- Iubește-L pe Dumnezeu ca început și sfârșit al ființei tale, asemenea Sfintei Mavra, căci a iubi pe Dumnezeu înseamnă a-ți orienta voința, rațiunea și afectivitatea către El, astfel încât întreaga viață să devină răspuns la chemarea Sa.
- Caută liniștea inimii ca spațiu al prezenței divine, fiindcă isihia nu este absență a sunetului, ci adunare a minții din risipire, acolo unde Hristos Se descoperă prin luminare lăuntrică.
- Fii statornic în rugăciunea neîncetată, deoarece stăruința în vorbirea cu Cel Preaînalt presupune nedezlipirea de El chiar și atunci când harul pare retras.
- Primește ascultarea ca drum al restaurării voii, întrucât prin ascultare smerită voința se vindecă și se armonizează cu voia lui Dumnezeu, iar pacea devine rod firesc al acestei uniri.
- Iubește curăția ca transparență a inimii înaintea lui Dumnezeu, simplitatea vieții eliberând mintea de zbuciumul patimilor și deschizând-o spre contemplație.
- Trăiește în armonie cu creația, restaurând chipul adamic, amintindu-ți că blândețea față de animale și respectul față de natură nu sunt simple sensibilități, ci semne ale transfigurării interioare, ale împăcării cosmice aduse de har.
- Nu fugi de nevoință, pentru că prin ea se curăță simțurile și se luminează mintea, postul, privegherea și osteneala, ca forme de pedagogie ale libertății, disciplinând trupul și reașezându-l în dinamica duhovnicească a persoanei.
- Caută Raiul ca realitate prezentă, nu doar viitoare, învățând de la Cuvioasa Mavra că retragerea în singurătatea muntelui nu a fost fugă de lume, ci anticipare a Împărăției lui Dumnezeu pe care o purta în inimă, acolo unde Îl primise pe Hristos prin har.
- Cultivă virtutea în comunitate, ca să faci din comunitate o icoană a comuniunii treimice, având iubirea drept principiu de unitate.
- Pregătește-ți sfârșitul ca pe o trecere pascală, căci cel ce a trăit în pocăință și împărtășire continuă își întâmpină sfârșitul cu pace, ca intrare în lumina neapusă.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților