Colocviul „Eminescu și Putna” – la 150 de ani de la Marea Serbare din 1871

La Mănăstirea Putna, în a șaptesprezecea zi a lunii august, cu prilejul manifestărilor dedicate împlinirii a 150 de ani de la Marea Serbare din anul 1871, a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente culturale din Sudul Bucovinei, a XV-a ediție a colocviilor Fundației „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta ”, dedicată lui Mihai Eminescu, marele poet al neamului românesc, și legăturii lui unice cu Mănăstirea Putna.

Desfășurat la Centrul Cultural „Iacob Putneanul”, Simpozionul „Eminescu și Putna” a avut numeroși invitați de seamă, printre care poeta Ana Blandiana, membru al Academie Române, Alexandru Zub, academician și cel care, în urma organizării Serbării de la Putna din 1957, a fost închis de regimul comunist, criticul de artă Mircea Oliv, scriitorul Adrian alui Gheorghe ș.a. Vă prezentăm câteva dintre momentele Simpozionului.

Cuvântul de bun venit a fost rostit de doamna Teodora Stanciu, președinte interimar al Fundației „Credință și Creație. Maica Benedicta”.

În continuare, rectorul colocviului, doamna profesor universitar Lucia Cifor, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a subliniat faptul că Mihai Eminescu este o zestre și o măsură, poetul concrescând din idealurile comunității naționale din care făcea parte.

Criticul literar Alex Ștefănescu, a semnalat, într-o intervenție audio preînregistrată, faptul că evenimentul de la Putna arată o stare de entuziasm cultural, o ieșire din „străinătatea” pe care o deplângea Eminescu în Doina sa, către românitatea care ne caracterizează în mod firesc. „Serbare grandioasă și profund emoționantă, organizată în 1871 de tineri entuziaști, printre care s-a remarcat Mihai Eminescu, n-a fost vorba atunci de o simpla aniversare a ctitoririi mănăstirii sau de un eveniment monden, ci de un moment de grație al poporului nostru, de un fel de declarație de independență și solidaritate a românilor dinăuntrul și din afara granițelor României.

Un asemenea moment de grație trăim și acum la 150 de ani de la această serbare.”

Poeta Ana Blandiana, membru al Academiei Române, a prezentat lucrarea „Cum ar fi fost poporul român fără Eminescu?”. Doamna academician a subliniat faptul că o ardere imaculată și o conștiință ca cea a lui Mihai Eminescu obligă și responsabilizează o generație întreagă. „Descoperirea minunatei sărbători organizate de Eminescu și Slavici de la care numărăm acum 150 de ani a fost pentru mine revelația – dintre atâtea definiții posibile – a definiției pe care va trebui să o aibă pentru mine noțiunea de scriitor spre care să tind, pe care să mi-o asum. (…) Odată cu el și definitiv, pentru un întreg popor, noțiune de poet a rămas legată de aceea de imaculare. Această necruțătoare lege, mai blândă poate la alte popoare, ne dictează fără milă admirațiile și ne stabilește implacabilă idolii, neîngăduindu-ne nici o clipă să nu fim demni de a privi statura lui fără egal și locul lui mare, deschis, fără somn asupra eternității. În fața lui, mai ușor îi este unui poet maculat să înceteze de a se mai numi poet, decât unui ticălos să încerce a pătrunde dincolo de pragul sfințit al poeziei.”

Domnul academician Ștefan Afloroaei a vorbit despre Tinerii de la 1871. „Noi știm bine că trecutul, ca și prezentul, comportă multe înfățișări, multe chipuri și doar unele dintre ele pot să ne apare nobile, cu o reală altitudine morală, socială, istorică. Ori cei care au participat la serbarea de la Putna au evocat momentele elevate și figurile nobile din trecutul poporului nostru. Ei știau că trecutul are multe înfățișări, multe măști, cu multă suferință, cu multe momente foarte tulburi, dar s-au oprit la cele elevate și nobile și și-au dat seama, în același timp, că nu pot aștepta un gen de repetare întocmai a acestor momente, nici de preluarea ad litteram a mesajului lor.”

În continuare, domnul profesor Adrian Lesniciuc a subliniat care sunt legăturile deosebite dintre familia Eminescu și familia Porumbescu, din care provenea Iraclie Porumbescu, preot în Bucovina, și fiul acestuia, Ciprian Porumbescu, cunoscutul muzician care a compus mai apoi „Balada” și „Altarul Mănăstirii Putna”, cea din urmă inspirată din legătura lui cu mănăstirea.

Doamna prof. univ. Lucia Cifor a ținut prelegerea intitulată „Contribuția literaturii la susținerea și promovarea unui proiect de țară în secolul al XIX-lea. Studiu de caz: Mihai Eminescu”. În cadrul acesteia a arătat că formarea literară și cea culturală a tinerilor români în secolul al XIX-lea, mai ales a celor ce studiau în capitalele europene, a trecut prin ideea de națiune, de naționalitate, predominantă în acea epocă numită a naționalităților. „Apariția lui Eminescu în secolul națiunilor, chiar dacă e amurgul romantismului, a făcut ca opera sa să fie subîntinsă – așa cum se întâmpla cu literatura multor scriitori din Europa acelei vremi – de un proiect de țară și un proiect de lume, pe care poetul român le-a asumat ca pe propriul său proiect de viață. Fără demagogie, în spirit strict productiv, fără a avea alt destin decât cel pe care i-l cereau nevoile timpului și ale țării sale, Eminescu a rămas în memoria poporului român drept cea mai nobilă conștiință. Și, evident, drept poetul său național.”

În cele ce au urmat, doamna lect. univ. Oana Hrișcă, în studiul intitulat „Rolul pictorului Epaminonda Bucevschi în definirea adevăratului chip al lui Ștefan cel Mare”, a evidențiat care a fost contribuția Episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului, care a descoperit în anul 1881 portretul autentic al lui Ștefan cel Mare pe o filă a Tetraevanghelul din 1473, de la Humor, și a pictorului Epaminonda Bucevschi, care a făcut copii după portretele cunoscute în epocă ale voievodului. Prin munca lor, în urma prezentării la Academia Română în 1882, vreme de 40 de ședințe, a fost redat culturii românești chipul real al marelui domn al Moldovei și ctitor al Mănăstirii Putna.

Doamna cercetător Cristina Cojocaru, prezentând lucrarea „Contribuția pictorilor de biserici de la începutul secolului al XIX-lea la edificarea și emanciparea neamului românesc”, a vorbit de școala de pictură de la Cernica și Căldărușani fondată de pictorul Grigore Popovici în jurul anului 1800, de pictorul Mișu Pop, aderent al mișcării de emancipare națională de la 1848, și de celebrul Gheorghe Tătărăscu, autorul tabloului „Deșteptarea României” de la 1847, care prin creațiile lor au consolidat avântul național al românilor în perioada premergătoare Marii Uniri.

Doamna prof. univ. Maria Șleahtici a vorbit despre receptarea lui Eminescu în limba şi expresia românească de azi, în prelegerea cu titlul „Mihai Eminescu în viziunea lui Eugeniu Coșeriu”.

Profesorul univ. Gheorghiță Geană le-a vorbit celor prezenți despre „Poezia patriotică a lui Eminescu prin grila exegetică suflet-spirit/Seele-Geist”. Domnia sa preia de la filosoful german Ludving Klages conceptele dihotomice Seele și Geist (Suflet și Spirit) și propune acest cuplu conceptual drept grilă pentru o nouă lectură a poeziilor lui Eminescu. „Poeziile din zona Sufletului exprimă emotivitate, sensibilitate, afectivitate. Cele din zona Spiritului stau sub domnia lucidității și rațiunii.” În comunicarea prezentată, autorul a inclus în creația de tip sufletesc poezia patriotică – Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie; Scrisoarea a III-a, Doina.

Despre ecoul în vremea lui Eminescu al răpirii Bucovinei, deci la 100 de ani de la petrecerea acestuia, a vorbit domnul prof. univ. Mircea Diaconu în lucrarea „Cum citim astăzi răpirea Bucovinei?”.

Părintele protosinghel Iustin Taban a vorbit despre sensul eclezial în care am ajuns să-l asimilăm pe Eminescu în cultura noastră și în sinele nostru, cu o conștiință de tip eclezial, practic să-l introducem în relația noastră cu neamul și cu Dumnezeu („Eminescu. Un bun eclezial al conștiinței românești”).

În biserica mănăstirii, părintele stareț arhim. Melchisedec Velnic și părinții mănăstirii au slujit Parastasul la 7 ani de la trecerea la cele veșnice a criticului de artă Dan Hăulică, după care a urmat masa de pomenire.

În continuare, au urmat evocări ale academicianului Dan Hăulică de către criticul de artă Mircea Oliv, pictorul Horea Paștina, pictorul Dacian Andoni și realizatorul de film Grigore Ilisei, care i-au adus un omagiu pentru susținerea tinerilor artiști și a culturii românești autentice, atât în deceniile de cenzură comunistă, cât și în perioada postdecembristă, marcată de relativism și postmodernism.

Scriitorul Adrian alui Gheorghe, vicepreședintele Fundației „Credință și Creație”, după ce a prezentat comunicarea „Serbarea de la Putna, scânteia care a aprins torța de la 1 Decembrie 1918”, evocând momentul istoric deosebit în care s-au plasat Mihai Eminescu și Ioan Slavici la 1871, l-a invitat pe domnul academician Alexandru Zub, organizator al Serbării de la Putna din 1957, când se împlineau 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, să dea mărturie directă despre evenimentul pe care l-a trăit atunci la Putna.

Domnul academician Alexandru Zub și-a exprimat preocuparea din tinerețe pentru personalitatea lui Ștefan cel Mare – „debutul meu ca istoriograf se leagă de Ștefan cel Mare” –  și că avântul pentru organizarea Serbării din 1957 a venit ca o chemare firească a misiunii sale de istoric, într-o epocă în care se produceau numeroase contestații la adresa românilor ca popor și ca așezare în lume. Răspunsul cel mai potrivit a fost Serbarea de la Putna din 14 aprilie 1957, eveniment pentru organizarea căruia acad. Alexandru Zub a avut de suferit din partea statului comunist, fiind închis 6 ani și 2 luni. În cele din urmă, prezența domniei sale în cadrul Simpozionului „Eminescu și Putna”, la 150 de ani de la Serbarea organizată de Mihai Eminescu și Ioan Slavici, a fost aplaudată la scenă deschisă, onorând actul său de mărturisire și de continuitate a crezului național românesc.

Doamna Stanca Scholtz Cionca, membră a familiei lui Ciprian Porumbescu, a prezentat mai multe elemente din viața acestuia, concluzionând că participarea sa la Serbarea de la Putna a fost episodică, dar impactul Serbării asupra lui Porumbescu a fost pentru toata viața.

Doamna cercetător științific Cristina Cojocaru a prezentat contribuția pictorilor de biserici de la începutul secolului al XIX-lea la edificarea și emanciparea neamului românesc.

În partea de încheierea simpozionului, părintele protosinghel Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și membru al comitetului de organizare al evenimentului, a prezentat materialele editoriale tipărite special pentru această ediții a Colocviului, printre care „Eminescu. Viaţa” şi „Eminescu. Orizontul cunoaşterii” de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Sfinția sa a subliniat faptul că acest eveniment aduce împreună importanți oameni de cultură, remarcând totodată că, prin continuitatea sa, Colocviul reușește să stabilească acele rădăcini necesare pentru a duce putere vlăstarelor tinere.

La final, starețul Mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic, a înmânat distincția de vrednicie „Ordinul Sfântul Ierarh Iacob Putneanul” din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților celor care „au urmat exemplul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, strălucit dascăl și întemeietor de școli, de numele căruia se leagă tipărirea primul Abecedar românesc și tipărirea în limba română a cărților de cult și a altor lucrări ziditoare de suflet, neobosit păstor duhovnicesc și apărător al credinței, care și-a asumat ca misiune și ajutorarea culturală și spirituală a creștinilor ortodocși români din interiorul arcului carpatic”.

Au fost distinși poeta Ana Blandiana, domnul academician Ștefan Afloroaei, de la Facultatea de Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” Iași, artiștii plastici Horea Paștina și Dacian Andoni, criticul de artă Oliv Mircea, profesorii universitari Maria Șleahtițchi și Mihai Șleahtițchi, doamna prof. univ. Lucia Cifor, scriitorul și jurnalistul Grigore Ilisei, inginerul Radu Marinescu și doamna avocat Lucia Cherecheș.

Ordinul Crucea Bucovinei pentru mireni a fost oferit, pentru „lucrarea virtuoasă întru apărarea și slujirea dreptei credințe, precum și întru cultivarea și promovarea valorilor neamului strămoșesc”, domnului Radu Ciuceanu, directorul și fondatorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului.

Cea de-a XV-a ediție a Colocviului de la Putna, cu tema „Eminescu și Putna”, organizat de Fundația „Credință și Creație. Maica Benedicta” s-a înscris în amplele și multiplele manifestări, patronate de Academia Română și Patriarhia Română: „Serbarea de la Putna 150. Continuitatea unui ideal” (14–19 august 2021), marcând împlinirea a 150 de ani de la Prima Serbare a românilor de pretutindeni – 15 august 1871.

Țelul Colocviului l-a constituit omagierea unor modele solide și durabile de eroi, gânditori și artiști din istoria, cultura și spiritualitatea românească.

Cel care s-a identificat total cu timpul nostru istoric, proiectându-l în eternitate, a fost Mihai Eminescu, sufletul Serbării din 1871. Pentru poetul-eponim al literaturii române, Putna lui Ștefan cel Mare sintetiza ideile directoare pentru un neam întreg: credința, unitatea și continuitatea.

Geniul eminescian îndeamnă către cuprindere și, deopotrivă, către aprofundare culturală și spirituală. Prin urmare, tema Colocviului s-a deschis spre domenii variate de cercetare: istoria, teologia, literatura, studiul limbii, filosofia, antropologia, muzica, artele plastice, critica de artă etc.

Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta și acad. Dan Hăulică, spirite tutelare ale Colocviului nostru, au înțeles geniul eminescian și au transmis, la rându-le, generațiilor actuale, respectul pentru valorile românești autentice și perene.

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților