Liturghie arhierească în Duminica Sfintei Cruci la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava

dsc06084

În Duminica a treia din Marele Post, numită și Duminica Sfintei Cruci, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.

Răspunsurile liturgice au fost date de corul mixt al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu. Slujba a avut loc pe scena amenajată în curtea Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

În cuvântul de învățătură rostit la sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic le-a prezentat credincioșilor aspecte importante din pericopa evanghelică, regăsită la trei dintre evangheliști, Matei, Marcu și Luca. „Pericopa evanghelică premerge celei dintâi prevestiri a Sfintelor Sale Pătimiri. Iisus le-a mai vorbit apostolilor şi cu alte ocazii despre acest moment, cum ar fi: cu prilejul curăţirii templului, când le-a zis: «Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.» (Ioan 2, 19); sau când le-a spus ucenicilor lui Ioan: «vor veni zile când Mirele va fi luat de la voi» (Matei 9, 15); sau când i-a spus lui Nicodim: «Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului» (Ioan 3, 14); sau atunci când le-a spus cărturarilor care Îi cereau semn din cer: «Precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi.» (Matei 12, 40).”

În continuare, Înaltpreasfinția Sa le-a amintit celor prezenți cuvintele Mântuitorului referitoare la prorociile Vechiului Testament. „Se pare că din spusele lui Iisus ascultătorii n-au înţeles nimic. Aşa stând lucrurile de această dată, Iisus s-a adresat pe faţă cercului restrâns al ucenicilor: «Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze.» (Marcu 8, 31). Adică, să fie omorât de coaliţia conducătorilor iudei, Sanhedrinul, reprezentat de «bătrâni» (autoritatea civilă), arhierei (autoritatea religioasă) şi cărturari (autoritatea intelectuală). Eshatologicul «trebuie» nu presupune o desfăşurare impusă a Pătimirilor, ci împlinirea voită de către Iisus a iconomiei mântuirii oamenilor, prevestită în Vechiul Testament: «Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar el a luat asupră-Şi durerile noastre» (Isaia 53, 3-4) şi întărită de cuvintele Dreptului Simeon în momentul aducerii la templu: «Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri» (Luca 2, 34).”

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a vorbit și despre pașii care contribuie la obținerea mântuirii. „Hristos le-a recomandat câteva principii morale în vederea dobândirii unei răsplăţi veşnice: «Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.» (Marcu 8, 34). «Mie!», nu altcuiva, a spus Mântuitorul. Cuvinte greu de înţeles, dar şi de urmat, căci presupuneau o obedienţă spirituală necondiţionată. Cu atât mai greu de înţeles era Jertfa Sa mântuitoare. Sfântul Evanghelist Luca întăreşte: «Să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie» (9, 23). De aici reiese, cu şi mai multă pregnanţă, că această invitaţie presupune o angajare fermă, un act responsabil. Cel care vrea să fie ucenicul lui Hristos trebuie să împlinească trei condiţii indispensabile: să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-I urmeze.”

Despre dăruirea deplină și despre ceea ce înseamnă adevărata cale către Mântuitor, Părintele Arhiepiscop a evidențiat: „Urmarea lui Hristos presupune o maximă dăruire de sine. Fără o renunţare liber consimţită la hedonismele sinelui, astfel încât în sinele nostru să vieţuiască Hristos (Efeseni 3, 17), şi fără o asumare a responsabilităţii Crucii, cu tot ceea ce implică ea, nu poţi să devii ucenicul lui Hristos, nu poţi să-L urmezi pe Hristos. Or, fără Hristos nu poţi face nimic (Ioan 15, 5). Drumul spre El nu este unul spre în afară, ci spre interiorul nostru. Aici vrea El să se întâlnească cu noi. Pricina pentru care El cere acestea de la apostoli este justificată: «Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.» (Marcu 8, 35).”

În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a evocat momentul Schimbării la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, făcând referire la venirea Fiului Omului Mântuitorul în lume. „Privilegiaţi de vederea acestei slave a Schimbării la Faţă, înainte de a fi martorii Învierii Sale, apostolii Petru, Iacov şi Ioan, cărora li s-a revelat Mântuitorul în toată slava Sa, se vor împărtăşi deopotrivă şi de mărturisirea Tatălui: «Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi”» (Marcu 9, 7). Şi aşa cum s-au învrednicit de slava Schimbării la Faţă, împărtăşire anticipată şi vizibilă din slava negrăită a Împărăţiei cerurilor (II Petru 1, 17-18), întocmai se vor învrednici şi de slava Învierii, Înălţării şi îndeosebi a Cincizecimii care a marcat întemeierea Sfintei noastre Biserici. Însă nu numai ei, ci toţi cei care au fost martorii Învierii Sale. Fie ca şi noi, cei care ne-am răstignit sinele împreună cu patimile şi cu poftele ce izvorăsc din iubirea acestuia, asumându-ne liber consimţit şi nu din silă responsabilitatea Crucii, să ne învrednicim de vederea slavei lui Dumnezeu în Împărăţia Sa!”

Leave a Reply