- Pornind în pelerinaj, nu-ți curăți doar oglinda chipului, ci și izvorul inimii, căci adevărata frumusețe nu constă în machiajul aparenței, ci în limpezimea sufletului în care Se oglindește Ziditorul tău.
- Învață taina pustiei în aglomerația lumii și recuperează tăcerea, ca ritm al rugăciunii inimii, căci fără ea nu poți auzi glasul lui Dumnezeu.
- Roagă-te până când rugăciunea respiră întru tine, schimbând moștenirea pământească pentru cea a cerului, căci ceea ce ținem pentru noi se pierde și doar ceea ce dăruim se înmulțește în veșnicie.
- Iubește milostenia, icoană a lui Dumnezeu în om, căci dragostea adevărată alege mâna care dă, inima care se frânge și chipul care nu așteaptă recunoștință.
- Poartă-ți crucea ca scară spre cunoaștere, căci aceasta devine loc de întâlnire cu Hristos, iar necazurile, suferințele și bolile tale se topesc în nădejde la racla sfinților.
- Deprinde smerenia, căci în cel ce se micșorează pe sine Se sălășluiește Dumnezeu, devenind asemenea sfinților care nu au căutat slavă, ci au devenit slavă.
- Coboară mintea în inimă, ca rațiunea să îngenuncheze înaintea moaștelor sfinților, căci înțelepciunea se îndumnezeiește când consimte epiclezei.
- Trăiește lăuntric Liturghia, spovedește-te, ca istoria lui Dumnezeu să înceapă în tine, și împărtășește-te spre tămăduire și îndumnezeire.
- Pleacă de la moaștele sfinților transfigurat, precum Apostolii pe Tabor, căci acolo unde oamenii se adună în numele lui Dumnezeu, cetatea nu se surpă, fiind zidită din rugăciune.
- Sfințește-ți trupul și sufletul apropiindu-te cu evlavie de racla sfinților, căci cine se atinge de sfinți se atinge de o bucată de cer, pentru a fi contemporan cu veșnicia.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților