„Fii părinților și fraților un model de smerenie, hărnicie și bună-cuviință în toate, înveșmântându-te cu haina dăruirii de sine.” este unul dintre îndemnurile cuprinse în Decalogul unui stareț, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, care sintetizează misiunea la care este chemat cel căruia îi este încredințată povățuirea unei obști monahale: o slujire întemeiată pe smerenie, jertfelnicie, responsabilitate și dragoste față de cei încredințați spre călăuzire.
În prima duminică a noului an bisericesc, 6 septembrie 2026, la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” – Ițcani din municipiul Suceava s-a scris o nouă filă în cronica așezământului monahal. Protos. Serafim (Ionuț Alexandru) Tofan Bulgaru a fost instalat în ascultarea de stareț, primind responsabilitatea de a duce mai departe lucrarea duhovnicească începută odată cu reînființarea vieții monahale de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic în urmă cu aproape cinci ani.
Evenimentul a reunit în rugăciune obștea mănăstirii, clerici de la Centrul Eparhial și slujitori ai sfintelor altare de la bisericile din cuprinsul Protopopiatului Suceava I și nu numai, stareți și starețe, monahi și monahii, fii duhovnicești și credincioși, veniți să fie alături de noul întâistătător al așezământului monahal, precum și de Episcopul-Vicar al locului, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul.
La ceas de seară, după întâmpinarea ierarhului cu pâine și sare, dar și cu flori, în biserica ocrotită de Născătoarea de Dumnezeu arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a dat citire deciziei de numire în demnitatea de stareț a protos. Serafim Tofan Bulgaru, potrivit prevederilor Statutului pentru Organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și ale Regulamentului pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinarea mănăstirilor.
După citirea rugăciunilor de binecuvântare, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul i-a oferit părintelui Serafim toiagul de stareț, obiect care simbolizează autoritatea, responsabilitatea și buna păstorire pe care le are de îndeplinit în cadrul obștii monahale încredințate lui de Dumnezeu.
Preasfinția Sa a transmis mesajul din partea întâistătătorului eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, lecturând Decalogul unui stareț, text alcătuit special pentru a-i ghida pe îndrumătorii de obști, și a adresat noului stareț cuvânt de binecuvântare și de povățuire pentru ascultarea pe care o primește. „Vă încredințăm ocrotirii celei mult folositoare a Preacuratei, care este ocrotitoarea acestei mănăstiri, și întronizarea sfinției voastre, instalarea ca stareț, are loc, să spunem, în pregătirea praznicului Nașterii Maicii Domnului. De asemenea, o aveți ca ocrotitoare pe Sfânta Mare Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș, care ne readuce aminte și vă readuce aminte că viața monahală nu este diferită de viața de mucenicie. Și îndrăznesc să vă îndemn să vi-i luați mai aproape decât până acum pe cei doi sfinți ale căror nume le purtați. Unul mai cunoscut și unul mai puțin cunoscut: cel dintâi, Sfântul Cuvios Serafim din Sarov, model de blândețe și de povățuire; și celălalt, mai aproape de noi, Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Mănăstirea Sâmbăta. Cu blândețe și cu răbdare veți putea chivernisi obștea acestei mănăstiri; altfel, lucrurile nu vor merge atât de ușor. Dar pe ei avându-i ocrotitori și sub ocrotirea Maicii Domnului punându-vă, nădăjduim ca începutul acesta al stăreției preacuvioșiei voastre să fie unul care să aducă bucurie aici pe pământ, dar mai ales să-L bucure pe Dumnezeu.”
În continuare, protos. Serafim Tofan Bulgaru a mărturisit că primește noua ascultare nu ca pe o recunoaștere a unei vrednicii personale, ci ca pe o chemare la slujire și la responsabilitate înaintea lui Dumnezeu și a Bisericii. Părintele stareț a mulțumit Preamilostivului Dumnezeu și tuturor celor care au contribuit la formarea sa până acum, precum și celor prin care Dumnezeu i-a călăuzit pașii către Biserică și către viața monahală. Gândul de recunoștință s-a îndreptat către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, pentru binecuvântare, încredere și părinteasca purtare de grijă, precum și către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, pentru dragostea, cuvântul părintesc și sprijinul oferit de-a lungul timpului.
