Cercurile Pastorale din Protopopiatul Suceava I desfășurate în luna decembrie 2023

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna decembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”

 

În data de 04.12.2023, la Parohia „Sfântul Simeon”- Turnu Roșu, din orașul Suceava păstorită de către părintele Curic Ionuț Daniel, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Simeon, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Preotul contemporan în fața problemelor personale: familie, locuință, boală, bătrânețe, pensionare, etc.” de către P.C. Pr. Văideanu Bogdan.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

Așadar, omul își câștigă în timp desăvârșirea și tot în timp se pregătește pentru viața veșnică. Raportul dintre cele trei dimensiuni ale timpului trecut, prezent și viitor, definește omul ca fiind „ființă care transcende timpul spre veșnicie prin nădejde și pocăință”. Omul se naște, se dezvoltă și dispare înlăuntrul timpului. Viața lui se desfășoară continuu în prezent, iar acesta nu este un simplu moment de tranziție care transferă viitorul inexistent în trecutul pierdut, ci ceva mai amplu, pentru că reprezintă sinteza ce unifică trecutul cu viitorul. Omul nu trăiește momente izolate, ci prin amintire, nădejde și imaginație își creează acel continuu răstimp pe care îl simte de fiecare dată ca prezent. Prezentul este însă deosebit de important pentru om, pentru că în el se hotărăște viitorul și se judecă trecutul. Diversele posibilități ale viitorului se transformă în cadrul prezentului în date definitive și irevocabile, care se păstrează în continuare ca trecut. De aceea, la vârsta bătrâneții trebuie valorificat acest timp prezent în mediul eclezial, pe de o parte, prin relație vie cu Dumnezeu cultivată prin rugăciune, pocăință și împărtășire de Sfintele Taine, iar pe de altă parte, prin împreună viețuire în comuniune cu semenii. ”

           În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Predicarea cuvântului lui Dumnezeu trebuie să ocupe un loc principal în demersul pastoral al fiecărui preot, fiind pătrunsă de duhul Scripturii, dar ţinând cont şi de realitatea în care trăiesc credincioşii. Mai mult decât oricând în societatea contemporană este nevoie de revigorarea catehezei mistagogice care are ca finalitate, pe lângă vehicularea de cunoştinţe religioase şi determinarea unui profund ataşament al credinciosului faţă de Biserică şi învăţătura ei;
  2. Biserica trebuie să-şi păstreze cu străşnicie şi să promoveze cu timp şi fără timp valorile sale spirituale şi veşnice care o fac unică în peisajul religios contemporan şi care au făcut ca poporul român, după mai bine de cinci decenii de ateism să rămână un popor creştin, cu un filon spiritual creştin extrem de puternic;

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Curic Ionuț Daniel pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare. 

 

CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”

 

În data de 18.12.2023, la Parohia ,,Sfântul Andrei”, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Duțuc Ioan, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului „Sf. Luca al Crimeii”, urmată de susținerea prelegerii cu temaChipul unui reformator al învăţământului teologic în secolul al XIX-lea –  Filaret Scriban” de către P.C. Pr. Duțuc Viorel.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Un lucru ce merită amintit legat de rezultatele muncii lui Filaret în plan organizatoric este afirmaţia lui V.A. Urechia în „Memoar” atunci când se referă la starea învăţăturei publice din Moldova la 1859: „Singura facultate deplin completată acum în ţară este facultatea teologică, formând un întreg curs special, cu 15 şcoli catehetice primare în fiecare politie  rezidenţială şi trei seminarii, la Huşi şi Roman şi Seminarul Socolei, completat cu  învăţăturile de gradul al doilea şi acele facultative de gradul al treilea.” Activitatea sa în planul de organizare şi formarea a învăţământului a avut rezultate în întreaga regiune a Moldovei, deoarece seminarul condus de el forma absolvenţi ce puteau ulterior, datorită bunei lor pregătiri, să devină la rândul lor cadre didactice în alte instituţii de învăţământ. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie modul în care Filaret Scriban răspunde cererii venite din partea lui Melchisedec Ştefănescu. Acesta din urmă, în calitatea sa de Episcop de Huşi, cere rectorului seminarului ieşean să îi recomande profesori pentru catedrele de limba română şi limba latină ale seminarului din Huşi, catedre ce rămăseseră vacante. Filaret, care îl ajutase pe Melchisedec să urmeze studiile la Kiev cu ani în urmă, îi recomandă doi absolvenţi din chiar generaţia de atunci, anume: Constantin G. Severin şi N. Bosuioc”.

         În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. O importantă latură a activităţii sale cărturăreşti a fost cea privind întocmirea de manuale didactice pentru uzul Seminariilor. În această privinţă Filaret poate fi considerat un adevărat deschizător de drum, căci până la el nu se mai tipăriseră pentru uzul Seminariilor decât câteva catehisme şi manuale elementare;
  2. Istoria îi păstrează o memorie luminoasă arhiereului Filaret Scriban. Patriot înfocat, luptător neobosit pentru realizarea unirii Principatelor Române şi ulterior împotriva intervenţionismului statului în treburile Bisericii, cărturar harnic şi reformator al sistemului de învăţământ ce îl formase, Filaret Scriban a adus aportul la propăşirea neamului său prin toate realizările sale.

         În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Duțuc Ioan pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

 

CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

 

În data de 11.12.2023, la Parohia Fetești, comuna Adâncata,  păstorită de către părintele Căuneac Constantin-Ovidiu, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul ,,Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Nectarie, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Evidențierea unei personalități reprezentative pentru parohia noastră -Boierul Scarlat Miclescu”, de către P.C. Pr. Căuneac Constantin-Ovidiu.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Descoperirile arheologice aparținând nivelului medieval târziu timpuriu de la Fetești, deși destul de sărace, aduc totuși un plus de informație la reconstituirea istoricului micului schit de călugări care au exista în acest loc, rămânând de rezolvat, pe baza izvoarelor documentare, poate și a unei arheologice noi, problema ctitoriei de lemn și, apoi, de piatră, legată de numele lui Scarlat Miclescu și precizarea, cu mai multă exactitate, a perioadei sale de ctitorie și existență. De asemenea, investigațiile arată că Schitul Fetești a existat ca entitate monahală distinctă, pe moșia Grigorești este, în fapt, vorba de primul, în satul Grigorești, comuna Siminicea, existând o altă ctitorie a lui Scarlat Miclescu, Biserica Sf. Gheorghe, ridicată la 1837 și pictată în 1842, unde se găsește și un portret al vornicului. Despre locul unde se afla schitul în cimitirul parohiei spun arheologii că ar fi fost trei sate în secole diferite, străbătute de un râu. Unul dintre ultimii boieri români, Radu Miclescu, descendent a unei mari familii aristrocrate moldovenești a murit la conacul său din Călinești, județul Botoșani”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Ce îi deosebește pe acești boieri de celelalte familii de boieri? Educația familiei Miclescu este aceiași ca și la celelalte familii de boieri din țară, studii prin străinătate, funcții înalte și multe terenuri. Însă, familia boierilor Miclescu nu era apreciată doar pentru asta, ci pentru relațiile apropiate pe care le aveau cu țăranii și grija lor față de aceștia;
  2.   Un membru al familiei, Dimitrie Scarlat Dumitrescu, a rămas în amintirea oamenilor ca fiind supranumit „amicul țăranilor”. Un asemenea dar poate veni doar dintr-o inimă bună, pe care familia boierului Miclescu o are și în prezent. Ei au arătat și au învățat că a fi boier înseamnă să te implici în viața comunității din care faci parte, să ai noblețe, generozitate, să fii smerit și bun.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Căuneac Constantin-Ovidiu pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”

 

În data de 19.12.2023, la Parohia Văratec, oraș Salcea, păstorită de către părintele Popescu Adrian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Relația dintre preot și cântăreț și efectele acesteia în parohie” , de către P.C. Pr. Popescu Adrian.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Legătura sufletească dintre preot și credincioșii săi constituie fundamentul moral al pastorației și este o condiție esențială a succesului activității preotului în parohie.

Dintre credincioșii parohiei se distinge, în mod evident, cântărețul bisericesc, dascăl, cantor, care este cel mai apropiat credincios față de preot, prin colaborarea ce există între cei doi. Trebuie subliniat faptul că dascălul este liantul dintre credincioși și preot atât la slujirea la strană, în parohie la diferite servicii religioase dar și viața de zi cu zi a comunității. Deși relația dintre preot și cântăreț trebuie să fie armonios nu numai în spațiul și în contextul liturgic ci și în comunitate.

Pe bună dreptate putem afirma că „Preotul și cu Dascălul” formează o echipă care este respectată de credincioși dar în același timp și așteptările acestora de la cei doi sunt pe măsură”.

             În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Relația preot-cântăreț trebuie să urmeze trei dimensiuni fundamentale: relația cultică, administrativ-bisericească și cea umană. Legat de ultimul aspect trebuie să precizăm că Parohia este o comunitate eclezială, în care familiaritatea și frățietatea sunt coordonate susținute de harul divin prin Duhul Sfânt. Relația umană dintre preot și cântăreț sintetizează comportamentul atitudinal dintre doi creștini;
  2. Preotul împreună cu cântărețul bisericesc trebuie să asigure o armonie la strană și altar, apărând cântarea bisericească de influențe din muzica laică, de toate genurile. De asemenea, trebuie să explice și să ajute la respectarea gesturilor liturgice rânduite în timpul serviciului divin, mai ales la Sfânta Liturghie;
  3. În fața provocărilor care sunt asupra Bisericii și parohiei în vremurile noastre, relația dintre preot și dascălul său trebuie să fie una autentic creștină bazată pe încredere, seriozitate, respect și chiar dragoste. Să nu uităm că cei doi sunt figuri importante ale comunității, fiind exemple de urmat în credință, trăire și rugăciune. Să nu uităm și că relația dintre cei doi este un model pentru o relație între doi creștini ai Bisericii și nu numai.

            În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Popescu Adrian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”

 

În data de 05.12.2023, la Parohia Dealu, din comuna Zvoriștea, păstorită de către părintele Cîrlan Constantin din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar Nr. 5, aşezat sub patronajul ,,Sfântul Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Conduita liturgică a preotului și a cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase” de către P.C. PR. Cîrlan Constantin.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Conduita liturgică se învaţă „de pe băncile şcolii teologice,” iar prin hirotonie Harul lui Dumnezeu „plineşte,” altfel vinte constatarea profetică: „Străjerii Mei sunt orbi cu toţii,… Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte, în curînd va veni mântuirea Mea şi dreptatea Mea se va descoperi!” (Isaia LVI, 1) Şcolile teologice trebuie să aibă responsabilitatea educaţiei slujitorilor astfel încât „ucenicul să fie ca învăţătorul său”, aşa încât învăţătorul său să fie model, pentru că „apă foarte limpede beau păstorii atunci când ei sorb din izvoarele adevărului bine înţeles.” Mântuitorul întăreşte această responsabilitate când spune: „Cine va sminti pe unul dintr- aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie scufundat în adâncul mării.” (Matei XVIII, 6) ”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Conduita preotului şi a cântăreţului în lumina celor spuse până acum reclamă o atenţie şi mai adâncă la care ne cheamă Sf. Ioan Gură de Aur când zice: „Slujirea preoţiei are nevoie de un suflet mare şi minunat, pentru că are de dus o luptă cu mult mai grea şi mai cumplită. N-are de luptat cu lupii, n-are a se teme de hoţi, nici a se îngriji să alunge boala din turmă. Dar atunci, cu cine se războieşte, cu cine se luptă? Ascultă pe fericitul Pavel, care spune: Lupta noastră nu este cu sângele şi cu trupul, ci cu începătoriile, stăpâniile, cu stăpânitorii întunericului veacului acestuia, cu duhurile răutăţii cele din văzduhuri (Efeseni VI, 12)”;
  2. Corelând normele expuse mai sus cu nevoia ca astăzi clerul, preoţi şi cântăreţi, să se aplece mai mult şi mai apăsat asupra relaţiei cu credincioşii, atât în timpul cât şi în afara serviciilor liturgice, vedem că din vreme în vreme este necesară o revizuire, dacă putem spune şi aşa, a fondului educaţional primit în scolile teologice, dar şi adăugarea de noi cunoştinţe prin studiu scrierilor Sf. Părinţi şi a lucrărilor teologice care acum sunt la îndemâna fiecăruia.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulțumit părintelui paroh Cîrlan Constantin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”

 

În data de 07.12.2023, la Parohia Mihoveni, comuna Scheia, păstorită de către părintele Melinte Florin, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema ,,Redescoperirea adâncului teologic și duhovnicesc al imnografiei” , de către P.C. Pr. Lazăr Viorel.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„… în biserică imnul este poezia sau cântarea, care preamărește pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Sfinți, un eveniment, o prăznuire. Imnele creștine, liturgice sunt frumoase atât prin ideile care le cântă, cât și prin formă și exprimare. Ele sunt rugăciuni-exprimate în cântare, adresate lui Dumnezeu. Scrise sub inspirația Duhului Dumnezeiesc și textul lor sunt icoane ale Cuvântului lui Dumnezeu, cel întrupat pentru mântuirea tuturor.

Din cele mai vechi timpuri, oameni au fost inspirați de Duhul Sfânt și au compus, încât putem spune că prin cuvintele din textul lor, ne vorbesc nu oamenii, ci însuși Duhul Sfânt, pentru că sunt cuvintele Sale. Unele imne sunt rugăciuni, altele mărturisesc despre credință, Slavoslovie sau mulțumire având la bază Sfânta Scriptură. Imnele sunt rodul unor trăiri, la fel cum și  icoana nu este un tablou sau o fotografie, ci rodul unei trăiri. Creștinismul nu este un sistem filozofic teoretic, ci este Adevărul și Viața, iar aceste trăiri sunt cântate în imne”.

           În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Imnografia este cea mai evidentă și mai artistică expresie a cultului creștin. Textul imnelor, care se cântă în slujbele Bisericilor Ortodoxe, exprimă învățătura de credință creștină. În cadrul cultului, prin intermediul harului divin și al melodiei, cântarea liturgică orientează ființa umană spre îndumnezeire;
  2. Împreună cu Sfânta Scriptură, imnografia inițiază creștinul în procesul cunoașterii lui Dumnezeu Îl revelează pe Dumnezeu în toată slava Lui, pentru ca mai apoi, cunoscându-L ca Dumnezeu al slavei și al iubirii milostive, să-i cerem mila și ajutorul. Așa se face cunoscut Dumnezeu, în starea de rugăciune cu ajutorul muzicii, adică în chip îngeresc. Felul în care îngerii îi slujesc Lui Dumnezeu, este cântarea de slavă. Între text și melodie există o legăturăintimă.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Melinte Florin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare. 

 

CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”

 

În data de 12.12.2023, la Parohia Bănești, comuna Fântânele, județul Suceava păstorită de către părintele Marțineac Ilie, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.

Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema ,,Preotul contemporan în fața problemelor personale: familie, locuință, boală, bătrânețe pensionare de către P.C. Pr. Marțineac Ilie .

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Unul dintre aspectele cheie ale menirii preotului contemporan este adaptabilitatea la schimbările sociale și culturale. Într-o eră a diversității și a pluralismului, preotul trebuie să-și exprime mesajul într-un mod relevant și accesibil pentru o gamă variată de persoane.

  Acesta poate să înfrunte provocări etice și morale, fiind adesea pus în situații complexe în care trebuie să ofere îndrumare și sprijin în fața problemelor contemporane, precum conflicte sociale, sărăcie sau probleme de sănătate mentală. Este esențial ca el să fie pregătit să ofere un cadru de susținere și să abordeze aceste provocări cu înțelepciune și empatie”.

În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Preoții trebuie să acorde atenție și sprijin partenerului de viață și copiilor lor în ciuda programului încărcat. Gestionarea eficientă a timpului și comunicarea deschisă în familie sunt esențiale pentru a construi și menține relații sănătoase în cadrul unității lor familiale;
  2. Ca și în cazul oricărei alte persoane, preoții se confruntă cu îmbătrânirea și toate provocările asociate cu aceasta. Odată cu înaintarea în vârstă, poate apărea o scădere a energiei fizice și mentale, ceea ce poate afecta abilitatea preoților de a se desfășura în slujba lor. Este important ca preoții să aibă grijă de sănătatea lor și să găsească modalități de a se menține activi și implicați în comunitatea lor religioasă pe măsură ce îmbătrânesc;
  3. Spre finalul păstoririi preotul se confruntă cu perspectiva pensionării. Din moment ce profesia lor este dedicată slujirii altora, tranziționarea în această perioadă poate fi dificilă.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Marțineac Ilie pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat Arhidiacon Nicşan Valentin