Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna iunie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
În data de 20.06.2023, la Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” – Biserica Domnițelor, din orașul Suceava păstorită de către părintele Cărăușu Cristian-Vasile, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Ioan Botezătorul, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Redescoprirea adâncului teologic și duhovnicesc al imnografiei” de către P.C. Pr. Cărăușu Cristian- Vasile.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Cercetătorii care s-au ocupat cu studiul apariţiei şi dezvoltării cântării creştine au constatat existenţa unei perioade comune întregii creştinătăţi, care durează aproximativ până în secolul al V-lea. Începuturile acestei perioade sunt legate de înfiriparea treptată a cultului creştin, pe bazele cultului sinagogal al vechilor evrei, marea majoritate a primilor creştini provenind la început din rândul iudeilor. În mod firesc muzica acestora a împrumutat numeroase elemente din muzica sinagogală. Este vorba în primul rând despre preluarea Psalmilor, împreună cu stilul psalmodic de cântare. Totodată, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte în epistolele sale către Efeseni (5,19) şi Coloseni (3,16) despre „psalmi, laude / imne şi cântări duhovniceşti”, ceea ce indică o diferenţiere a cântărilor în primele comunităţi creştine. Astăzi se acceptă ideea că, în afară de psalmi, „imnele” proveneau la început din Cărţile Vechiului şi Noului Testament, iar „cântările duhovniceşti” constituiau creaţii poetico-muzicale ale noilor convertiţi”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Imnele liturgice ale Bisericii Ortodoxe au un profund caracter teologic, deoarece ele sunt adresate lui Dumnezeu, vorbesc despre Dumnezeu în inspirația Duhului dumnezeiesc iar cuvintele lor sunt icoane ale Cuvântului lui Dumnezeu, Cel Întrupat pentru mântuirea tuturor. Autorii lor sunt melozi și imnografi, majoritatea din primul mileniu creștin, cei mai mulți dintre ei Sfinți Părinți ai Bisericii;
- Imnele au creat un spațiu de participare pentru credincioși, un spațiu interior al experienței, al explorării și a amplificării emoționalului, precum și a vieții sensibile a sufletului.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Cărăușu Cristian Vasile pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”
În data de 07.06.2023, la Parohia „Sfânta Treime” – Burdujeni, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Oprișan Cornel, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Maicii Domnului – Bucuria tuturor celor necăjiți, urmată de susținerea prelegerii cu tema: „Evidențierea unor personalități ale Parohiei „Sfânta Treime” Burdujeni Sat. Arhiereii Neofit și Filaret Scriban – modele de educație, de conștiință a datoriei și atașament față de propriile crezuri, frați ce au contribuit la formarea mediului ecleziastic și a națiunii române” de către P.C. Pr. Oprișan Cornel.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„După întoarcerea în țară a lui Filaret, frații Scriban s-au implicat activ în reorganizarea învățământului din Moldova, fiind conștienți, așa cum spunea Neofit, că educația reprezintă principala cauză <<a propășirii sau căderii unei nații>>. Amândoi au activat ca profesori pentru mai multe discipline, directori de școli și rectori ai Seminarului înființat de către mitropolitul Veniamin la mănăstirea Socola. De asemenea, ei au elaborat noi regulamente, au editat manuale și traduceri, promovând la rândul lor tineri merituoși, precum viitorul episcop de Roman, Melchisedec Ștefănescu, și punând astfel bazele învățământului teologic superior în Moldova, ce s-a concretizat, la anul 1860, prin înființarea Facultății de Teologie din Iași, prima din Principate, unde Filaret a fost profesor”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Patriotismul incontestabil al fraților Scriban s-a regăsit în atașamentul lor neclintit față de Biserică, cei doi având o viziune clară a rolului acesteia în societatea românească și apărându-o, cu prețul propriei situații, în fața amestecurilor nejustificate ale puterilor de stat;
- Cei doi episcopi merită să fie amintiți ca modele de educație, de conștiință a datoriei și atașament față de propriile crezuri, ei reprezentând un aspect important al contribuției mediului ecleziastic la formarea națiunii române.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Oprișan Cornel pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
În data de 29.06.2023, la parohia Mitocu Dragomirnei II, comuna Mitocu Dragomirnei, păstorită de către părintele Țurcă Silvestru, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilor”, de către P.C. Pr. Țurcă Silvestru.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Eludarea cu dibăcie a responsabilităților instituționale și consecventele deficiențe sociale, sărăcia sau o drastică reducere a venitului și a resurselor economice apte să garanteze o viață demnă și posibilitatea de a se bucura de o îngrijire adecvată, îndepărtarea mai mult sau mai puțin progresivă a persoanei în vârstă din propriul ambient social și din familie, sunt factorii care-i plasează pe mulți bătrâni la marginile comunității umane și ale vieții civice.
Dimensiunea cea mai dramatică a acestei marginalizări este lipsa raporturilor umane, care fac persoana în vârstă să sufere nu numai din cauza separării, dar și a abandonării, a solitudinii, a izolării. În plus, împreună cu contactele interpersonale și sociale care scad, încep să lipsească și informațiile și instrumentele culturale. Cei în vârstă experimentând neputința de a-și schimba situația proprie pentru că li se face imposibilă participarea la procesele decizionale care-i privesc fie ca persoane dar și ca cetățeni, și sfârșesc prin a pierde sensul de apartenență la comunitatea ai căror membri sunt și ei. Această problemă îi privește pe toți, iar societatea, prin diferitele sale instanțe, este aceea care trebuie să intervină pentru a asigura o protecție efectivă, chiar juridică, a acestei pături deloc mică a populației care trăiește într-o situație critică socială, economică și informațională”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- În ceea ce-o privește, comunitatea bisericească este chemată să răspundă la așteptările de participare ale persoanelor în vârstă, valorificând „darul” pe care ele îl reprezintă ca martori ai tradiției și credinței, maeștri de viață, lucrători ai carității.
- Grija față de cei bătrâni, de cei mai slabi, de suferinzi, de cei care nu se descurcă singuri este de datoria Bisericii și dovada autenticității maternității sale. Întreaga serie de îngrijiri și servicii vor trebui, așadar, să fie oferite pentru ca persoanele în vârstă să nu se simtă inutile și ca o povară, ci să-și trăiască suferința lor ca posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu prin oameni.
- Să fie educați tinerii care aparțin grupurilor, asociațiilor și mișcărilor prezente în parohii la solidaritatea față de membrii mai în vârstă ai comunității bisericești, o solidaritate intergenerațională care să-și găsească expresia și în compania pe care tinerii o pot oferi celor în vârstă.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Țurcă Silvestru pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”
În data de 08.06.2023, la Parohia Mereni, oraș Salcea, păstorită de către părintele Pascal Daniel, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Dificultăți și oportunități în pastarația vârstnicilor”, de către P.C. Pr. Pascal Daniel.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Pentru pastoraţia bătrânilor este necesar ca preotul să organizeze în cadrul parohiei sale o asistenţă socială permanentă concretizată prin ajutorare cu hrană, veşminte, medicamente, lemne de foc, asistenţă medicală etc, a celor ce au nevoie de acestea. Orice lucrare pastorală trebuie să ţină seama de asemenea necesităţi şi să le rezolve cât mai bine posibil. Bătrânii trebuie trataţi cu blândeţe, cu dragoste, cu înţelegere, potrivit povăţuirilor pe care ni le dă Sfântul Apostol Pavel în cuvintele: „Pe bătrâni să nu-i înfrunţi, ci să-i îndemni ca pe un părinte!” (I Timotei V, 1-2).
La fel trebuie să povăţuiască preotul pe copiii, pe nepoţii şi pe celelalte rudenii ale bătrânilor la împlinirea datoriilor de a cinsti, de a respecta şi a fi cu dragoste şi bunătate faţă de părinţii, de bunicii şi apropiaţii ajunşi la bătrâneţe”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- În familiile cu bătrâni, vizitele pastorale ale preotului vor fi mai dese. Fiecare credincios, dar în special cei bătrâni trebuie să fie pregătiţi să primească senin, liniştit şi fără nici o teamă sfârşitul vieţii acesteia şi trecerea prin moarte către viaţa cea veşnică. Această pregătire o face preotul prin mărturisirea şi împărtăşirea lor cât mai deasă cu Sfintele Taine;
- Parohia poate oferi un cadru social pentru persoanele în vârstă, care își găsesc sprijin în comunitate. Acest lucru poate ajuta la prevenirea izolării sociale și la crearea de noi prietenii. Pentru persoanele vârstnice care sunt singure sau care au pierdut prieteni și membri ai familiei, biserica și preotul pot oferi un sprijin social și moral valoros. Viața parohială poate oferi oportunități de socializare și de a construi relații de încredere cu alți oameni care împărtășesc aceleași valori și credințe ;
- Multe persoane vârstnice au o experiență de viață bogată și o înțelepciune acumulată de-a lungul timpului, care este influențată și de religie. Această înțelepciune poate oferi o perspectivă mai profundă asupra vieții și poate ajuta la dezvoltarea dorinței de mântuire sufletească, pot ajuta mult la cultivarea vieţii liturgice şi la păstrarea valorilor creștine.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Pascal Daniel pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”
În data de 26.06.2023, la Parohia Hănțești II, din comuna Hănțești, păstorită de către părintele Rusu Ciprian din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral Nr. 5, aşezat sub patronajul „Sfântului Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Rolul cântărețului bisericesc în lucrarea pastoral-misionară a parohiei ” de către P.C. Rusu Ciprian.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În anul 343 la sinodul local din Laodiceea, s-a hotărât să nu mai cânte oricine în biserică după bunul plac, ci cu bună rânduială: <<Afară de cântăreţii canonici, care se urcă pe amvon şi cântă din carte, altora nu li se permite să cânte în biserică>>, iar în secolul al VIII-lea, când Sfântul Ioan Damaschin a sistematizat cele opt glasuri, rolul cântăreţilor a sporit, prezenţa lor profesionistă fiind necesară la toate serviciile divine. Pentru că devenise un personaj important în desfăşurarea cultului, sinodul Trulan a stabilit şi câteva reguli precise pentru slujitorii stranelor. Canonul 75 al acestui sinod preciza: <<Voim ca cei ce se află în biserică spre a cânta să nu se folosească de strigăte netocmite şi să silească firea spre răcnire, nici să adauge ceva în afară de cele ce sunt rânduite de Biserici, care nu-i sunt nici potrivite, nici cuviincioase, ci multă luare-aminte şi smerenie să aducă cântări lui Dumnezeu cel care veghează asupra celor ascunse, căci sfântul cuvânt a învăţat pe fiii lui Israel să fie cucernici>>. Potrivit canonului 59 Laodiceea, cantorul este dator să cânte numai cântări aprobate de Biserică şi să rămână fidel cântării moştenite de la înaintaşi. Referitor la comportamentul în afara slujbei, canoanele precizau: <<Cântăreţii şi paraclisierii au îndatoriri ce sunt determinate de rânduielile bisericeşti. Ei vor avea o purtare plină de pietate, îndeplinindu-şi cu sfinţenie datoriile lor>>”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Cântăreţul bisericesc are misiunea extrem de importantă de a oferi unui preot nou venit în parohie toate informaţiile pe care acesta i le solicită referitoare la comunitate sau problemele care există în acea comunitate;
- Cântăreţul bisericesc poate avea anumite atuuri în misiunea pe care o face în parohie. Un prim atuu poate fi acela al exemplului personal. Atât în biserică cât şi în afara ei un cântăreţ este dator să fie modest, serios şi demn şi să nu dea pricină de scandal nimănui, ci să se dea pe sine exemplu de viaţă creştină, exemplu care trebuie sau ar trebui să fie urmat de toată comunitatea. Un cântăreţ bisericesc trebuie să fie plin de iubire şi de respect faţă de credincioşi;
- Depistarea de timpuriu a unor copii cu talent muzical care frecventează biserica şi purtarea de grijă deosebită din partea preotului dar şi a celorlalai cântăreţi bisericeşti; reorganizarea şcolilor de cântăreţi bisericeşti după criterii care să aibă ca finalitate pregătirea teoretică-practică dar şi moral-duhovnicească a viitorilor dascăli; organizarea în cadrul Protoierilor ale unor întruniri trimestriale cu participarea exclusivă a cântăreţilor bisericeşti în care să fie discutate problemele lor.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Rusu Ciprian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”
În data de 06.06.2023, la Parohia Todirești, comuna Todirești, păstorită de către părintele Tomoiagă Leonard, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul „Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfinților Împărați Constantin și Elena, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilor” de către P.C. Pr. Tomoiagă Leonard.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„O altă prioritate pe care trebuie să o avem în vedere în pastorația vârstnicilor este aceea de a considera perioada bătrâneții ca un privilegiu, o perioadă de creștere şi îmbogățire duhovnicească prin rugăciune. Astfel, bătrânețea nu este o povară, ci un dar al lui Dumnezeu: <<Dar minunat mi-a dăruit Dumnezeu în timpul de acum!>> (Facerea 30, 20). Bătrânețea este o perioadă a vieții omului când acesta are șansa să se apropie și mai mult de Dumnezeu. Noul Testament ne arată lămurit că înțelepciunea celor vârstnici ține de apropierea lor de Dumnezeu prin rugăciune și de viața virtuoasă pe care aceștia o trăiesc. De pildă, Dreptul Simeon nu era doar un om învățat, ci și un permanent rugător, luminat de Duhul Sfânt pentru a-L recunoaște pe Mesia în Pruncul Iisus: <<omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui>> (Luca 2, 25). Rugăciunea bătrânilor este, totodată, izvorul înțelepciunii lor, dar și binecuvântare pentru întreaga comunitateˮ.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Dacă ținem cont de particularitățile de vârstă, bătrânețea este considerată ultima etapă a vieții, bogată în avantajele și dezavantajele ei. O realitate a experienței pastorale a tuturor timpurilor o constituie frecvența deosebit de mare a acestora în activitățile vieții Bisericii, prin participarea la sfintele slujbe, preoții sprijinându-și activitatea pe aceștia;
- În acelaşi timp, se observă şi o împietrire a simțurilor, dar și a inimii, atât pe plan spiritual, cât și medical (anatomic). Boala, suferința trupească, dă prilej vrăjmașului să ispitească pe credincios cu deznădejdea, cu ținerea de minte a răului, cu uitarea lui Hristos și cu lipsa trezviei. În vâltoarea acestor neputințe, preotul, cu ajutorul și cu lucrarea Lui Dumnezeu, poate interveni cu mult tact şi înţelepciune;
- În ce privește situația financiară a persoanelor vârstnice cred că este cea mai dureroasă dat fiind faptul că aceasta se deteriorează pe zi ce trece și este cea care duce la amplificarea tuturor problemelor pe care le-am amintit. De aceea suntem chemați să gândim noi forme și metode pastorale actuale prin care să ne apropiem mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Tomoiagă Leonard pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”
În data de 15.06.2023, la Parohia Simincea I, comuna Verești, județul Suceava păstorită de către părintele Leizeriuc Ioan, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Povețele bătrânilor și aplicarea acestora în pastorație” de către P.C. Pr. Leizeriuc Ioan.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Pentru cei ce trăiesc drept înaintea Domnului, bătrânețea devine o cunună strălucită și este asociată cu înțelepciunea. Însă remarca dreptului Iov: <<La Dumnezeu se află înțelepciunea și puterea; sfatul și pătrunderea sunt ale Lui>> (Iov 12, 12-13), ne descoperă că nimeni, oricât de înaintat în vârstă ar fi, nu ajunge înțelept dacă nu-i dăruiește Dumnezeu înțelepciune. Într-un alt loc, vorbind de cei în vârstă, înțeleptul Solomon zice: <<Podoaba celor bătrâni (este) părul lor cărunt>> (Pr 20, 29). Dar ca nu cumva cineva să se amăgească că simpla încărunțire îi aduce și înțelepciune, tot el adaugă: <<Bătrânețile cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților înseamnă o viață neîntinată>> (Sol 4, 8-9)”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Cinstirea bătrânilor îmbracă diverse forme și se manifestă în funcție de capabilitatea și nevoile generale, specifice fiecărei etape din viața omului, și în funcție de capabilitatea și nevoile particulare, ale fiecărei persoane în parte;
- Prima formă de cinstire a bătrânilor este ascultarea lor; evident, ascultarea celor care au dobândit o experiență de viață și care au percepția a ceea ce se întâmplă în jurul lor. Să nu ne grăbim însă niciodată să tragem concluzia că un bătrân simplu, care n-a făcut prea multă școală la viața lui, n-ar putea da sfaturi utile; sau că un bătrân imobilizat de neputințele fizice, care abia mai poate vorbi, n-ar putea să ne lumineze într-o căutare a noastră mai mult decât toate școlile pe care le-am putea urma.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Leizeriuc Ioan pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. Nicşan Valentin
