Cuvânt la înmormântarea părintelui Mihai Argatu (1959-2021)

Când copiii și toată suflarea creștină până la urmă se pregătesc de colind, pentru a-L întâmpina pe Pruncul Iisus, chematu-l-a la El, Hristos Domnul, pe părintele Mihai Argatu, vrednic slujitor al Bisericii Ortodoxe din Bucovina, mai precis din ținutul Câmpulungului. A plecat dincolo, la 62 de ani, în chiar ziua de pomenire a unuia dintre sfinții ocrotitori ai Bucovinei, Cuviosul Daniil Sihastru, mijlocitor de acum înaintea lui Dumnezeu și pentru părintele Mihai.

I-am săvârșit acum, după cuviință, slujba de înmormântare. O slujbă mai deosebită, cu lecturi din Sfânta Scriptură – preotul fiind prin excelență vestitor al cuvântului lui Dumnezeu, dar și cu rugăciuni foarte frumoase, în care cerem, printre altele, lui Dumnezeu ca, „precum l-ai pus pe el pe pământ slujitor în Biserică, așa îl arată și în altarul Tău cel ceresc, Doamne. De vreme ce l-ai împodobit pe acesta printre oameni cu vrednicie duhovnicească, primește-l neosândit și în mărirea Ta cea hărăzită îngerilor; Tu ai preamărit viața lui pe pământ și ieșirea lui fă-o ca o intrare între drepții Tăi cei sfinți”[1].

Cu ce l-ai împodobit, Tu, Doamne, pe părintele nostru Mihai? Și cum ai preamărit, Tu, viața lui pe pământ? Ai preamărit-o, pentru că vrednică a fost de preamărit. Și nu la un parcurs biografic vă invit în cele ce urmează, ci la a înțelege cum, tainic și smerit, a lucrat cu preamărire Dumnezeu în viața acestui preot.

În a 19-a zi a lunii septembrie, 1959, Dumnezeu l-a trimis în lume pe viitorul părinte Mihai, în satul Valea Glodului, Comuna Vulturești, într-o familie de preoți, ca rod al dragostei curate din părinții preotul Vasile și prezvitera Floarea Argatu, fiind al treilea copil dintre cei cincisprezece (Pr. Ioan, Prez. Eugenia, †Pr. Mihai, Pr. Petru, Prez. Maria, Pr. Gavriil, †Vasile-Valerian teolog, Pr. Nicolae, Pr. Ștefan, Prez. Alexandrina, Monahia Gherasima, Monahia Antonia, Prez. Ana, Prez. Floarea și Daniela).

L-au vegheat ca nași, la primirea hainei botezului, cunoscutul și harismaticul Părintele Ilarion Argatu dimpreună prezvitera Georgeta. Ca orice fiu de preot, l-a urmat pe tatăl său prin toate parohiile în care acesta a slujit; începutul l-a făcut în Ardeal în satele Stremți și Leheceni acolo unde credincioșii erau proaspăt reveniți (din 1948) de la Greco-Catolicism în Biserica Ortodoxă. Școala primară a urmat-o în satele Leheceni și Cărpinet în jud. Bihor (1966-1970), gimnaziul l-a urmat în comuna Crucea județul Suceava (1970-1974), apoi Liceul Teoretic Vatra Dornei și Liceul ,,Nicu Gane” Fălticeni (1974-1978). Anul următor a fost admis ca student la Institutul Teologic de Grad Universitar Sibiu, absolvindu-l, cu rezultate deosebite, în 1983. Parcă menită pentru un preot care avea să activeze într-o zonă atât de sensibilă confesional precum Bucovina, teza de licență a studentului Mihai Argatu a avut subiectul Împărăția lui Dumnezeu în învățătura ortodoxă și neoprotestantă și a fost susținută în cadrul catedrei de Teologie Practică –Îndrumări Misionare sub coordonarea Pr. Profesor (viitorul episcop de Oradea) Ioan Mihălțan. A fost preocupat permanent, nu numai de lucrarea de îmbunătățire duhovnicească, ci și de o pregătire trainică și consistentă pentru misiunea deopotrivă de dascăl și părinte de suflete: un master absolvit în 2009 la Catedra de Teologie Practică din cadrul Facultății de Teologie din Oradea, precum și prin cursuri de grad didactic și grade preoțești. Să amintesc aici și faptul că părintele Mihai Argatu a publicat lucrare despre episcopul Teofil Herineanu un român adevărat și un predicator desăvârșit (Ed. Mila Creștină, Fălticeni, 2010) în domeniul omileticii. De asemenea, a coordonat de-a lungul timpului mai multe reviste parohiale sau zonale ca: Foaia Duminicală și revista Corala a preoților coralei din Bazinul Dornelor.

Crescut în atmosfera frumoasă cu tânjire după cele preoțești ca într-o familie de preot, la finalizarea studiilor universitare (1983), a fost hirotonit diacon (pe 26 octombrie) și preot (pe 30 octombrie) de către PS Pimen Suceveanul (atunci, episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor) pe seama parohiei Vorniceni I, jud. Botoșani, în satul natal al părinților mari duhovnicești Dionisie Ignat și Gheorghe Ignat din Sfântul Munte Athos, primul dintre ei propus a fi, cât mai curând, trecut în rândul sfinților.

Dumnezeu, însă, cheamă la alte și alte slujiri. Deodată cu venirea PS Pimen ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și părintele Mihai a primit spre păstorire (la 1 noiembrie 1991), Parohia Sf. Gheorghe Iacobeni cu scopul precis de a ridica biserica din Satul Mestecăniș. În această frumoasă și vrednică comunitate a slujit treizeci de ani, adică trei sferturi din anii de preoție. Cu alte cuvinte și-a legat inima și viața de această biserică și de credincioșii ei. I-a iubit pe credincioșii de aici și nu numai și s-a luptat pentru ei să nu se piardă. A reușit să convină multe persoane să se încreștineze (înainte declarându-se atei), sau să revină la Biserica Ortodoxă mamă și a fost necruțător cu încercarea susținută a cultelor neoprotestante de a „re-evangheliza” ținutul, considerat de ei probabil vecin cu „păgânismul”, al pământului Bucovinei. Mărturisesc cei apropiați că o mulțumire sufletească imensă a avut părintele Mihai atunci când ultimul evreu din Iacobeni din convingere a îmbrățișat ortodoxia cu numele de Hariton (cuvânt ce se tâlcuiește „înviat în legea Harului”). Cuvântul său era unul cu putere multă, plin de discernământ duhovnicesc; era respectat nu numai de credincioși, ci și de preoții din zonă, fiind considerat unul din cei mai înțelepți, pentru care motiv unii preoți din zona Dornelor și l-au ales ca părinte duhovnic.

Pe lângă lucrarea aceasta de zidire pe dinlăuntru a credincioșilor, părintele s-a ostenit și cu ridicarea și înfrumusețarea mai multor altare de slujire: o biserică cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie în satul Mestecăniș (1992-1996), tot acolo un paraclis clopotniță cu hramul Sf. Voievod Ștefan cel Mare (1991-1992) și o capelă în cimititul parohiei Iacobeni (1996-1998), toate sfințite de IPS Părinte Arhiepiscop Pimen. De altfel, IPS sa l-a apreciat mult pe părintele Mihai, care l-a onorat cu prezența la mai multe slujbe arhierești la hramuri sau la unele evenimente ale familiei (1992, 1996, 2008, 2012, 2013, 2015, 2018, 2019); ca unul care a ținut mult la cele pe care Biserica le-a avut dintotdeauna, părintele Mihai a fost rânduit cu slujirea de membru în Adunarea Eparhială  (2018-2022) și vicepreședinte al Asociației „Prodsilva Bucovina” (aceeași legislatură).

Timpul nu ne ajunge pentru a aminti multele activități inițiate, coordonate și promovate de părintele Mihai Argatu: anexe la casele parohiale, casă socială, casă de prăznuire, anexe gospodărești, un cimitir; lucrări de întreținere (interior și exterior) la Biserica de aici, din Iacobeni, precum și de recondiționare a picturii murale și a icoanelor praznicale, biserică împodobită cu toate cele de trebuință (lucrări binecuvântate, iată, la 6 octombrie 2019, printre ultimele resfințiri săvârșite de IPS Arhiepiscop Pimen). Și altele și altele.

S-a implicat permanent în activități caritabile sociale sau medicale, pentru ajutorarea copiilor cu dizabilități, a adulților sau a bătrânilor prin parteneriate cu școala, cu primăria, susținute în timp. Iar anul acesta s-a implicat activ în activitățile cu tineretul (sportive, educaționale și culturale) din parohia Iacobeni desfășurate de Arhiepiscopia noastră (proiectul pilot Școala Duminicală, Campionatul de Fotbal, Alege Școala, proiectul național Hristos împărtășit copiilor etc).

În viața sa pe primul loc a fost Hristos și Biserica Sa, iar mai apoi familia alcătuită din Prezvitera Mariana, cei patru copii (Mihaela, economist, părintele Mihai-Iustin, părintele diacon Ilarion și Marina, avocat), gineri (Alexandru și Alexandru) și nurori (Monica și Cătălina Ioana) și cei șapte nepoți.

O, ce viață bogată! Și cu ce daruri a împodobit Domnul viața părintelui Mihai Argatu. O viață plină, dinamică, din care avem multe de învățat. Că pentru familie și Biserică nici un efort nu este mare. Că familia dă mărturie despre vrednicia ta de tată și că numai așa te vor percepe credincioșii ca părinte, ca unul care mai înainte a purtat grijă, după cuviință, de cele ale casei sale. Că cele mai bune se cuvin lui Dumnezeu (de unde și grija sa ca bob cu bob să fie ales strugurele pentru vinul ce va deveni Sfântă cuminecătură), că nu te joci cu legea lui Dumnezeu (discernământ, dar și acrivie în aplicare rânduielilor celor sfinte) și că atunci când tu ești milostiv (părintele nu impunea taxe constrângătoare pentru slujbe) și Dumnezeu dăruiește cu îmbelșugare.

Să-i dăruiască Domnul, acum, când trece la Dânsul, iertare pentru cele ce, ca om, ca soț, ca tată și ca preot, va fi greșit în viață. Vă cere părintele iertare dumneavoastră, familiei celei de sânge, și familiei celei duhovnicești din parohie, preoților care l-ați cunoscut și tuturor celor de față. Țineți minte cele frumoase pe care le-ați văzut la părintele Mihai. Pomeniți-i jertfa, dragostea, seriozitatea, acrivia, spiritul pravilist dar și candoarea cea frumoasă.

Și să-l rugăm, încă o dată pe Dumnezeu, ca așa „precum l-ai pus pe el pe pământ slujitor în Biserică, așa îl arată și în altarul Tău cel ceresc, Doamne”, de unde să pomenească și pe cei ce au rămas aici.

Și așa cum în zilele acestea copiii și noi toți cântăm colind Domnului Iisus, să-l primească Iisus Domnul, pe părintele Mihai, și el iubitor de cânt frumos, să-i cânte, Sus, colind ales dimpreună cu drepții și sfinții.

Neuitată fie pomenirea lui, în veci de veci. Amin.

[1] Rugăciunea a 2-a, în Rânduiala înmormântării preoților și diaconilor de mir, în Molitfelnic, Ed. IBMO, București, 2013, p. 263-264.

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.