- Lasă chemarea lui Dumnezeu să fie mai puternică decât glasul lumii, înțelegând că adevărata libertate începe atunci când omul Îi dăruiește lui Dumnezeu întreaga sa ființă.
- Urcă neîncetat muntele inimii tale, precum Cuviosul Ioan de la Prislop a urcat în singurătatea Muntelui Hațegului, chip al urcușului lăuntric, unde fiecare pas al nevoinței apropie sufletul de lumina Preasfintei Treimi.
- Nu-ți măsura viața după apropierea de oameni, ci după apropierea de Dumnezeu, fiindcă retragerea lui Ioan în munte nu l-a îndepărtat de lume, ci l-a adus, prin rugăciune, mai aproape de durerile și de mântuirea ei.
- Învață să locuiești în adâncul inimii tale, unde nu zgomotul gândurilor, ci tăcerea harului îți descoperă cine ești înaintea Ziditorului tău.
- Vezi în lupta nevăzută adevăratul câmp al biruinței, întrucât cele mai primejdioase curse ale vrăjmașului nu vin din afară, ci se ascund în patimile și păcatele pe care numai harul, împreună cu nevoința ta, le poate birui.
- Transformă liniștea în întâlnire cu Hristos, deoarece pustia nu este fugă de oameni, ci locul în care omul învață să-I vorbească lui Dumnezeu și, prin El, să îmbrățișeze întreaga lume în rugăciune.
- Acceptă nevoința ca pe o lucrare a iubirii, amintindu-ți că postul, privegherea și înfrânarea nu micșorează omul, ci îl eliberează de tot ceea ce îl împiedică să devină locaș al Duhului Sfânt.
- Lasă adevărul să vorbească mai întâi prin viața ta, pentru că mărturia dreptei credințe se întărește nu prin mulțimea argumentelor, ci prin sfințenia celui care o trăiește și o mărturisește.
- Viețuiește astfel încât taina inimii tale să fie mai frumoasă decât chipul pe care îl arăți lumii, căci Dumnezeu privește la omul lăuntric, în care se lucrează adevărata sfințenie.
- Călăuzește-ți semenii spre Hristos, asemenea Cuviosului Ioan, căci în peștera în care s-a nevoit și și-a aflat sfârșitul, devenită astăzi loc de pelerinaj, a arătat că sensul vieții omului este unirea cu Dumnezeu.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților