- Fă din limba poporului tău un templu al sensului, deoarece credința curată se întărește prin limpezimea cuvintelor.
- Transmite Evanghelia în rândul poporului tău ca și cum ai zidi o catedrală, întrucât cultura se întemeiază pe acribia înveșmântată în frumusețe.
- Fii ferm în apărarea rânduielii, dar delicat în exprimare, precum smeritul ierarh Grigorie, căci tăria adevărată nu stă în ton, ci în calitatea argumentului.
- Clarifică învățăturile de credință nu pentru polemică, ci pentru luminarea oamenilor, pentru că teologia devine cultură când este înțeleasă, nu impusă.
- Luptă pentru dreptul poporului tău de a se ruga în limba națională, fiindcă acolo unde limba dispare, dispare și memoria comunitară.
- Fii arhitect al unității, nu actor al dezbinării, amintindu-ți că un bun intelectual nu doar traduce, ci și unește.
- Apără simbolurile culturale, fără de care poporul nu are repere, întrucât Crucea și icoana nu sunt doar obiecte religioase, ci noduri de sens.
- Lucrează la răspândirea culturii chiar și atunci când nu primești sprijin, căutând să aduci între semeni lumină din Lumina dumnezeiască.
- Însoțește activitatea cărturărească pentru formarea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor cu preocuparea pentru bunăstarea lor trupească și sufletească, astfel încât să își redescopere sensul vieții, alipindu-se de Dumnezeu.
- Fii un exemplu de cunoaștere smerită, milă lucrătoare în ascuns și iubire jertfelnică, asemenea mitropolitului Țării Românești, ca să dobândești nume de mult preț în împărăția cea cerească.
