- Leagă-ți copilăria de altar și nu rupe niciodată această legătură, asemenea Sfintei Blandina, căci ceea ce înveți la strană și în Liturghie îți va fi sprijin în ceasurile de prigoană.
- Nu-ți negocia credința pentru siguranță atunci când ți se cere să alegi între Hristos și liniștea ta, ci alege-L neîntârziat pe Mântuitorul.
- Vezi în suferință un prilej de a-ți mărturisi apartenența la Dumnezeu, fiindcă în temniță și în lagăr nu ți se ia doar libertatea, ci ți se verifică și credința tăinuită în adâncul inimii.
- Nu lăsa foamea, umilința sau pierderea să-ți fure nădejdea, ci roagă-te chiar și atunci când nu mai ai nimic, pentru că rugăciunea este patria care nu ți se poate confisca niciodată.
- Întărește-te în comuniune cu cei credincioși, deoarece sprijinul celor care suferă pentru Hristos îți arată că Biserica nu poate fi închisă între ziduri.
- Nu transforma durerea în amărăciune, chiar dacă ai pierdut pe cei dragi ori ai gustat exilul, ci păstrează-ți inima curată, precum Blandina mărturisitoarea, ca să nu devii prizonierul propriei răni.
- Fii gata să pierzi sprijinul propriei familii, precum Blandina, atunci când aceasta îți cere să-L părăsești pe Dumnezeu, și rămâi alipită de El, încredințându-te marii Lui milostiviri.
- Nu te rușina de slujirea smerită, căci a mătura curtea unei catedrale sau a spăla pardoseala interiorului acesteia pentru Hristos este mai înalt decât orice demnitate lumească.
- Pregătește-te din vreme pentru sfârșit, cu luciditate și pace, cumpărându-ți cele necesare, iartă, împacă-te cu toți și ține lumânarea aprinsă ca semn al întâlnirii cu Mirele Hristos.
- Încheie-ți viața în cuvânt de iertare și lumină, întrucât rostind „Iertați-mă” moartea îți va fi trecere în brațele Celui pe Care L-ai mărturisit toată viața.
