La împlinirea a 18 ani de la plecarea în veșnicie a Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru cel care a păstorit, timp de 21 de ani, Biserica Ortodoxă din România. Dovada dragostei și recunoștinței pe care noi, cei de astăzi, o purtăm înaintașilor, vrednici ierarhi al Bisericii lui Hristos, prin rugăciune și neuitare, se oglindește și în omagiul adus astăzi celui care a fost cel de-al cincilea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, între 1986 și 2007, dar și Mitropolit al Moldovei și Sucevei, din 25 septembrie 1977 până în 9 noiembrie 1986.
Slujba a fost săvârșită de un sobor de preoți și diaconi sub protia arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale, răspunsurile liturgice fiind oferite de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu”.
La finalul slujbei, arhid. Vasile Demciuc, consilier al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească, a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat personalitatea Preafericitului Părinte Teoctist, aducând în atenție cele mai importante repere din biografia sa și subliniind jertfa și dragostea care au stat la baza realizărilor și împlinirilor poporului nostru și lucrarea vrednicului păstor în ogorul Bisericii lui Hristos.
„Să subliniem, pe de-o parte, solemnitatea slujirii sale ca Patriarh, dar și dificultățile vremurilor în care a slujit, dificultăți în timpul regimului comunist și unele dificultăți chiar în libertatea dezordonată care uneori s-a arătat după 1989.
Cuvântul meu este o mărturie solemnă și personală, toate întregind imaginea și chipul luminos, vorba blândă și sufletul cald al vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.
Îl simțim aproape și prin multele biserici pe care le-a sfințit.
Au trecut atâția ani de când părintele nostru Patriarh Teoctist a trecut la Domnul. Timpul a trecut repede și, cu toate că a trecut repede, l-am simțit mereu aproape. Aproape prin mormântul său care se află în Catedrala Patriarhală și pe care se vede tot timpul o candelă de înviere aprinsă și multe flori care sunt adesea aduse de către credincioșii care l-au iubit, l-au prețuit și l-au simțit ca pe un slujitor rugător și luptător și mult îndurător.
Îl simțim aproape și prin multele biserici pe care le-a sfințit în anii de păstorire la Arad, la Craiova, la Iaşi și apoi ca Patriarh la București. Îl simțim aproape prin mulțimea preoților pe care i-a hirotonit, îl simțim aproape și prin eparhiile noi pe care le-a creat în țară și străinătate împreună cu Sfântul Sinod. Îl simțim aproape prin mulțimea preoților de caritate din spitale, din unitățile militare și din penitenciare și îl simțim aproape prin mulțimea profesorilor și profesoarelor de religie pentru că, împreună cu Sfântul Sinod, a făcut demersul pentru a reintroduce religia în învățământul de stat, așa cum a fost tradiția românească anterioară venirii regimului comunist ateu.
Pe parcursul anilor de patriarhat ai vrednicului de pomenire Teoctist au fost înființate 12 noi eparhii în țară, a fost reactivată Mitropolia Basarabiei (în 1992), a fost înființată Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală și de Nord, respectiv Mitropolia Occidentală și Meridională, precum și Episcopia Ortodoxă Română pentru românii din Ungaria și Serbia. De asemenea, au fost înființate sau reactivate aproape 400 de mănăstiri și s-au construit peste 2.000 de noi lăcașuri de cult.
Acum, la pomenirea Preafericitului Părinte Teoctist, sunt încă vii în inimile noastre dragostea sa nețărmurită pentru Biserică și popor, chipul său luminos și bunătatea sa sufletească. Lucrarea sa pastorală, misionară, duhovnicească, culturală și socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române reprezintă pentru noi, cei de astăzi, cler și credincioși, un prilej de a înțelege mai duhovnicește istoria recentă a Bisericii noastre, care a avut de înfruntat multe încercări și umiliri, dar a cunoscut și puterea ajutorului primit de la Dumnezeu spre a birui aceste încercări.
Întrucât simțim astăzi că, prin lumina vieții și a faptelor sale pilduitoare, vrednicul de pomenire Părintele nostru Patriarh TEOCTIST este tainic prezent în Biserica noastră ca o lumină peste timp, ca o călăuză spirituală, ne rugăm lui Hristos Domnul, Arhiereul Veșnic, să așeze sufletul lui în locașurile sfinților Săi slujitori, în bucuria îngerilor, în lumina și iubirea Preasfintei Treimi.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!”
Arhid. Vasile Demciuc
