La prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, cel care a ales calea mărturisirii credinței în Mântuitorul Hristos cu prețul vieții, fiind supus diferitelor torturi pentru a fi convins să se lepede de El, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a subliniat în cadrul Decalogului închinat acestui sfânt atitudini și acțiuni prin care și noi îi putem urma exemplul, având drept țintă dobândirea cu cele trecătoare a bogăţiei celor veşnice.
- Slăvește-L neîncetat pe Dumnezeu, recunoscând că tot ceea ce ești și ai sunt darurile Celui Preamilostiv pentru tine.
- Împacă știința cu credința și transformă profesia ta într-o modalitate de slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor, nu doar într-o sursă de asigurare a existenței.
- Iartă și iubește, chiar și pe cei care te rănesc, precum Pantelimon, dăruiește-ți inima lui Hristos, Doctorul sufletelor, și nu uita că adevărata vindecare vine de la Dumnezeu.
- Rămâi neclintit în credință, preferând moartea în locul lepădării de Mântuitorul, și fă din iubirea care vindecă răni nevăzute scut al vieții tale, lăsând-o să rodească în inima ta.
- Fii lumină și sprijin pentru ceilalți, chiar dacă unii despart știința de credința în Dumnezeu, deși ele se împletesc în mod armonios.
- Îngrijește-te cu generozitate de aproapele tău, transformându-i disperarea în sporire duhovnicească, căci acceptarea suferinței rodește încredere, curaj și putere.
- Însoțește știința cu credința și cunoașterea cu rugăciunea și nu despărți priceperea de har, ci adu prin fiecare faptă a ta prinos de recunoștință lui Dumnezeu și semenilor.
- Îndrăznește să rămâi candelă aprinsă într-o lume ce se împotrivește credinței, primind necazurile și încercările cu seninătate și răbdare, ca lecții ale pedagogiei dumnezeiești.
- Vezi în fiecare bolnav pe Hristos Care suferă împreună cu el, astfel încât îngrijirea lui să nu fie un simplu gest profesional, ci un act de iubire și de comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele.
- Convertește suferința într-o școală a răbdării și a încrederii în Dumnezeu, iar sfârșitul vieții trupești, într-o poartă spre veșnicie în Împărăția cerurilor.