- Primește maternitatea ca pe o chemare providențială și ca pe o împreună-lucrare cu Dumnezeu, căci nașterea copiilor este participare la iconomia mântuirii și semănare de veșnicie în lume.
- Trăiește familia ca pe o responsabilitate sfântă, nu ca pe un simplu proiect personal, fiindcă iubirea jertfelnică, răbdarea și nașterea pruncilor în credință sunt acte ziditoare ale istoriei.
- Transfigurează spațiul casei în spațiu liturgic, astfel încât ritmul muncii și al odihnei să fie integrat în ritmul sărbătorii și al rugăciunii, ca prelungire a Liturghiei.
- Crește-ți copiii în frica lui Dumnezeu, în ascultare și respect, nu prin constrângere, ci prin exemplul viu, ca temelia casei tale să fie credința, iar rodul ei, sfințenia.
- Asumă-ți responsabilitatea educării copiilor ca act teologic, nu doar moral, pentru că formarea conștiinței în frica lui Dumnezeu este lucrare de iconomie eclezială și zidire a persoanei în vederea comuniunii veșnice.
- Înțelege maternitatea ca sinergie cu lucrarea creatoare a lui Dumnezeu, deoarece a naște și a crește un copil în credință înseamnă a participa la extinderea Trupului lui Hristos în istorie.
- Binecuvântează vocația copiilor tăi, pentru că iubirea adevărată nu reține pentru sine, ci oferă lui Dumnezeu ceea ce are mai scump.
- Învață să treci de la maternitatea trupească la cea duhovnicească, arătând că viața este un urcuș neîntrerupt spre Dumnezeu.
- Trăiește smerenia fără revendicare și nu despărți viața familiei de Biserică, ci fă din rânduiala ei ritmul firesc al existenței tale, lăsând ca roadele credinței tale să vorbească prin viața celor pe care i-ai crescut.
- Păstrează memoria familiei ca pe o responsabilitate sfântă, căci o casă în care se nasc și cresc oameni sfinți nu este rodul întâmplării, ci al unei jertfe și credințe neclintite.
† Calinic,
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților