Mâna nevăzută a lui Dumnezeu, ocrotitoare permanent, a lucrat pururea în viaţa şi faptele lui Ştefan cel Mare. Iată, spre exemplu, tradiţia istorică ne spune că la Râmnic, înainte de confruntarea cu oastea lui Basarab cel Tânăr – Ţepeluş, bătălie crâncenă, cu pierderi mari de ambele părţi, cronicarul moldovean contemporan crezând că se va pomeni acest război şi acea moarte până la sfârşitul veacurilor, Ştefan cel Mare a primit cerescul ajutor prin Sf. Mucenic Procopie, după cum însuşi ne spune în pisania bisericii de la Bădeuţi În anul 6989(1481) luna lui iulie, în ziua Sf.M. Mc. Procopie, Io Ştefan Voievod ….a avut război la Râmnic cu Basarab Voievod cel Tânăr…. şi a ajutat Dumnezeu pe Ştefan Voievod şi a biruit… De aceea Ştefan Voievod a binevoit a zidi biserica aceasta întru numele Sf. M. Mc. Procopie.
Iată de exemplu, în documentul din 15 martie 1490 (6998) Ştefan cel Mare întăreşte Episcopiei de Rădăuţi 50 de biserici cari au fost date… de moşul nostru de Alexandru Voievod (Alexandru cel Bun n.n.), între care la numărul 31 este amintită Biserica din Badeuţi, atenţionând că după viaţa noastră cine va fi domn pământului nostru moldovinesc din copii noştri sau din neamul nostru, sau ori şi pe cine Dumnezeu va alege să fie domn pământului nostru acela să nu strice dania şi întărirea noastră, ci să o întărerască şi împuternicească.
Din acest document vedem că Ştefan cel Mare ştia de faptul că în vremea lui Alexandru cel Bun în Badeuţi existase o biserică, din lemn, probabil încă din vremea descălecătorilor de ţară, biserică pe care Alexandru cel Bun a dăruit-o împreună cu preotul ei printr-un hrisov domnesc din 26 iulie 1401, nou înfiinţatei Episcopii de Rădăuţi. Această biserică din lemn a fost înlocuită de Ştefan cel Mare cu o monumentală biserică de zid cu zvoniţă, în amintirea câştigării bătăliei purtate cu Basarab cel Tânăr .
Cu biserica Sf. Procopie din Badeuţi, Ştefan cel Mare inaugurează marea campanie de construcţii de biserici, construirea ei durând 159 de zile. De altfel, cercetătorii au stabilit, în unanimitate, că marea epocă constructivă în domeniul arhitecturii religioase, epocă în care s-a concretizat pe deplin stilul moldovenesc în arhitectură, a început în anul 1487, odată cu construirea Bisericii Sf. Mc. Procopie – Badeuţi şi a Bisericii Sf. Cruce – Pătrăuţi.
Ştefan cel Mare a transformat biserica în mănăstire, înzestrându-o cu chilii pentru călugări şi cu şcoală pentru pregătirea de meşteri caligrafi şi miniaturişti, unde se copiau şi se scriau cărţi religioase răspândite în toată Moldova : Badeuţul avea… şi o remarcabilă activitate culturală, care se desfăşura la mănăstirea Sf. Procopie, înălţând pe o seamă de meşteri caligrafi până în atenţia domniei după cum afirma părintele Petru Rezuş. Astfel, dintr-o însemnare de pe o Evanghelie sârbească, scrisă frumos cu aur şi cerneală neagră, Evanghelie dăruită de domnitorul Vasile Lupu bisericii cu hramul „Sf.Trei Ierarhi” din laşi, în anul 1641, aflăm o ştire despre un popă Sidor de la Badeuţi, care era un admirabil caligraf. Despre această evanghelie, aminteşte şi Melchisedec, episcopul Romanului în ale sale Notiţe istorice şi arheologice de pe la 48 mănăstiri şi biserici antice din Moldova (Bucureşti , 1885). Dintr-o altă însemnare de pe un manuscris al lui Vartolomeu Măzăreanu, aflăm că, prin osârdia şi cheltuiala a prea cinstitului şi cucernicului preot Miron de la Badeuţi, am tălmăcit şi am scris această slujbă a Sfântului şi marelui Procopie.
Curtea domnească din Badeuţi ar putea fi datată din perioada domniei lui Petru I Muşat (1374-1392), primul voievod care întreprinde o largă acţiune de construire a unor edificii militare, civile şi bisericeşti. La curtea domnească de la Badeuţi se oprea şi Ştefan cel Mare, în trecere de la Suceava spre biserica-neccopolă Sf. Nicolae din Rădăuţi, unde îşi dorm somnul de veci Bogdan lntemeietorul, Laţcu – fiul lui Bogdan, Petru I Muşat şi alţi domnitori muşatini, drum ce ducea şi spre Mănăstirea Putna. Ştefan cel Mare se retrăgea adeseori la Badeuţi, spre a se odihni. Astfel, în luna septembrie 1503, a fost prezent aici împreună cu o parte din curtenii şi dregătorii săi, mărturie stând câteva hrisoave.
