- Fiule (Fiică), bate toaca, lemnul glăsuitor al Bisericii, cu credință, dragoste, smerenie și evlavie, căci aceasta este trâmbița cu care îngerii vor aduna neamurile la Judecată.
- Curățește-ți inima înainte de a lovi cu ciocănelul în toacă, două vase sfințite ale slujirii tale, ca bătaia ta și răsunetul lor să fie ca o rugăciune a inimii la poarta Raiului.
- Asumă-ți această ascultare și ia seama că lemnul în care bați închipuie Crucea lui Hristos, în care s-au înfipt piroanele suferinței, fiecare bătaie vestind Jertfa și Învierea Sa.
- Nu te grăbi în lucrare, ci păstrează măsura, știind că zgomotul golit de sens dezbină, în timp ce ritmul, ordinea și echilibrul sunt expresii ale unei vieți trăite vădit în Hristos și în Biserică.
- Ferește-te de ușurătate, ca să nu fie afectată solemnitatea ritualului ori pioșenia chemării fiilor Bisericii la împărtășirea cu Hristos.
- Păstrează-ți liniștea, ca ritmul exterior al lemnului să fie una cu cel interior, al inimii tale, iar ciocănelul să dea glas dorului tău după veșnicie.
- Împlinește-ți datoria cu conștiința că prin aceasta ești chemat să cadențezi liturgic timpul, chemând toată suflarea să laude pe Domnul.
- Nu căuta laude prin măiestria bătăii, ci caută slava lui Dumnezeu, căci sunetul de toacă se face ecou suspinului inimii după Creatorul Său.
- Împlinește cu evlavie fiecare bătaie, căci strigătul lemnului trezește conștiința și înalță cugetul spre cele cerești, pregătind creștinul pentru întâlnirea cu Hristos în Sfânta Liturghie și în Laudele bisericești.
- Fă din viața ta un neîncetat exercițiu al lepădării de sine și al urmării lui Hristos, astfel încât îndemnul tău să se preschimbe în rugăciune curată și autentică, hrănită din adevărul Evangheliei.
