pomenire a fost urmată de lansarea albumului omagial „In Memoriam – Un an de la strămutarea la cele veșnice a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen ”, realizat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Albumul redă momentele importante din viața Părintelui Arhiepiscop și aduce împreună cuvinte ale celor care l-au cunoscut și iubit.
Albumul a fost prezentat de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. „Volumul In Memoriam, coordonat de Departamentul Exarhat al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor sub privirea atentă a părintelui arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţ al Mănăstirii Putna şi exarh al mănăstirilor, și editat pentru a marca împlinirea unui an de la strămutarea la cele veşnice a Părintelui Arhiepiscop Pimen, este structurat în cinci capitole susţinute de 45 subcapitole semnate de ierarhi, preoţi, monahi şi monahii, profesori şi scriitori care, cu nobleţea lor sufletească, au încercat să reconstituie în cuvinte elogioase viaţa şi activitatea Părintelui Arhiepiscop Pimen, dispusă pe un interval de mai bine de jumătate de secol, fie în calitate de ghid, stareţ ori episcop-vicar, fie ca arhiepiscop pentru aproape trei decenii.”
Înaltpreasfințitul Părintele Calinic a făcut o sinteză a vieții și slujirii înaintașului Său în scaunul de arhiereu. „Părintele Arhiepiscop Pimen s-a străduit în toată viaţa să îmbine în mod armonios cele ale Martei cu cele ale Mariei, smerenia şi rugăciunea cu osteneala întru slujirea aproapelui, postul şi scumpătatea cuvintelor cu destoinicia administrativă, milostenia şi mărinimia cu dreptatea şi cuvântul de îndreptare, înţelepciunea lucrătoare şi roditoare cu iubirea de neam, de ţară şi Biserică. Bogata activitate liturgică, pastoral-misionară şi socială, culturală şi administrativ-edilitară, promovarea patrimoniului cultural-religios prin dinamizarea activităţii muzeografice, coordonarea şi supravegherea lucrărilor de construire, restaurare şi consolidare a bisericilor şi mănăstirilor – monumente istorice – şi salvarea valoroaselor fresce religioase de la distrugere, construirea de aşezăminte caritabile pentru bătrânii abandonaţi, copiii orfani şi cei ai străzii, ridicarea de case pentru cei sinistraţi şi ajutorarea cu cele necesare traiului a familiilor cu venituri precare, organizarea de tabere şi excursii pentru copiii din Basarabia şi Bucovina şi sprijinul constant acordat educaţiei prin intermediul tipografiei Arhiepiscopiei, recuperarea patrimoniului bisericesc, toate acestea conjugate cu trăsăturile sufleteşti ale Părintelui Arhiepiscop, surprinse până-n amănunt, cu aleasă reverenţă, în paginile acestui volum, sunt concludente. ”
Membrii ai familiei Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, stareți și starețe, reprezentanți ai oficialităților locale, în frunte cu domnul Ion Lungu, primarul Municipiului Suceava, domnul subprefect Daniel Prorociuc și domnul Niculai Barbă, vicepreședintele Consiliului Județean, clerici și mireni de la Centrul Eparhial Suceava și numeroși credincioși au înălțat rugăciuni pentru iertarea şi odihna sufletului Părintelui Arhiepiscop Pimen.
Voluntarii Asociației Tinerilor Ortodocși Sucevei – ATOS – au fost și de această dată alături de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Aceștia au oferit lumânări credincioșilor prezenți la Parastasul Părintelui Arhiepiscop Pimen și au împărțit pachete pentru sufletul celui pomenit.
După lansarea albumului, soborul s-a îndreptat spre Mănăstirea Sihăstria Putnei, locul în care Părintele Arhiepiscop Pimen a dorit să fie înmormântat, pentru a oficia și aici slujba Parastasului. Ierarhii au fost întâmpinați de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. De dimineață, Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie în biserica mare a Mănăstirii Sihăstria Putnei.
Soborul de ierarhi format din Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, Preasfințitul Părinte Macarie și Preasfințitul Părinte Damaschin a săvârșit slujba Parastasului pentru cel apreciat de mulți drept un slujitor desăvârșit al lui Hristos.
La finalul slujbei Parastasului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre perioada în care l-a cunoscut pe ierarhul pomenit în această zi. „Parcă sufletul Înaltpreasfințitului Pimen a ieșit, îmbrățișat de sufletele noastre, și a creat acest spațiu de nemurire care este învierea noastră întru Iisus Hristos. (…) Fața iconică a părintelui nostru duhovnicesc, pe care îl cunosc de multă vreme, din anul 1972, îmi trezește de fiecare dată sentimente de compasiune, de dragoste și parcă ne îndeamnă mereu să îl slujim pe Dumnezeu, să facem ascultare. (…) Credem că sufletul blând și bun al Arhiepiscopului Pimen este în mâna lui Dumnezeu; să fim și noi și să ne deschidă și nouă atunci când vom ajunge acolo.”
Momentul a fost urmat de tânguirea buciumelor, atât de dragă celui care s-a considerat copilul răsfățat al bucovinenilor. Apoi, la mormântul Părintelui Arhiepiscop Pimen s-au auzit Balada lui Ciprian Porumbescu și Rapsodia Română compusă de George Enescu.
Înaltpreasfințitul Părinte Pimen și-a petrecut întreaga viață în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. Ierarh vrednic al Bucovinei, iubitor al neamului românesc, Arhiepiscopul Pimen însoțește și acum turma încredințată lui de Mântuitorul Iisus Hristos.
Veșnică să îi fie pomenirea!
Date biografice – Înaltpreasfințitul Părinte Pimen
Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în anul 1929, la Greabănu, județul Buzău, și a primit la Sfântul Botez numele de Vasile. Părinții evlavioși, Maria şi Mihai Zainea, au sădit în inima viitorului arhipăstor dragostea de neam și grija față de aproapele.
Chemarea către lucrarea lui Dumnezeu a simțit-o încă de tânăr când, după terminarea cursurilor liceului, alege să studieze la Seminarul Monahal din cadrul Mănăstirii Neamț. În anul 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, iar în 1957 a fost hirotonit ieromonah. A urmat studiile Institutului Teologic Universitar din București și apoi studii de specialitate la Universitatea din Köln, Germania.
Pentru că s-a dovedit a fi un bun slujitor şi gospodar, a fost numit stareţ al Mănăstirii Putna (1957-1961). Între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, iar în perioada 1978-1979 a slujit la Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim.
În anul 1982, la 10 ianuarie, a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, la recomandarea Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpaşu.
În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, pe 24 ianuarie 1991 a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, fiind instalat la Suceava pe 3 martie 1991.
La vârsta de peste 90 de ani, slujind 38 ani în Biserica Ortodoxă Română în demnitatea de arhiereu, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen a trecut la cele veșnice în 20 mai 2020 .
În cei peste 29 de ani de rodnică arhipăstorire în Eparhia Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen s-a implicat activ în lucrarea pastoral-misionară și în proiectele social-filantropice. A redeschis mănăstiri închise în perioada regimului comunist, a fost alături de ctitorii de biserici și a ajutat la zidirea de noi lăcașuri de cult. Le-a oferit adăpost persoanelor vârstnice, i-a sprijinit pe cei singuri sau abandonați și le-a fost alături celor care s-au aflat în nevoie. Înaltpreasfinția Sa a îmbogăţit literatura religioasă publicând diverse studii, îndeosebi cu privire la iconografia bisericească, dar şi articole, cronici și recenzii.