Astfel, prin hrisovul din 8 septembrie 1503 (7011), emis la Curtea Domnească din Badeuţi, Ştefan cel Mare confirmă mănăstirii Putna, unde era egumen popa Spiridon, stăpânirea peste patru sălaşe de ţigani robi care fuseseră aduşi din Ţara Românească. Hrisovul a fost scris de Matei din Badeuţi. Din hrisovul emis la Curtea Domnească din Badeuţi la 13 septembrie 1503, Ştefan cel Mare dăruieşte fraţilor Buda şi Grozea, pentru slujbă dreaptă şi credincioasă, un loc pustiu pe Sărata, atâta pământ cât va fi nevoie pentru aşezarea unui sat, iar prin hrisovul din 18 septembrie 1503, emis tot la Curtea Domnească din Badeuţi, Ştefan cel Mare întăreşte lui Ion Tălmaciu satul Ruseni de Tutova. Ultimele două hrisoave au fost scrise de Ion Popovici, diac, la Badeuţi.
În septembrie 1538, Petru Rareş a fost atacat şi înfrânt de către poloni, tătari şi turci, fiind trădat şi părăsit de boierii care au refuzat să lupte împotriva lui Soliman Magnificul. Petru Rareş se refugiază în Transilvania, în timp ce armata turcă asediază Cetatea Sucevei. Boierii şi vlădicii din Sfatul Ţării s-au adunat la Curtea Domnească din Badeuţi(14-18 septembrie 1538) hotărând închinarea ţării turcilor, predarea Cetăţii Sucevei, plata unui tribut anual Porţii şi acceptarea,ca domn, pe Ştefan Lăcustă, pretendentul susţinut de turci. Despre acest eveniment ne vorbeşte cronicarul Grigore Ureche: Prădându -şi stropşindu Ţara Moldovei, Împăratul Soliman, şi fiindu ţara bejenită spre munte, strânsu-s-au vlădicii şi boierii ţării, la sat la Badeuţi, de s-au sfătuit cu toţii ce vor face de acea nevoie ce le venise asupra lor. Mai apoi din toate s-au ales sfat ca să trimită sol la împăratul, cu mare rugăminte şi plângere să – i ierte.
În stadiul actual al cercetărilor nu se cunosc încă împrejurările şi nici anul în care Curtea Domnească din Badeuţi a fost distrusă. Este posibil ca ea să fi fost distrusă din ordinul turcilor în timpul domniei lui Dumitraşcu Cantacuzino (1674-1675), cel care a distrus cetăţile Moldovei prin foc sau prin aruncarea în aer cu praf de puşcă.
Prin hrisovul din 6 august 1583, emis la laşi, voievodul Petru Şchiopul dăruieşte mănăstirii Suceviţa un sat din satele noastre care au fost drepte domneşti ascultătoare de curtea noastră de la Badeuţi, apoi prin hrisovul domnesc din 26 februarie 1586, emis la laşi, voievodul Petru Şchiopul dăruieşte mănăstirii Suceviţa satul Mândreşti pe Siret, care fusese proprietatea lui Gheorghi, episcop de Rădăuţi precum şi satele Suceviţa şi Novoselniţa, care se cheamă Movileni„„ câte au ascultat de curtea Badeuţi, care acele mai sus scrise sate au fost ale noastre drepte domneşti ascultătoare de ocolul Badeuţilor. ( subl.n. ) .Şi astfel de documente găsim şi în secolul al XVII -lea, când apare în documente atestată și localitatea Milișăuți.
La acest prim hram al Mănăstirii Sf. Procopie – Badeuţi, după redeschidere, şi la început de restaurare, preacuviosul părinte stareţ este chemat, aşa cum a zis Proorocul, David, să nu dea somn ochilor, nici genelor dormitare, nici odihnă tâmplelor pînă nu va vedea locaşul lui Dumnezeu din sufletul fiecărui creştin care va trece pragul vechii biserici ctitorit, reconstruit, împodobit, înfrumuseţat.
Cartea vieţii monahale în ale cărei file s-au scris atâtea rânduri în această mănăstire a fost redeschisă, iar noi cei ce astăzi avem această bucurie de a o redeschide să avem puterea să scriem şi noi câteva pagini de istorie, credinţă, cultură şi mărturisire creştină ortodoxă.
Slavă Preamilostivului Dumnezeu, Sf. Mc. Procopie ocrotitor al Sfintei Noastre Mănăstiri pentru toate darurile revărsate asupra noastră şi pentru acest eveniment care s-a scris în Cartea de Aur a Ortodoxiei pe aceste locuri prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădauţilor în ciuda oprobiului adus Înaltpreasfinției Sale de cei care au fost împotriva împlinirii începutului acestui deziderat și anume, acela de a da istoriei ceea ce este a istoriei!
Arhid. Vasile M. Demciuc