Din inimă, pentru tinerele vlăstare ortodoxe

Izvor nesecat de lumină și de frumusețe, de găsirea firescului, de bucurie și de emoție, de dragoste, de nădejde și de credință este și va rămâne tinerețea.

Iar ea, ți-e pusă-nainte ție, tinere.

Ție, celui ce-ți înflorește necontenit livada sufletului!

Ție, celui ce ești oglindire a vieții și a bucuriei!

Ție, celui ce ești nădejdea și speranța celor ce or să vină!

Ție, celui ce ești lumină din Lumină!

Prețuiește-o și valorific-o frumos, picurându-ți în inimă și-n minte valori ce să-ți fie punte către viața ce stă să înceapă.

Croiește-ți drumul cu migală și pricepere, din virtuți și frumos, pe care să le împletești sfios cu bucuria firescului și neapărat a tainei simplității.

Și înflorește tihnit, acolo unde ți-e locul, atunci când cugetul o simte, în așa fel încât să reușești a-ți îndeplini menirea. Aceea de a duce mai departe, asemeni înaintașilor noștri, dragostea de neam și țară, de valori, de tradiții, de veșnicie.

Pe umerii tăi, în ochii și-n sufletul tău s-au cuibărit nădejdea și speranța acestor generații.

Picură-ți in inimă din bucuria lucrurilor ce par mărunte la suprafață, dar care, în esență, sunt stropi de vlagă.

Astfel dă-ți voie să observi, să asculți dar și să întrebi. Necontenit să fii curios,treaz și atent la oameni, la locuri și la conjuncturi.

Mereu să fii cinstit! Întâi cu tine, spre a putea să fii și cu cei ce-ți împărtășesc din lumină.

Și nu te vinde!

Străduiește-te să înveți să lupți!

Străduiește-te să înveți să trudești și să reziști în marea învolburată a vieții!

Caută neobosit să fii onest, să spui întotdeauna adevărul, oricât de dureros ar fi, și să nu cauți să iei vreodată din bunul altuia.

Tu ești întruchipare a regăsirii echilibrului lumii, doar de vei ști, cu hotărâre, să impui cultul cinstei, al curajului, al respectului pentru cuvântul dat și pentru semeni.

Tot ce trebuie să faci este să cauți să afli sensul.

Sensul din spatele a ceea ce faci, ce ești și ce o să fii!

El există. Fii sigur!

Și-apoi, nu îți fie frică să înveți. De la oameni, de la locuri și chiar de la cele mai mărunte lucruri care ne înconjoară. Nu uita că limpede nu vezi decât cu inima. Astfel, ea, să-ți fie fărâmă de Împărăție și punte de legătură spre sensul deplin al vieții.

Și mai ales, niciodată, să nu-ți fie frică să fii tu!

Să nu-ți fie frică nici să ceri ajutor, să visezi ori să crezi!

Dăruiește necontenit zâmbete, bucurie și lumină, iubește neobosit, fii sprijin și nădejde fiecărui suflet ce-ți iese-n cale și ți se așterne-n inimă!

Și fii Om! Cu valori adevărate și bine înrădăcinate, pe care să le menții mereu vii.

Nu uita nici faptul că nu ai visuri prea mari, sau prea de neatins.

Ai credința, curajul, nădejdea, dragostea și rugăciunea drept ancore, ce nu te vor lăsa să te pierzi vreodată în valurile vieții.

Păstrează-le cu grijă în suflet și folosește-le cu încredere, atunci când e nevoie!

Străduiește-te să fii, în fiecare clipă a vieții tale, exemplu de iubire, dăruire, curaj, demnitate, dar mai presus de toate, exemplu de credință.

Să pășești cu bucurie și senin în suflet pe drumul cunoașterii sinelui și a Vieții, adunând lumină pe care mai apoi să o împarți celor ce au atât de multă nevoie de ea.

Deschide ochii, tinere, pentru a vedea Lumina!

E timpul tău!

E vremea ta!

Bianca-Gabriela Roman,
referent Sectorul Catehizare, tineret și educație pentru viață