Liturghie arhierească la hramul paraclisului Mănăstirii Sihăstria Râșcăi

dsc00125_2

Astăzi, 24 aprilie 2021, în sâmbăta dinaintea Săptămânii Patimilor a Postului Mare, numită și Sâmbăta învierii lui Lazăr, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la Mănăstirea Sihăstria Râșcăi, județul Suceava. Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi cu prilejul hramului paraclisului din incinta lăcașului monahal.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a rostit un cuvânt de învățătură referitor la momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit una dintre ultimele întâmplări minunate din viața Sa pământească. „Învierea lui Lazăr este una dintre cele mai mari minuni pe care Domnul Hristos a făcut-o. Și a făcut-o înainte cu o săptămână de sfintele Lui pătimiri. (…) Cu toate acestea, oamenii nu au știut să citească adevărata semnificație a acestei minuni. Pentru că dacă vezi un om mort, plâns, îngropat, pecetluit în mormânt, îl vezi după aceea înviat și redat vieții, și tu să rămâi la fel cum erai înainte?”

În cele ce au urmat, Preasfinția Sa a vorbit despre legătura dintre învierea lui Lazăr și starea de nesimțire a inimii împietrite, prezentând înțelesurile duhovnicești ale rugăciunii rostite în această săptămână. Asemănându-ne noi, credincioşii, Martei şi Mariei, să trimitem la Domnul fapte dumnezeieşti ca pe nişte solitori; ca venind Domnul să învieze mintea noastră, care cumplit zace moartă în mormântul lenevirii nesimţitoare, nicicum simţind frica lui Dumnezeu şi neavând acum putere de viață, strigând: Vezi, Doamne; şi precum de demult, Îndurate, ai înviat pe Lazăr, prietenul Tău, cu venirea Ta cea înfricoşătoare, aşa dă-ne viață tuturor, dăruindu-ne nouă mare milă. „Mormântul în care stă Lazăr este mormântul nesimțirii, mormântul lenevirii, și acest Lazăr este mintea noastră, inima noastră, sufletul nostru, ființa noastră. Stăm în acest mormânt nu doar în ceea ce privește viața duhovnicească, dar intervine din când în când, și în ultimul timp din ce în ce mai mult, un soi de apatie, o lipsă de vlagă. (…) Mintea noastră este Lazăr și de multe ori zace într-o lenevire nesimțitoare.”

În ceea ce privește cauzele pentru care inima omului devine împietrită, ierarhul a explicat: „Multe păcate despre care nu știm că le facem se adună acolo și încetul cu încetul împietresc inima. Ce este o inimă împietrită? Este o inimă nesimțitoare. Piatra nu simte, mortul nu simte nimic. De multe ori noi greșim și în fața lui Dumnezeu, dar și în fața semenilor noștri prin lucruri mici, pentru care dacă nu facem pocăință la timpul potrivit și pe măsura greșelii, rămâne acolo împietrirea aceasta și urcă, ea crește. Cine știe pe cine am mâhnit cu privirea, cu vorba, cu neatenția, în ne-simțirea mea, în ne-simțirea inimii mele, și toate acestea se adună zi de zi, an de an, și devenim împietriți, nesimțitori, apatici. Se mai împietrește inima atunci când avem o părere tare bună despre noi înșine. Dacă ne credem buni, sfinți, drepți, mai ales prin comparație cu alții, Dumnezeu vrea să ne ajute și să ne arate că nu e așa. ”

În încheiere, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a vorbit despre ajutorul dăruit de Mântuitorul Iisus Hristos prietenilor Lui. „Ce face un prieten față de prietenul său? Vibrează când îi cere ceva, mișcă, este plin de căldură față de aproapele său. Așa este mintea noastră, inima noastră, sufletul nostru față de Dumnezeu care vrea să ne fie nu doar Tată, nu doar Stăpân, ci prieten. (…) Dacă ne vedem Lazări în mormânt, cu piatră mare pusă pe minte, pe inimă, să nu deznădăjduim, pentru că avem un prieten, deși noi nu ne-am arătat Lui prieten. (…) Astăzi, în sâmbăta lui Lazăr, noi deja anticipăm ce se va întâmpla peste o săptămână. Înviindu-l pe Lazăr, Dumnezeu promite că nu doar El va învia, ci ne va învia și pe noi. Și nu ne învie doar la sfârșitul lumii, ci ne învie zilnic, ori de câte ori îi cerem ca El să dea piatra de pe ușa mormântului și să ne facă vii, pentru că Viu este Dumnezeu și cei ce sunt ai Lui, vii trebuie să fie. ”

La momentul cuvenit, în cadrul slujbei, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a oficiat o hirotonie întru diacon și o hirotonie întru preot. Totodată, Preasfinția Sa a hirotesit întru duhovnic trei preoți.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Macarie Ieromonahul” din Suceava.

În final, părintele arhimandrit Mihail Bălan, starețul Mănăstirii Sihăstria Râșcăi, a adus mulțumiri lui Dumnezeu pentru binecuvântata zi și pentru vizita arhierească. Nu în ultimul rând, părintele stareț a adus mulțumiri alese preoților slujitori, corului și credincioșilor prezenți.

 

Scurt istoric

Mănăstirea, situată în minunatul loc numit Poiana Sfântului Ioan, este amplasată pe vechea locație a Bisericii „Sfântul Ioan Bogoslovul”.

Lucrările au fost demarate, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, în vara anului 2015. Biserica Sihăstriei Râșcăi este o construcție din lemn, pe temelie de piatră, și se află în continuare în lucru. Sub stăreţia arhimandritului Mihail Bălan, cu osteneala călugărilor și a credincioșilor închinători și binefăcători, în această perioadă se lucrează la partea de pictură a bisericii mari, iar casa de pelerini și trapeza sunt în stadiul de construcție.

Sfânta Liturghie și toate celelalte sfinte slujbe se săvârșesc zilnic de cei opt viețuitori ai mănăstirii.

Hramul sfântului lăcaș este sărbătorit în fiecare an la 30 august, ziua de cinstire a Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului.

Pe lângă lucrările propriu-zise de construcţie, obştea şi-a mai propus ca în incinta complexului monahal să amenajeze şi un loc de tabără pentru copiii orfani.

Leave a Reply