Sărbătorile, ca și liturghiile, ar trebui încheiate între file de carte, de cărți în care cuvintele și gândurile, filigranate în răstimp de rugăciune, s-ar putea preface pentru suflet în pâine. Și astfel, cititul cărților ne-ar deveni o altă față a liturghisirii. Cel mai cuminte înălțător dar pe care îl putem face oamenilor îmi par a fi cărțile. Iar cărțile din care culegem întărire și tălmăcire, pe înțelesul inimii și-al gândului curat, de credință sunt cu atât mai mult vindecătoare. Și călăuzitoare.
O astfel de carte călăuzitoare e Izvoare și icoane făcătoare de minuni, ce poartă semnătura
Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pe care însuși o numește un dar făcut Maicii Domnului, Sfânta Fecioară fiind, în cheia de comprehensiune a Cuvintelor sale arhierești de învățătură, darul Lui Dumnezeu făcut omenirii. (Maica Domnului – în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții, o sinteză pentru omul grăbit, Ed. Pars Pro Toto, Iași, 2014)
De altfel, părintele Arhiepiscop nu pregetă să ne vorbească despre demnitatea împărătească a Sfintei Fecioare, cea care „prin curăţia şi jertfelnicia ei, a făcut posibilă întruparea Fiului lui Dumnezeu ca iniţiativă deplină a lui Dumnezeu. Și, datorită curăţiei, disponibilităţii ascultătoare şi smerite, precum şi darului primit şi dăruit apoi lumii, Maica Domnului a devenit un izvor îmbelşugat de daruri pentru întreaga umanitate.”
Și, de această dată, într-un alt întreg volum închinat Împărătesei Preabune, adeverită în atâtea și atâtea răstimpuri Mijlocitoare pentru noi și Făcătoare de minuni.
Cartea, apărută la Editura Crimca a arhiepiscopiei noastre, poartă în ea ecouri duioase de axion, repetate și învederate mărturii despre izvoare și icoane ale Maicii Sfinte făcătoare de minuni. Și-i îndeajuns să-ți odihnești privirea pe cea dintâi copertă. Noetica imaginii! Pe albul imaculat al gândului îmbăiat în recunoștință și fiesc supus, icoana Izvorului Tămăduirii, ea însăși o predică în imagine: „un imens potir de piatră ce se alimentează dintr-un uriaş bazin cu apă dătătoare de viaţă oferă vindecare celor suferinzi şi bolnavi, dar şi celor însetaţi, necăjiţi şi întristaţi. În potir, Maica Domnului cu mâinile ridicate în rugăciune și Pruncul binecuvântând.” (Izvorul Tămăduirii – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, 2021)
Apoi, cuprinsul, arhitectura interioară a cărții, se arată a fi un fel de călăuză de pași de pelerin. Pași ce se perindă prin lume, căutând izbăvire și alinare. Pași de pelerin ce-ar căuta (și-ar și afla) scăpare la mila Sfintei Fecioare.
Mai întâi, Precuvântare a părintelui prof.univ.dr. Vasile Nechita, o „autorizare” a credinței noastre în apele unor izvoare făcătoare de minuni, izvodită de întâmplări reale consemnate istoric – de pildă, „cel sărbătorit în Vinerea Luminată, care pleacă de la o întâmplare minunată, reală, după cum consemnează Nichifor Calist Xantopol”.
Întâiul capitol, Icoana – imaginea văzută a Nevăzutului, se vădește a fi nu o apologie, căci ce icoană ar avea nevoie să fie apărată în fața celor care cred în puterea ei?, ci o disertație centrată pe repere istorice și teologice ale cultului icoanei: „Icoana redă o realitate istorică, o realitate care poate fi verificată din punct de vedere istoric: Întruparea și Nașterea Domnului din Sfânta Fecioară, Răstignirea, Moartea și Învierea Sa, precum și viața de sfințenie a sfinților care au crezut și L-au mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos, uneori chiar cu prețul vieții.” Și: „misterul icoanei (…) este o revelație care se adresează numai omului credincios, omului hrănit „cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături” ( 1 Timotei 4,6)”.
Capitolul secund este consacrat minunilor, „lucrări văzute ale Preasfintei Treimi”, și are rostul unui prolog al celor două secțiuni care-i urmează: Aripi de îngeri în izvoarele Maicii Domnului făcătoare de minuni (din Moldova, Muntenia, Ardeal, Dobrogea, Banat) și Icoane făcătoare de minuni (din Moldova, Muntenia, Ardeal).
Metafora aripilor de înger din izvoarele făcătoare de minuni amintește de Scăldătoarea Vitezda (cuvânt aramaic care înseamnă „casa îndurării”), situată – după tradiție – în apropiere de casa Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana şi, deci, de locul în care s-a născut Maica Domnului. Acolo unde „un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut” (Ioan 5,4). Dintre izvoarele în chip minunat vindecătoare de pe meleagurile noastre, Părintele Arhiepiscop menționează 40, marcând tot atâtea locuri din țară către care pași de pelerin ar putea purcede, căutând alinare și vindecare. Iar în acest duhovnicesc itinerar: în Moldova, izvorul ce a țâșnit din stânca lovită de stareț, la Schitul Horăicioara din județul Neamț, izvorul Puturosu – din deal de Schitul Vovidenia de la Mănăstirea Neamț, cele de la Sihăstria Voronei și Schitul Cozancea, fântânița Sfintei Teodora de la Sihla; în Muntenia, izvorul monahului Agapie, de la Mănăstirea Ghighiu; cele șapte izvoare de leac de pe Valea Radului, județul Argeș; izvorul de sub altarul bisericii de la Mănăstirea Glavacioc și cel de la Mănăstirea Cetățuia, din același județ; apoi, izvoarele de la Mănăstirile Nămăiești, Robaia, Cernica, Bistrița, Frăsinei; Izvorul Frumos de la Schitul Pahomie, cel cu ape sulfuroase de la Schitul Jgheaburi și cel de la Schitul Pătrunsa (județul Vâlcea); în Ardeal, izvorul de la Poșaga; cele de la Mănăstirile Sâmbăta de Sus, Izbuc, Râmeț, Prislop și Schitul Șatra lui Pintea, Lacul Sfânta Ana; din Dobrogea, izvorul de la Mănăstirea „Sfânta Cruce” și de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Casian” din județul Constanța; cel de la Mănăstirea „Sfânta Maria” Techirghiol, de la Mănăstirea Dervent și de la Schitul Crucii, de la Coșlogeni; iar din Banat, izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Călugăra din Oravița, cel de la Mănăstirea Izvorul Miron și cel de la Săraca, lacul de la Schitul Vasiova, din Caraș-Severin și apa binefăcătoare din preajma Schitului Văliug, de pe Muntele Semenic.
E o selecție non-exhaustivă aceasta, mărturisește și Părintele Arhiepiscop, dar – și așa – un astfel de itinerar duhovnicesc echivalează un pelerinaj domol al fiecăruia spre sine, un repetabil și mereu reluat, chiar și-n gând, urcuș al gândului că dinspre Cer și viața, ca o binecuvântată și repetată minune, ne vine.
Capitolul închinat Icoanelor făcătoare de minuni cuprinde nouăsprezece prezentări de astfel de icoane, de la noi din țară, organizate – de asemenea – pe criteriul provinciilor istorice românești; șaptesprezece dintre icoane reprezentând-o pe Maica Domnului, iar celelalte două reprezentându-i pe Sfânta Ana (cea de la Mănăstirea Bistrița de Neamț) și, respectiv, pe Sfântul Ioan Botezătorul (cea de la Mănăstirea Gorovei, din județul Botoșani). Prezentările icoanelor sunt deopotrivă descriptive și narative, cu inserții de date istorice și de detalii arhitecturale, culturale și artistice, nelipsite de explicații culese din Sinaxare, Limonariu și erminii. De asemenea, cartea cuprinde tot atâtea ilustrări ale icoanelor, pe care le așază cu atâta vădită grijă pentru ceea ce am putea învăța din ele, în galeria comorilor de netăgăduit ale Bisericii noastre, Înaltpreasfințitul Părinte. Și-aș înșira doar câteva, să vă rămână bucuria descoperirii lor între filele cărții neumbrită. Așadar, din Moldova: Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț; Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Agapia; Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Sucevița; Icoana Maicii Domnului Prodromița; Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Putna; Icoana Maicii Domnului Axionița de la Mănăstirea Hadâmbu; Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam; din Muntenia, Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn și Icoana Maicii Domnului Siriana de la Mănăstirea Ghighiu; din Ardeal, Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Rohia.
Impresionantă, inedită și tulburătoare Icoana Maicii Domnului „cu două guri” de la Schitul Vovidenia – Neamț!Cea despre care se mărturisește așa: din vechime, monahii spuneau că Maica Sfântă de la Vovidenia „se roagă de două ori, cu două guri”, la Fiul ei și Dumnezeul nostru, fiind astfel imposibil de refuzat.
E-o carte ce poate deveni un dar în fiecare zi și nu numai în aceasta, în care prăznuim Nașterea Maicii Domnului. O carte călăuzitoare, când cauți scăpare la mila Sfintei Fecioare. Să nu întârziem din a o strămuta în sărbătoare! Pentru cei mari și pentru cei mici, de dragul și spre preacinstirea Sfintei Fecioare.
Daniela Ceredeev, inspector școlar pentru religie