- Urmează pilda Cuviosului Macarie și vezi în lectură o lucrare de sfințire a minții, nu doar un act de cunoaștere, și nu căuta acumularea de informații, ci prefacerea lăuntrică prin cuvânt.
- Înscrie în manuscrisele inimii tale îndemnuri la trezvie și curățire, cultivând o lectură care devine rugăciune și nu lucrare de sine stătătoare a rațiunii.
- Nu te raporta la cărți ca la simple obiecte, ci ca la vase ale harului, înțelegând că ele nu sunt bunuri personale, ci tezaure ale Duhului, încredințate spre folosul generațiilor viitoare.
- Prefă scrierea în slujire, nu în afirmarea de sine, amintindu-ți că și textele Sfântului Macarie Protopsaltul sunt adevărate instrumente pedagogice, puse în slujba semenilor și a formării lor duhovnicești.
- Nu scrie spre gloria ta, ci spre zidirea altora, asemenea unui dascăl care își ascunde numele, ca lumina lui Dumnezeu să nu se oprească asupra lui, ci să se răspândească prin pana sa.
- Înțelege cultura ca pe un pod spre Dumnezeu, nu ca pe o frumusețe suficientă sieși, deoarece autenticitatea culturii este dată de transparența ei în fața sacrului.
- Apreciază pelerinajul intelectual și pe cel duhovnicesc deopotrivă, căci cercetarea academică trebuie însoțită de introspecție; altfel, devine un drum fără țintă.
- Unește rigoarea intelectuală cu smerenia, înțelegând că un cărturar lipsit de smerenie poate deveni un sofist, iar un monah lipsit de rigoare, un sentimental.
- Formează, asemenea marelui protopsalt Macarie, ucenici care pot să te depășească, pentru că ucenicul autentic nu este chemat doar să imite, ci să primească, să rodească și să ducă mai departe.
- Fă din viața ta o carte deschisă pentru cei care vor veni după tine, fiindcă moștenirea pe care o lași prin ceea ce ai fost și ai zidit este mai de preț decât orice manuscris.
