„Rămâi în legătură cu Hristos și nu te întrista când îți cere să-L urmezi, căci tristețea este semnul unei iubiri împărțite între ceea ce vrei să fii și ceea ce ești.” a fost unul dintre îndemnurile împărtășite de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic credincioșilor prezenți la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava în Decalogul ce sintetizează textul evanghelic al Duminicii a XII-a după Pogorârea Duhului Sfânt. Și nu puțini au fost cei care și-au îndreptat astăzi pașii spre mănăstirea binecuvântată cu un odor neprețuit, cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, pentru a afla de la Bunul Învățător, asemenea tânărului bogat, care este calea de a dobândi ceea ce scapă înțelegerii omului, deși este convins în adâncul sufletului că există – Binele de dincolo.
În ultima duminică a anului bisericesc, 31 august 2025, în mijlocul sucevenilor veniți să aducă jertfă de timp și tainică rugăciune Mult Milostivului Dumnezeu, smerită mulțumire pentru toate binefacerile, s-a aflat Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur la altarul de vară amenajat în preajma clopotniței ce străjuiește intrarea în Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, Biserica-monument „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” aflându-se într-un amplu proces de renovare. În comuniune liturgică i s-a alăturat un sobor de preoți și diaconi, sub protia arhim. Serafim Grigoraș, starețul mănăstirii și exarh de zonă, format din clerici de la Centrul Eparhial Suceava și slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale și ai așezământului monahal aflat sub ocrotirea sfântului trapezuntin martirizat în Cetatea Albă.
Răspunsurile liturgice care au înfrumusețat slujba au fost date de Corala mixtă ce poartă numele celui care prin cinstitele sale moaște întregi ocrotește de peste șase veacuri aceste meleaguri, dirijată de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu, recent premiată cu Marele Trofeu la Competiția Internațională Chorus Inside, desfășurată la Rovinj, Croația.
Cuvântul de învățătură referitor la textul Sfintei Evanghelii rânduit pentru această zi a fost rostit la momentul împărtășirii clericilor de către arhid. Bogdan-Mihai Hrișcă, director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” Suceava. Sfinția sa a explicat înțelesul duhovnicesc al versetelor nou testamentare, îndemnându-i pe cei prezenți să răspundă chemării Mântuitorului, căci răspunsurile Lui constituie un itinerar al mântuirii, o lecție dincolo de timp despre căutarea Împărăției lui Dumnezeu.
Subliniind căutarea sinceră a tânărului la întrebarea ce îl frământa, a punctat detaliul care apare doar în versiunea Sfântului Evanghelist Marcu, și anume că Mântuitorul a privit la el cu dragoste (Marcu 10, 21). „E minunat să fim neliniștiți, arzând de dorul după veșnicie și să direcționăm sensul vieții noastre în căutarea Împărăției lui Dumnezeu. Îndeosebi astăzi oferta lumii trecătoare încearcă să ne captiveze, să ne mărginească interesele vieții în limitele ei. Grijile acestei lumi, spinii – despre care vorbea Mântuitorul în Pilda Semănătorului (Matei 13, 22, Marcu 4, 18, Luca 8, 14) – ne înăbușă nu de puține ori, ascunzând-ne ceea ce este esențial, în căutări iluzorii și periferice. Nu de puține ori uităm cerul de grija pământului. Suntem adesea risipiți în obiective efemere și frământați de devenirea noastră strict în ochii lumii, cu riscul de a pierde fiorul veșniciei. În fața acestor realități, e imperios necesar să ne oprim, pentru a ne pune întrebări, pentru a fi proprii noștri judecători.”
Doar când ne vom pune în mod autentic și fără viclenie întrebarea: Ce să fac eu, Doamne?, care ascunde în ea suspinul inimii după Cel iubit, după Cel al Cărui chip cu nevrednicie îl purtăm, „răspunsul lui Dumnezeu nu va întârzia să apară. Prin glasul conștiinței noastre, prin cuvântul Evangheliei sau al duhovnicului, prin cei de lângă noi, în chip minunat, sau în alt fel, Dumnezeu ne va răspunde frământărilor noastre, călăuzindu-ne către Împărăția Sa.”
În încheierea cuvântului său, părintele director a concluzionat că atunci când creștinul este preocupat mai întâi de cele ale lui Dumnezeu, nimic din cele de trebuință nu îi vor lipsi, dacă își va pune nădejdea în Cel Preaînalt. „Având mereu mintea și inima îndreptate spre Dumnezeu, să-L rugăm să ne descopere tot ceea ce ne este piedică pe calea spre mântuire și să lucreze în noi pentru a ne curăța de tot ceea ce ne desparte de El. Să ne predăm cu totul voii Lui, așa cum cel iubit se lasă purtat de mâinile Celui Care îl iubește, cu dor nespus și cu nădejdea – exprimată de Sfântul Apostol Pavel – că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nicio altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 8, 38-39).”
Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul i-a mulțumit oaspetelui pentru cuvântul rostit și a remarcat pregătirea temeinică, ancorată în textul scripturistic, justificată prin calitatea arhid. Mihai Hrișcă de profesor pentru Studiul Noului Testament în cadrul seminarului sucevean. Amintind că exegeza întâistătătorului locului, Ca să am viață veșnică, ce bine trebuie să fac?, poate fi lecturată pe pagina Arhiepiscopiei, a dat citire Decalogului la Duminica a XII-a după Pogorârea Duhului Sfânt, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, prin care îndeamnă la cercetarea conștiinței personale și la deschiderea inimii spre celălalt, ca prin semeni să-L agonisim pe Însuși Dumnezeu, cea mai de preț bogăție.
La finalul slujbei, Părintele Episcop-Vicar a citit rugăciuni pentru sănătatea sufletului și trupului, precum și rugăciuni de dezlegare, binecuvântându-I pe cei prezenți prin stropire cu apă sfințită.
Ca de fiecare dată la ceas de sărbătoare, și astăzi au fost prezenți numeroși credincioși veniți să se bucure de binecuvântarea arhierească, care nu au ezitat să poposească preț de o rugă și la racla cu cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, grabnic ajutător și mare făcător de minuni, ocrotitor al Moldovei și al întregii țări, ca să îi întărească în hotărârea de a împlini cele ce se cuvin pentru a intra în viața veșnică.