Între personalităţile marcante ale literaturii române din prima jumătate a secolului al XX-lea, născute în Bucovina, un loc aparte îl ocupă Eusebiu Camilar, remarcat printr-o operă vastă, în care se împletesc realismul social, mitul istoric și dragostea pentru pământul și oamenii locului.
S-a născut la începutul lunii octombrie, acum 115 ani, în casa familiei Ion și Natalia (n. Motrici), în Udești. A urmat cursurile Școlii Populare din Udești (1918–1923), apoi, timp de trei ani, a studiat la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (1923–1926). A urmat ulterior cursurile Universității din Iași și, încă din perioada studenției, a început să colaboreze la revista Moldova literară.
Locul natal a ocupat mereu un loc aparte în preocupările sale literare. „Aici îmi voi scrie și mai departe cărțile”, notează hotărât scriitorul în confesiunile sale din Cartea de piatră. De altfel, Udeștii reprezintă pentru Camilar, după propriile mărturisiri, „un contact cu toate rădăcinile, până în măruntaiele timpului”, un spațiu arhaic, „locul unde epiderma, talpa mea goală, ia contact direct cu puterile pământului și unde absorb prin toți porii optimism și putere creatoare”. Revenit la Udești după peregrinări prin țară și străinătate — „Am plecat și m-am întors: Udești – București – Praga – Berlin – Weimar – Dresda – Berlin – Praga – Budapesta – București – Udești. Oare se află loc mai dulce pe pământ?” —, scriitorul simte că se revigorează acasă: „Simt că mă reconfortez după toate oboselile. Binecuvântare ție, casă părintească!”; iar în ambianța naturii protectoare exclamă: „Laudă naturii udeștene! Viața, zgomotul – au rămas în urmă ca o mare! Zbată-se!”
În afară de rudele apropiate (surori, cumnați etc.), Eusebiu Camilar își identifică solidaritatea afectivă cu toți consătenii: „Câți prieteni am, cerule! Consătenii mei mă iubesc cu sinceritate sau îmi dau cât le dau… Dacă ar fi așa, îmi dau foarte, foarte mult!”
Debutul editorial al lui Eusebiu Camilar s-a produs după un „vagabondaj” liric prin mai multe publicații efemere, provinciale in stricto sensu (Moldova literară de la Mihăileni – Botoșani, care îi publică pentru prima dată producțiile lirice, în anul 1926, dar și Țara fagilor, scoasă de Constantin Milici la Soloneț – Suceava, în anii 1931–1932, unde Camilar a fost redactor), cu placheta de poezii Chemarea cumpenelor.
„Cules la un atelier tipografic din comuna Militari și tras la mașină de autorul însuși, volumul – precizează Al. Piru – a rămas necunoscut, întreaga ediție pierzându-se.”
Lui Eusebiu Camilar i s-a ivit însă, odată, prilejul (și nu l-a ratat) de a evoca contextul pauper – „drama care ne leagă până astăzi” – în care s-a produs tipărirea volumului ilustrat de graficianul Vasile Dobrian, despre care Constantin Prut ne informează că este și autor de volume de poezii și că primul său album de grafică a apărut în anul 1936.
Eusebiu Camilar atrăsese atenția lui G. Călinescu încă înainte de a se impune editorial ca prozator. Iată ce scria marele critic în monumentala sa lucrare Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941):
„Poezii promițătoare și proză de evocare a unei copilării moldovene chinuite (Cordun) răspândește prin reviste Eusebiu Camilar, în așteptarea editării scrierilor sale.”
Romanul Cordun (apărut inițial foiletonistic în Adevărul literar și artistic), capodoperă a scriitorului udeștean, a stârnit nu doar interesul criticii literare la apariție și, ulterior, al istoriei literare, ci și atenția editorilor, încă din perioada în care fusese încredințat spre studiu și rezoluție. Dintr-un set de documente inedite aflate în colecțiile memoriale de la Complexul Muzeal Bucovina, documente ce fac parte din donația scriitoarei Elisabeta Isanos și studiate de cercetătorul Nicolae Cârlan, aflăm că, la începutul lunii decembrie 1939, manuscrisul fusese depus la Editura Fundațiilor Regale.
A fost căsătorit cu poeta Magda Isanos, cea despre care Constantin Ciopraga spunea că este o „cutezătoare năpădită de obstacole” care „trece – postum – într-un timp al mitului”.
Paleta preocupărilor creatoare ale lui Eusebiu Camilar acoperă, după cum se știe, o gamă amplă, aproape exhaustivă, a genurilor și speciilor literare consacrate: poezie, proză, dramaturgie, memorialistică, eseistică, publicistică, traduceri etc. Mai puțin cunoscută este intenția scriitorului de a-și consacra disponibilitățile creatoare și cinematografiei, în calitate de scenarist, pentru un film dedicat personalității și creației lui Ciprian Porumbescu.
Editorial, debutează cu placheta de versuri Chemarea cumpenelor (1937), care cuprinde o mare parte dintre creațiile sale poetice. Atras de trecutul istoric al poporului român, a scris romane, povestiri și piese de teatru cu subiecte istorice: Valea hoților, Poarta furtunilor, Pământul zimbrului, Stejarul din Borzești, Prin Țara de Sus, Focurile, Valea Albă – ultima scrisă împreună cu soția sa, poeta Magda Isanos. A publicat și prelucrări după ciclul 1001 de nopți și a tipărit volume de povestiri pentru copii și tineret.
A realizat traduceri din Eschil, Aristofan, Ovidiu, Omar Khayyam, Pușkin, Gogol, Tolstoi și Gorki, precum și din literaturile arabă, chineză și sanscrită. De asemenea, unele romane ale sale au fost traduse în limbile engleză, franceză, germană și rusă.
În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Vorbind despre viața și activitatea scriitorului născut acum 115 ani la Udești, nu putem să nu amintim și faptul că, la sfârșitul lunii mai 1984, a fost inaugurată Casa Memorială „Eusebiu Camilar” din Udești, prin grija fostului director Octav Monoranu și a muzeografului Nicolae Cârlan, reconstituind – prin exponate autentice – universul de viață și atmosfera de creație, prin excelență rustică, la care scriitorul apela adesea, mai ales după moartea mamei sale.
Aici, la Casa Memorială, se desfășoară anual Festivalul Național de Literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, eveniment care transformă localitatea într-un centru de promovare a valorilor literare contemporane, reunind scriitori importanți din întreaga țară. Aceste manifestări contribuie, în mod semnificativ, la păstrarea și continuarea mesajului artistic și umanitar al celor doi mari creatori uniți prin vocație și destin: Eusebiu Camilar și Magda Isanos.