- Vezi în Dumnezeu nu un refugiu, ci sensul vieții tale, precum Cuviosul Meletie, căci adevărata alegere începe atunci când încetezi să mai negociezi cu veșnicia.
- Desprinde-te de cele ale lumii, nu din slăbiciune, ci din înțelepciune, înțelegând că nimic din cele trecătoare nu poate alina dorul inimii.
- Curățește-ți mintea înainte de a-ți disciplina trupul, întrucât postul trupesc, neînsoțit de trezvia gândurilor, poate duce la mândrie, nu la luminare.
- Nu încerca să împaci desfătarea cu înfrânarea, pentru că sufletul nu poate sluji deopotrivă plăcerii și lui Hristos, ci răspunde chemării Părintelui ceresc de a cina la ospățul Fiului Său.
- Vezi în fiecare osteneală un prilej de întărire a voii tale, urmând exemplul smeritului monah de la Stânișoara, deoarece adevărata ascultare zdrobește idolul eului și face loc lui Hristos.
- Nu-ți număra nevoințele, ca să nu-ți pierzi răsplata, fiindcă Dumnezeu răsplătește uitarea de sine și smerenia.
- Fugi de laude mai mult decât de ispite, amintindu-ți că ispita se recunoaște ușor, în timp ce lauda se strecoară cu viclenie în inimă și o golește de har.
- Îndeletnicește-te zilnic cu rugăciunea și cu zdrobirea inimii și nu căuta semne, vedenii ori descoperiri, înțelegând că Dumnezeu Se descoperă celui curățit, nu celui care iscodește tainele mai presus de fire.
- Primește lipsurile ca pe o pedagogie dumnezeiască, pentru că și nevoitorul Meletie nu a socotit foamea, setea, singurătatea ori neputința pedepse, ci chemări la a nădăjdui necontenit în Cel Ce este multmilostiv.
- Pregătește-te în liniște pentru sfârșitul vieții, asemenea Cuviosului Meletie, căci fericit este cel care nu lasă în urmă zgomot, ci rugăciune, nu urme, ci pace, nu amintirea sa, ci lucrarea lui Dumnezeu.
