La prăznuirea Sfântului Teodosie cel Mare, cuviosul care a viețuit patruzeci de ani într-o peșteră, dar, atrăgând prin sporirea sa duhovnicească mulțime de ucenici, a întemeiat în apropierea Betleemului o mănăstire, adevărată cetate de trăire a principiilor evanghelice, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a alcătuit un Decalog prin care îndeamnă la cultivarea virtuților prin care acest mare monah a dobândit bunătăţile nebănuite şi frumuseţile nespuse ale Împărăției lui Dumnezeu.
- Nu cugeta că sfinții cuvioși, începătorii vieții de obște, sunt prăznuiți pentru a fi admirați, ci pentru a fi urmați, căci cinstirea lor este mincinoasă dacă nu este însoțită de îndreptarea vieții tale.
- Nu socoti fericit pe cel ce a părăsit lumea, ci pe cel ce a biruit-o în sine, deoarece nu locul mântuiește, ci voia unită cu Dumnezeu.
- Învață de la cuviosul Teodosie statornicia, nu graba, răbdarea, nu aprinderea, întrucât cele ce se zidesc repede se surpă degrabă; doar cele clădite în timp rămân.
- Nu căuta fapte mari înainte de a-ți curăți inima în isihia acesteia, precum Sfântul Teodosie în peștera celor trei magi, amintindu-ți că Dumnezeu nu locuiește în zgomotul faptelor, ci în liniștea smereniei.
- Cinstește ascultarea, precum cei 700 de ucenici adunați în jurul cuviosului, pentru că ea este începutul vindecării omului, în timp ce voia neîmblânzită este rădăcina tuturor rătăcirilor.
- Nu-ți cruța trupul spre pierderea sufletului, dar nici nu-l urî ca pe un vrăjmaș, fiindcă trupul este împreună-lucrător cu sufletul la mântuire.
- Adu-ți aminte că lipsa răbdată cu mulțumire este mai mare decât belșugul fără recunoștință și că Dumnezeu nu Se descoperă celor sătui de sine, ci celor însetați de El.
- Nu cere semne și minuni, deși cuviosul Teodosie vindeca bolile oamenilor prin minune, ci inimă curată, căci cel ce L-a aflat pe Dumnezeu nu mai are trebuință de dovezi.
- Orânduiește-ți viața astăzi ca și cum ai fi chemat mâine la judecată, dar nu cu frică, ci cu trezvie iubitoare.
- Încheie această zi cu hotărârea schimbării, nu doar cu o înflăcărare de moment; chiar dacă trece praznicul, cuvântul vieții rămâne spre osândă sau spre mântuire.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților