La ceas de sărbătoare, în cronica Sihăstriei Râșcăi s-a consemnat sfințirea unui nou paraclis

An de an, cronica Sihăstriei Râșcăi se îmbogățește cu noi pagini ce surprind fapte prin care cei care și-au alipit inima de această tânără mănăstire din cuprinsul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților caută să-și agonisească nume veșnic și nepieritor în Împărăția lui Dumnezeu. Fila însemnată cu data de 30 august 2025 va da mărturie peste veacuri despre sfințirea Paraclisului cu hramul „Sfântul Ierarh Lazăr”, zugrăvit în interior de către pictorii bisericești Constantin Buraciuc și Adrian Bernat.

Ziua nu a fost întâmplător aleasă, fiind prăznuirea liturgică a Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, ocrotitorul acestui complex monahal ridicat în mai puțin de zece ani în poiana în care cuviosul obișnuia să se retragă adesea, tăinuită de pădurile de pe coamele ce văluresc molcom Ținutul Fălticenilor. Pentru folosul fiilor duhovnicești ai mănăstirii, dar și al pelerinilor din diferite județe ce vin aici în număr mare, îndeosebi la final de Gustar, au fost aduse de la Mănăstirea Kato Xenia din Volos – Grecia mai multe odoare neprețuite, Brâul Maicii Domnului, a cărui punere în raclă este pomenită în data de 31 august, părticele din cinstitele moaște ale Sfinților Ierarhi Nectarie și Lazăr, dar și fragmente din obiectele ce aduc aminte de înfricoșătoarele pătimiri ale Domnului Iisus când, prin răstignirea cu trupul, Mielul lui Dumnezeu a crucificat păcatul în trup.

Ca o încununare a sărbătorii, slujba de târnosire a paraclisului mănăstirii a fost săvârșită sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, dimpreună cu alți nouă arhierei ai Bisericii noastre: Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, Preasfințitul Siluan, Episcop Ortodox Român al Ungariei, Preasfințitul Timotei Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Preasfințitul Nectarie de Bogdania, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Gherontie Hunedoreanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei.

Din soborul împreună slujitor au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care pr. Ciprian-Constantin Blaga, consilier al Sectorului Cultural, pr. Viorel Ilișoi, consilier al Sectorului Economic-Financiar, pr. Adrian Popa, consilier al Sectorului Colportaj Bisericesc, arhim. Serafim Grigoraș, exarh de zonă și stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, pr. Adrian Dulgheriu, protoiereu al Protopopiatului Fălticeni, pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, precum și slujitori ai sfintelor altare de la parohiile și mănăstirile din județ. Nu au lipsit oaspeți din alte eparhii, precum prof. univ. dr. Ion Vicovan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, sau de peste hotare, arhim. Kallinikos Georgakopoulos, vicar administrativ al Mitropoliei Dimitriadelor, Grecia.

Ierarhii au săvârșit mai întâi, înaintea ușilor încuiate, slujba de târnosire a paraclisului așezat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Lazăr, cel care a fost înviat a patra zi, în Betania, de către Mântuitorul Hristos, cu doar o săptămână înaintea Sfintelor Sale Pătimiri, și care, potrivit Tradiției, a fost hirotonit episcop de Kitium, astăzi Larnaca, în Cipru. Afierosirea unui loc lui Dumnezeu are o sorginte vechi testamentară, fiind prefigurată de sfințirea Cortului Legământului, a Chivotului Legii și a Templului lui Solomon. Cler și credincioși și-au unit glasul în rugăciune către Cel Preaînalt pentru a trimite harul Său sfințitor, ca noua zidire să fie casă pământească Celui Ce este nemărginit și locul întâlnirii cu poporul Său.

După ce au însemnat fiecare absidă în chipul Sfintei Cruci cu Sfântul și Marele Mir și au binecuvântat-o prin stropire cu apă sfințită, prin această separare simbolică de cele lumești „punând deoparte” pentru Dumnezeu acest spațiu, s-a intrat în Sfântul Altar. Aici a fost pecetluită Sfânta Masă, nu mai înainte de a așeza înăuntrul ei, potrivit rânduielii, părticele din cinstite moaște de mucenic și hrisovul de sfințire, spre înveșnicirea ofrandei tuturor ctitorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor. La sfârșit, pictura în frescă a fost stropită cu agheasmă, iar semnul biruinței morții prin Răstignirea Fiului lui Dumnezeu întrupat a fost întipărit cu Sfântul și Marele Mir.

Închinându-se în biserica mare a mănăstirii, unde au fost așezate și neprețuitele odoare aduse din Grecia spre mângâierea miilor de credincioși care au venit sau își vor îndrepta pașii spre aceste meleaguri, întregul sobor s-a îndreptat spre altarul de vară, de lângă pădure, pentru a încununa această zi înălțătoare prin săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii.

În timpul împărtășirii clericilor, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a vorbit despre Sfântul Ierarh Ioan, ocrotitorul acestei frumoase lavre care a înflorit ca un crin al pustiei în ultimul deceniu. Schițând biografia sihastrului iubitor de isihie și vorbire cu Dumnezeu în rugă, și îndeosebi portretul lui duhovnicesc, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a evidențiat rolul acestuia de monah îmbunătățit, stareț destoinic, ierarh luminat și părinte călăuzitor spre mântuire al multor suflete, între care s-a numărat și Sfânta Teodora de la Sihla. Totodată, a subliniat importanța prieteniei cu Dumnezeu și a rugăciunii continue, menționând și alte figuri spirituale și istorice relevante pentru Moldova secolului al XVII-lea, încheind cuvântul său cu îndemnul de a rămâne statornici în credință.

„Dar dacă era sfânt și minunat, cu atât mai folositor pentru el și pentru noi care îi cinstim pomenirea. Iubiți credincioși, ce învățăm noi din viața acestui nevoitor legat de Mănăstirea Râșca și, iată, de mănăstirea construită aproape de locul unde s-a nevoit el? Ar trebui să învățăm că nimic nu este mai important decât prietenia cu Dumnezeu. Prietenia cu oamenii este adesea înșelătoare și trecătoare. Prietenia cu Dumnezeu este singura care durează nu doar aici, ci mai ales în lumea de dincolo. … (Ea) dă sens vieții cuiva și, desigur, și nouă în măsura în care suntem ocupați de ea. Prietenia cu Dumnezeu rămâne calitatea cea dintâi, virtutea cea dintâi a acestui mult nevoitor stareț ierarh și rugător pentru aceste locuri, pentru cei care îl consideră un model, un exemplu, așa cum au rămas din trecute vremuri sfinții pământului românesc.”

Înainte ca Preasfințitul Părinte Nicodim să citească rugăciuni de dezlegare, pentru sănătatea sufletului și trupului, precum și rugăciuni de mulțumire către Preamilostivul Dumnezeu, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a adus mulțumire episcopilor, preoților și diaconilor împreună slujitori. Totodată, Înaltpreasfinția sa a punctat faptul că cei care doresc să își îmbogățească orizontul pot lectura pe pagina Arhiepiscopiei cuvântul pe care îl semnează despre cei doi mari sfinți odrăsliți în pământul românesc, pe care i-au unit nu doar timpul, ci și faptele virtuoase ale viețuirii lor, precum și râvna cu care au chivernisit cele ale Bisericii încredințate lor spre păstorire.

Pentru cititorii mai grăbiți, a alcătuit și un Decalog la prăznuirea Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, oferind repere de viețuire duhovnicească pentru cei care doresc să urmeze calea slujirii lui Dumnezeu, atât în pustia inimii, cât și între oameni, în bucuria comuniunii, respectiv un Decalog la prăznuirea Sfântului Ierarh Varlaam al Moldovei, în care a sintetizat bogata activitate a marelui mitropolit, pentru călăuzirea celor care, râvnind asemenea lui să îmbine viețuirea evanghelică, mărturisirea dreptei credințe, educarea semenilor și iubirea de neam, doresc să își agonisească neprețuită comoară în cer.

Nu în ultimul rând, i-a invitat pe cei de față să vină în număr cât mai mare pe 8 septembrie la Mănăstirea Cămârzani, respectiv pe 14 septembrie, la Mănăstirea Râșca, mama acestei sihăstrii ce a înflorit atât de frumos în ultimii ani, pentru a se bucura împreună cu cei doi ierarhi ai eparhiei de zilele de sărbătoare.

După încheierea Sfintei Liturghii, în semn de prețuire pentru promovarea și susținerea valorilor creștin-ortodoxe românești prin susținerea lucrării desfășurate la noua chinovie ridicată pe Valea Râșcuței, chiriarhul locului a oferit, la propunerea părintelui stareț Mihail Bălan, care este și exarh de zonă, distincții de vrednicie domnului Ioan Ungureanu și familiei Vasile și Teodora Sandu, respectiv familiei Mircea și Elena Dincu. Pr. Constantin Ciprian Blaga, consilier eparhial al Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a dat citire textului Ordinului „Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu”, pentru urmarea modelului celui care a fost „harnic lucrător în ogorul Domnului după modelul Martei și Mariei”.

În continuare, părintele arhimandrit Mihail Bălan a adus mulțumiri lui Dumnezeu și Maicii Domnului, cea care, cu inimă de mamă, ocrotește și revarsă sporite daruri asupra obștii și mănăstirii, Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, pentru binecuvântarea și slujirea arhierească, precum și pentru neîntrerupta grijă arătată, ierarhilor și întreg soborului slujitor care s-a alăturat în comuniune liturgică. Gândul de recunoștință s-a îndreptat și către ctitorii, ostenitorii, binefăcătorii și închinătorii mănăstirii.

Nu în ultimul rând, părintele stareț și-a exprimat gratitudinea față de autoritățile centrale și locale, instituțiile publice, implicate în desfășurarea în bună rânduială a hramului, față de corul ce a dat răspunsurile la strană, voluntarii care au pregătit peste 36.000 de pachete, față de cei prezenți și de toți cei care au contribuit, unii dintru început, alții adăugându-se pe parcurs, la ridicarea, împodobirea și înzestrarea lăcașurilor de cult ale mănăstirii cu toate cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe, pentru a continua lucrarea duhovnicească începută în urmă cu câteva veacuri în schitul de lemn închinat Sfântului Ioan Blagoslovul (Bogoslovul), atestat din vechime în aceste locuri.

Emoționantul eveniment a unit în rugăciune stareți și starețe, monahi și monahii de la mănăstirile învecinate, numeroși credincioși veniți din mai multe zone ale țării, dar și de peste hotare, binefăcători, membri ai familiilor ctitorilor, dar și oficialități județene și locale, dintre care îi amintim pe domnul Gheorghe Șoldan, președinte al Consiliului Județean Suceava, domnul Ionuț-Dragomir Andreica, primar al Comunei Râșca, și domnul Florin Cristian Sopon, primar al Comunei Bogdănești.

Slujba de sfințire a noului paraclis se înscrie în suita lucrărilor de mare anvergură, de construcție, de pictură, de înfrumusețare și împodobire, desfășurate în cei nouă ani de la înființarea acestui tânăr, dar înfloritor așezământ monahal.

Aduse spre închinare în după amiaza zilei de 28 august 2025, Brâul Maicii Domnului și celelalte odoare vor rămâne în biserica așezată sub ocrotirea Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu până miercuri, 3 septembrie 2025, urmând ca joi să fie duse înapoi în Grecia.

 

Scurt istoric

Mănăstirea, situată în minunatul loc numit Poiana Sfântului Ioan, este amplasată pe vechea locație a Bisericii „Sfântul Ioan Bogoslovul”.

Potrivit actului de sfințire, „lucrările au început în vremea păstoririi vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în vara anului 2015, sub stăreția și strădania arhim. Mihail Bălan, care a condus și supravegheat lucrările, împreună cu osteneala călugărilor, a închinătorilor și binefăcătorilor, în locul în care, potrivit tradiției, a existat un schit de lemn până în perioada Primului Război Mondial, cunoscut ca fiind Schitul Sfântului Ioan Blagoslovul”.

„Înălțarea din temelie a noului așezământ monahal a început la 26 august 2016. Arhitectura bisericii este specifică zonei, fiind proiectată de vrednicul de pomenire arhitect Gheorghe Bratiloveanu. La intrare în incinta mănăstirii a fost ridicată o frumoasă clopotniță împodobită cu pictură, amintind de arhitectura moldovenească a epocii Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Biserica este zugrăvită în interior și exterior de către cunoscuții și apreciații zugravi bisericești Vasile și Ramona Isar, iar lucrările s-au desăvârșit sub coordonarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.”

Hramul sfântului lăcaș este sărbătorit în fiecare an la 30 august, ziua de cinstire a Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului, cel ce adeseori, devenind schimnic și căutând isihia, obișnuia să își plece genunchii și să se cufunde în rugăciune în această poiană, ascunsă în adâncimile pădurii.

Daniela Livadaru
Irina Ursachi