În curgerea neîncetată a timpului neîndurător au fost și sunt înscrise nenumărate evenimente și înfăptuiri vrednice să rămână pildă urmașilor, spre slava lui Dumnezeu și spre urmarea lui Hristos pe drumul arătat de El.
Între acestea se află și cele privitoare la viața Bisericii noastre strămoșești, în general, și la viața Bisericii noastre strămoșești din Bucovina, în special.
Demne de luarea noastră aminte sunt faptele și înfăptuirile marilor ierarhi ai Bucovinei, între care un loc aparte îl ocupă vrednicul de pomenire Mitropolitul Vladimir de Repta, de la a cărui strămutare la lăcașurile de veci se împlinesc, la 24 aprilie 2026, 100 de ani.
Viața Mitropolitului Bucovinei, Vladimir de Repta, a fost una dăruită Bisericii și închinată Patriei străbune, iar întreaga sa activitate a fost zidită pe nădejdea în puterea Credinței și Adevărului.
Născut în ziua de Crăciun a anului 1841, în frumosul sat bucovinean Bănila pe Ceremuș, după urmarea cursurilor Gimnaziului și Institutului Teologic din Cernăuți (1864–1868), și apoi a cursurilor de specializare la Viena, Bonn, München și Zürich, a revenit la Cernăuți, unde avea să fie profesor la Gimnaziu și apoi profesor de Noul Testament la Institutul, respectiv Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde avea să dețină și demnitatea de decan al Facultății, iar apoi pe cea de rector al prestigioasei Universități din Cernăuți.
În 1885, la Mănăstirea Sucevița, intră în cinul călugăresc, parcurgând, pe rând, toate treptele clericale și ierarhice. În 1896, Facultatea de Teologie din Cernăuți i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, iar în 1899 a fost ales și hirotonit episcop titular de Rădăuți.
La 17 octombrie 1902 a fost înălțat în scaunul de Arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei și Dalmației, perioadă în care, prin activitatea sa, i-a întărit pe credincioși în credință, militând pentru apărarea ființei naționale, în acele vremuri în care tendințele de rutenizare din partea autorităților erau tot mai puternice, precum și pentru unirea Bucovinei cu România.
S-a remarcat în mod special prin introducerea unei discipline stricte în rândul clericilor, încurajându-i în activitățile lor, dar fiind și aspru cu cei care încălcau legea și canoanele bisericești.
Pe tărâm cultural, a desfășurat o activitate intensă, fiind în comitetul de conducere – mai apoi vicepreședinte – al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, publicând lucrări de specialitate. Și-a început activitatea scriitoricească cu volumul Psihologia și însemnătatea ei pentru deșteptarea, cultivarea și înaintarea vieții religioase(Cernăuți, 1888), considerată una dintre primele lucrări de specialitate din domeniul științelor educației în limba română, urmată de Așezămintele călugărești (Cernăuți, 1895) ș.a. În 1919 este ales membru de onoare al Academiei Române, apoi senator și președinte al Senatului României.
A venit și acea zi istorică de joi, 28 noiembrie 1918, când lucrările Congresului General al Bucovinei, desfășurate în Sala sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuți, au hotărât unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare. Această unire a fost binecuvântată de Mitropolitul Vladimir de Repta. Astfel, putem spune că a fost Mitropolitul Unirii Bucovinei cu Patria Mamă, el fiind parte din delegația în care se aflau și Iancu Flondor și Ion Nistor, delegație care a plecat la Iași spre a înmâna Actul Unirii Regelui Ferdinand al României.
La 24 aprilie 1926, înainte de amiază, trecea la cele eterne, la frumoasa vârstă de 85 de ani, pogorându-se liniștit în mormânt, ca unul care, mai presus de toate, și-a iubit turma fără nicio deosebire, cu zbucium sufletesc, cu resemnare, dar cu sinceritatea creștinului care iartă, iartă și suferă, așa cum scria R. Cândea în necrologul publicat în „Glasul Bucovinei”.
Sufletul lui blând și liniștit se odihnește în lumina Preasfintei Treimi, în capela din cimitirul din Cernăuți. Mitropolitul Vladimir de Repta a iubit lumina lui Hristos, care luminează tuturor. Timp de 24 de ani a ținut în Bucovina noastră dragă lumina credinței mereu aprinsă și lumina slujirii Bisericii lui Hristos. A înțeles pe deplin cuvintele Mântuitorului din Predica de pe Munte: „Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii… Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă ei faptele voastre cele bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”. Și Mitropolitul Vladimir de Repta a răspândit lumină în jurul său, multă iubire și i-a încurajat pe toți să urce, cu răbdare, pe treptele desăvârșirii. I-a îndemnat pe toți românii dreptcredincioși din Bucovina să fie demni și fermi și să-și păstreze identitatea în Biserica noastră.
În acest ceas de pomenire, ne rugăm lui Hristos, Domnul nostru, Cel ce este Învierea și Viața (Ioan 11, 25), să odihnească, împreună cu cei drepți, sufletul Mitropolitului Vladimir de Repta, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!