Un nou început la vechea vatră monahală a Ițcanilor vine la mai bine de patru ani de la momentul în care, în martie 2022, după mai bine de două veacuri de la desființarea mănăstirii de către autoritățile habsburgice, tradiția bizantină a instalării unui stareț era reluată aici prin așezarea în această slujire a arhim. Justinian Săvescu.
Orice nou început în viața unei obști monahale se așază sub semnul continuității, al responsabilității și al slujirii, potrivit îndemnului din Decalogul unui stareț de a urma pilda înaintașilor și de a se osteni, împreună cu părinții și frații, pentru mântuirea sufletelor și slava lui Dumnezeu.
Scurt istoric
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Ițcani, Suceava – numită în vechime Mănăstirea lui Iațco – este menționată pentru prima dată în anul 1395, ea fiind ctitoria boierului Iațco. În mai 1395, acest boier închina ctitoria sa, de lemn, împreună cu Mănăstirea „Sfântul Dumitru” din Suceava, patriarhului Constantinopolului, Antonie al IV-lea, probabil în contextul în care Ștefan I Mușat încerca să obțină recunoașterea autonomiei Mitropoliei Moldovei.
În 23 februarie 1453, Mănăstirea Ițcani a primit de la domnul Alexăndrel Vodă dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, prilej cu care este menționat numele stareței, Fevronia, și hramul, Adormirea Maicii Domnului. Ulterior, acest drept a fost confirmat și de către domnii Ștefan cel Mare, Ieremia Movilă (în 1597) și Radu Mihnea (în 1616).
Alte danii, privilegii și întăriri către mănăstire au fost făcute de către doamna Elisabeta Movilă, soția lui Ieremia Movilă, în 1597, Simeon Movilă, Constantin Movilă, în 1610, Ștefan Tomșa al II-lea, în 1612, Gașpar Graziani, Alexandru Coconul, Moise Movilă, în 1630, Alexandru Iliaș în 1632, Miron Barnovschi, în 1627, Vasile Lupu, Istrate Dabija.
În anul 1639, în vremea domniei lui Vasile Lupu, călugărița Nazaria și fiica ei, Anghelina, au construit o biserică nouă. În pronaosul bisericii se află nouă lespezi funerare, datate între 1510 și 1590, păstrate din vechea biserică. În secolul al XVIII-lea, mănăstirea primește danii și întăriri de la Maria Humă, în 1732, Grigore al II-lea Ghica, în 1733, Matei Ghica, în 1755, în documentul acestuia fiind menționat și numele stareței, Ieroftea.
În 1775, Bucovina a fost anexată de către Imperiul Habsburgic. În recensământul realizat de generalul Spleny în anul 1776, în mănăstire viețuiau 5 monahii. În 1776, mănăstirea a fost desființată, iar biserica a fost transformată în biserică parohială.
Fiind afectată de cutremure și incendii, biserica a fost închisă în perioada 1937–1950. Diferite lucrări de restaurare au fost efectuate în perioadele 1988–1989 și 1991–1996. În 2003 a fost realizată noua pictură interioară și a fost renovată clopotnița de tip zvoniță.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ițcani a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul de clasificare cod LMI SV-II-m-A-05473.
În ședința Permanenței Consiliului Eparhial, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în data de joi, 21 octombrie 2021, a fost decisă restabilirea vieții monahale la Mănăstirea Ițcani. La data de 21 decembrie 2021 a fost numit stareț la această mănăstire arhim. Justinian Săvescu, secretar eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, fiind instalat în data de 6 martie 2022.
Hotărârea Permanenței Consiliului Eparhial Suceava adoptată în ședința de lucru din 5 august 2026 prevede că începând cu data de „1 septembrie 2026, preacuviosul protosinghel Serafim (Ionuț Alexandru) Tofan Bulgaru se numește în postul de stareț la Mănăstirea Ițcani, Protopopiatul Suceava I, județul Suceava, cu raporturi de misiune și slujire față de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților”.