- Credeți în lucrarea asistenței sociale, care este o formă de transpunere în faptă a iubirii față de aproapele, ancorată în spiritul Evangheliei lui Hristos.
- Priviți asistența socială ca pe o datorie față de cei vulnerabili, în spatele cărora există o istorie personală, o familie, un context social și cultural, toate trebuind înțelese înainte de a putea fi schimbate.
- Cultivați profesionalismul ca formă de responsabilitate față de cei pe care îi slujiți și înțelegeți că, acolo unde solidaritatea slăbește, apar marginalizarea, sărăcia și izolarea.
- Respectați demnitatea fiecărei persoane, căci ajutorul autentic nu judecă și nu umilește, ci se apropie cu respect și răbdare, oferind sprijin fără a răni libertatea sau valoarea celuilalt.
- Faceți din cunoaștere, discernământ și seriozitate temelia lucrării voastre, căci asistența socială cere rigoare, reflecție și o conștiință vie a răspunderii față de viața celuilalt.
- Apărați demnitatea umană oriunde este amenințată de sărăcie, discriminare sau abandon, deoarece atunci când societatea riscă să devină indiferentă, asistența socială amintește că fiecare viață are valoare.
- Încercați să înțelegeți povestea vieții celuilalt, înainte de a oferi ajutor, pentru că în ascultarea sinceră omul își poate descoperi demnitatea și încrederea în sine.
- Căutați rădăcinile profunde ale suferinței sociale și nu vă opriți doar la efectele ei vizibile, pentru că vindecarea suferinței se realizează adesea prin refacerea și întărirea solidarității dintre oameni.
- Însoțiți persoana în procesul redescoperirii propriei demnități, fiindcă nu soluția imediată reprezintă cel mai important reazem, ci a rămâne alături de cel ce încearcă să își reînnoiască viața.
- Construiți punți între oameni și comunități, fiindcă asistența socială nu înseamnă doar ajutor individual, ci și cultivarea valorilor care fac posibilă viața împreună: solidaritatea, responsabilitatea și sprijinul reciproc.
† Calinic,
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților