Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna februarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți
Luni, 19 Februarie 2024, s-a desfășurat întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți. Ședința a fost precedată de oficierea Acatistului Sfântului Ioan Botezătorul, la Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva din Municipiul Rădăuți.
După săvârșirea Slujbei, a urmat meditația cu titlul: „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitatea de întâlnire cu Dumnezeu. O perspectivă creștină asupra suferințe” și a fost susținută de către Părintele coslujitor Vega Ioan – Cătălin de la parohia mai sus menționată.
Din cuprinsul meditației, redăm următoarele aspecte:
Bolile incurabile cuprind un spectru larg de suferință a ființei umane dihotomice afectând în aceeași măsură trupul și sufletul. Cert este că suferința trupească este mai vizibilă și mai ușor de contorizat față de suferința sufletească ce este o suferință intimă cunoscută doar de Dumnezeu și descoperită duhovnicului și doctorului. Cea mai cunoscută boală cu care ne confruntăm și care este prezentă la toate segmentele de populație este cancerul. Cauzele apariției cancerului și a tumorilor canceroase se pierd în timp dar ceea ce este alarmant este faptul că procentul de îmbolnăvire crește în fiecare an. Pe lângă cauzele genetice, alimentația nesănătoasă, stresul cotidian cred că o cauză mai poate fi și depărtarea omului de Dumnezeu. Lipsa postului, lipsa rugăciunii, a spovedaniei, a împărtășaniei cu Hristos, creează un om al sec. XXI nefericit și fără perspectivă.
O perspectivă aspra acestei boli ne este dată și de Arhimandritul Emilianos Simonopetritul ce găsește o cauzalitate duhovnicească: ,,Dar și cancerul depinde, în mare măsură, de atitudinea ta față de viață. De obicei, se îmbolnăvesc de cancer cei care sunt melancolici, angoasați, care au un substrat lăuntric bolnăvicios…Trupul moare încet-încet atunci când sufletul nu trăiește după Duh. Când sufletul se îmbolnăvește, se îmbolnăvește și trupul, se întinează și trupul…Prin urmare, când sufletul este chinuit de dureri, duce și întregul trup la stricăciune. Aceasta este moartea.
O mare responsabilitate a noastră, a preoților duhovnici este modul de raportare la un om aflat într-o astfel de suferință. Putem să-l felicităm și să îi spunem în mod solemn că este binecuvântat pentru că va avea șansa reîntâlnirii cu Dumnezeu mai devreme sau mai târziu? Putem să îi dăm citate din Sfânta Scriptură și din Sfinții Părinți ai bisericii spunându-i că totul va fi bine? Putem fi inchizitori spunându-i că își merită soarta pentru păcatele sale? Cu siguranță, nu!
Ne putem apropia nu ca ,,un înger al morții”, așa cum sunt văzuți preoții câteodată, ci cu bunătatea și iubirea ce o dăruim propriei noastre familii, împlinind iubirea de Dumnezeu prin iubirea aproapelui. Ce am putea face pentru părinții sau copiii noștri aflați în suferință, ar trebui să facem pentru oricine din parohia ce ne-a fost încredințată. Starea de rugăciune și de lumină se transmite ,, peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși”, prin taina Sfântului Maslu, prin taina Spovedaniei și a Împărtășaniei.
La ultima întâlnire cu Dumnezeu, vom vedea dacă am fost lumina de la căpătâiul celui bolnav și suferind sau o fațadă superficială bine cotată în valorile lumii perene.
Discuțiile au fost dirijate de părintele misionar protopopesc Mironescu George. Notăm, din cadrul discuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:
- Cauza apariției boli/suferinței este îndepărtarea de Dumnezeu.
- Dificultatea de lămurire a credincioșilor de a chema preotul la căpătâiul celui bolnav.
- Propunerea înființării la nivelul Arhipiscopiei, unui centru pentru persoanele cu adicției.
- Patimile cotidiene (pornografia, jocuriele de noroc, drogurile, etc.), o problemă în pastorația credincioșilor din parohie.
La finalul ședinței, s-au adresat mulțumiri și felicitări părintelui Vega Ioan – Cătălin, pentru întocmirea referatului și organizarea ședinței, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Bogdan Lupaștean-Barfă, s-au reunit în ședință de lucru, marți, 20 februarie, la Parohia Nașterea Maicii Domnului, din comuna Poieni Solca, Protopopiatul Rădăuți.
Înainte de prezentarea referatului, părinții au săvârșit Acatistul Maicii Domnului – Bucuria celor necăjiți. Meditația intitulată „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitatea de întâlnire cu Dumnezeu. O perspectivă creștină asupra suferinței”, a fost susținută de către Părintele Coslujitor Bernat Ilie.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Odată cu căderea proto-părinților Adam și Eva, ca mijloc pedagogic, Dumnezeu a îngăduit apariția durerii și a morții în rânduiala celor create, pentru ca ea să sădească gândul pocăinței în sânul umanității căzute și să o reorienteze către Creator, cultivând acel „dor paradisiac”. Mai ales Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește despre acest act al proniei divine, atunci când explică rațiunea apariției răului.
Profesorul de etică John Keown, de la Institutul american Kennedy, definește boala incurabilă astfel: „boala incurabilă poate fi definită ca acea boală care este progresivă inevitabil, ale cărei efecte nu pot fi prevenite prin tratament (cu toate că tratamentul poate fi benefic pentru ușurarea unor simptome temporare) şi care inevitabil va avea ca rezultat moartea în timp de cel mult câteva luni”. Pentru a înțelege mai bine viziunea creștină asupra bolii, Arhimandritul Emilianos Simonopetritul recomandă asocierea ei cu un pod, asemenea unui drum pe care omul trebuie să-l parcurgă pentru a dobândi bunătățile viitoare. Abia în viața viitoare toate năzuințele noastre efemere vor cunoaște perfecțiunea și împlinirea. Totuși, autorul nu evită să exprime o realitate dureroasă: asceza, tocmai metoda esențială de dobândire a împărăției, duce, adeseori, la boala trupească și la slăbirea organismului. Începând de la această premisă, Arhimandritul Emilianos Simonopetritul expune esența viziunii ortodoxe asupra bolii: la fel ca asceza, însăși boala poate fi o modalitate de înaintare către Dumnezeu. Ea poate să aibă două cauze, atât binecuvântarea lui Dumnezeu, cât și pedeapsa Sa, consecință a greșelilor noastre.
Mitropolitul Ierotheos Vlachos identifică moartea și boala cu „haina de piele” care apare în narațiunea Genezei. El afirmă că boala are, în viziunea patristică, un aspect bimorf, dublu, atât de binecuvântare, cât și de pedeapsă. Sfântul Vasile cel Mare evidențiază faptul că nu Dumnezeu este autorul acestor rele strecurate în creație, ci este doar cel care le îngăduie în chip pedagogic. Proliferarea îngrijorătoare a bolilor incurabile este o realitate pe care misiunea păstorilor Bisericii trebuie să o compenseze, iar persoanele aflate în suferință trebuie aduse la acceptarea realității că singurul care oferă autentica tămăduire este Mântuitorul Iisus Hristos.
În cadrul discuțiilor s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Boala și suferința oportunitatea de apropiere față de Dumnezeu;
- Bolile incurabile au la bază o cauză spirituală, îndepăratarea de Dumnezeu;
- Pentru al ajuta cu adevărat pe cel aflat în suferință este nevoie să ne punem în locul celui aflat în suferință.
Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Bernat Ilie, pentru găzduirea evenimentului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”
În data de 22 Februarie 2024, la Parohia Sfântul Ierarh Nicolae din cartierul Pădureni, oraș Siret, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, a urmat meditația cu titlul:„Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitatea de întâlnire cu Dumnezeu. O perspectivă creștină asupra suferinței” și a fost susținută de către Părintele Apopei Iulian, parohul bisericii Sfântul Ierarh Nicolae din Pădureni.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Boala incurabilă poate fi definită prin acea boală care este progresivă inevitabil, ale cărei efecte nu pot fi prevenite prin tratament (tratamentul poaate fi benefic doar pentru unele sintome) și care va avea ca rezultat, în câteva luni sau ani moartea.
Sfântul Ioan Gură de Aur, spune în Omiliile sale „Boala este de ca un drum scurt și greu pe care a fost adus neamul omenesc prin păcat, iar la capătul lui stă moartea”.
La vreme de boală rugăciunea, are un rol important, ea poate să-l îndrepte pe om spre Dumnezeu ca să-i ceară ajutorul și prin buna așezare a sufletului să primească sprijin de Sus. ,, Rugăciunea este ajutor în ascuțișul bolilor” (Ava Isac Sirul). La vremea bolii rugăciunea nu trebuie să fie numai de cerere ci și de mulțumire: ,,Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus pentru voi” (I Tes. 5,18 ).
Cum să ne comportăm cu cel bolnav?
- Bolnavul trebuie privit ca persoană.
- Bolnavul are nevoie de o compătimire reală.
- Bolnavul trebuie ajutat prin rugăciune.
În concluzie, putem spune că fără durerea crucii nu vine bucuria Învierii. Iar asceza suferinței se sprijină pe nădejdea învierii, care îl mută pe credincios de la trăirea biologică a durerii la valorificarea ontologică a ei; îl duce de la urmarea patimilor lui Hristos, la învierea și viața în Hristos.
Întâlnirea cercului s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Apopei Iulian, pentru găzduire și alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți participanți la cerc.
Cercul Pastoral nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”
În data de 29 februarie 2024, la Parohia Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul – Voitinel I din comuna Voitinel ,Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Căpitan Vasilică Cristian, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.
Din cuprinsul meditației, evidențiem următoarele aspecte:
Într-o lume marcată de bolile incurabile, adesea ne întrebăm dacă aceste suferințe sunt o șansă, o binecuvântare sau poate o posibilitate de a ne întâlni cu Dumnezeu. În creștinism, suferința este uneori văzută ca o modalitate de a ne apropia mai mult de Dumnezeu. Potrivit credinței, în momentele de greutate și durere, putem găsi consolare și putere în credința noastră. Sfintele Scripturi oferă numeroase exemple de persoane care au experimentat suferința și au găsit sens în mijlocul acesteia.
În contextul bolilor incurabile, putem găsi și un răspuns în perspectiva creștină referitor la întâlnirea cu Dumnezeu. Credincioșii pot privi suferința ca pe o oportunitate de a se apropia mai mult de divinitate în timpul căutării de sens și vindecare. În momentele de disperare, credința devine ancora care ne ține în siguranță. Boala devine diagnostic al stării sufletului nostru, dar mai ales al faptului dacă ne aflăm, sau nu, pe calea corectă a cunoașterii lui Dumnezeu. Ne îmbolnăvim nu pentru ca să cercetăm pricinile bolii, ci ca să‑L cunoaștem pe Dumnezeu Însuși, căci El Se află într‑un anume fel prezent în boală, prin faptul cuprinderii ei în planul Proniei divine.
Boala trebuie privită ca o pedagogie divină, prin care Dumnezeu ne cercetează viaţa. Ea este, mai curând, un moment de reflecţie, o vreme de pocăinţă. Dacă Dumnezeu îngăduie o suferinţă este spre binele nostru, deoarece „El nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu” (Iezechiel 33, 11). Suferinţa este un mijloc de purificare sufletească și trupească, este calea spre mântuire. Învățătura ortodoxă despre boală și suferință precizează că la baza tuturor vicisitudinilor vieții umane stă păcatul originar, deoarece prin acesta au intrat slăbiciunile în om. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur menționează că pentru a întoarce omul de la păcate, Dumnezeu „încearcă și mustră în felurite chipuri, pe unii îi încearcă cu o boală îndelungată”.
Viața noastră este o asceză continuă. Omul care trece prin încercări și rabdă fără să cârtească este bineplăcut lui Dumnezeu, după cum ne spune Sfântul Apostol Iacov: „Fericit bărbatul care rabdă ispita” (Iacov 1, 12). Sunt oameni care prin răbdarea suferințelor, din cauza unor boli incurabile, sunt precum mucenicii și vor avea răsplată: „Atunci când Hristos vede că cineva poate suporta o boală grea, i-o dă, astfel încât prin puțina suferință din această viață pământească să primească răsplată multă în cea cerească și veșnică”.
Pastorația bolnavilor este, după Taina Spovedaniei, poate cel mai dificil capitol din ceea ce numim misiunea preoțească a fiecărui slujitor al Sfântului Altar. De ce? Pentru că orice persoană, atunci când este bolnavă, devine un alt om. Mai trist, mai slab, mai deznădăjduit, mai speriat, mai vulnerabil.
Discuțiile care au urmat, pe marginea subiectului tratat, au fost dirijate de părintele coordonator Traian Molea, secondat de părintele misionar protopopesc George Mironescu. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Suferința și boala fac parte din urcușul nostru mântuitor.
- Boala și suferința sunt modalitățile prin care ne apropiem de Dumnezeu.
- Depresia este boala incurabilă a secolului nostru.
Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Căpitan Vasilică Cristian – gazda ședinței de la Parohia „Sfântul Ilie Teviteanul” Voitinel I și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral.
Cercul Pastoral nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 15 Februarie 2024, la Parohia Înălțarea Domnului – Ulma, comuna Ulma, Protopopiatul Rădăuți,păstorită de către Părintele Paroh Tamașag Victor, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Ioan Maximovici, părintele paroh a susținut meditația cu titlul: „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi”.
Din cuprinsul meditației, evidențiem următoarele aspecte:
Hristos S-a făcut om și a suferit pentru noi oamenii iar nu pentru Sine. Suferă prigoniri, batjocură, defăimare și răstignire pe cruce pentru a ne împăca cu Tatăl, pentru a ne deschide ușa mântuirii. Omul, prin asumarea greutăților și provocărilor la care îl supune viața pe pământ, prin asumarea responsabilităților ce derivă din trăirea în credința ortodoxă, își poartă de fapt crucea vieții sale, se identifică cu aceasta, iar prin ea devine vrednic de a fi numit fiu al lui Dumnezeu, devine vrednic candidat la mila lui Dumnezeu.
Rugăciunea și împlinirea poruncilor fac ca să Îl cunoaștem pe Hristos, să Îl primim în ieslea noastră, să răbdăm în necazuri pentru că ne spune: ”cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui ”(Mt. 10, 22). Și cine poate răbda până la sfârșit? Apostolul Pavel completează: ”Dragostea îndelung rabdă….”. Așadar, dragostea este cheia care deschide orice ușă, este cea care ne califică la statutul de candidați admiși la examenul mântuirii. Cu ajutorul apostolului neamurilor continuăm: ” Și Hristos să se sălășluiască, prin credință, în inimile voastre…” (Ef. 3, 17).
Dumnezeu nu-i lasă pe cei credincioși să zacă în căderile lor: ”Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o și nelegiuirea în care au căzut, ….. și le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor, ….. dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorările morții, și se sting nepricepuți și orbi, ….. dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui și prin suferință Dumnezeu îi dă învățătură ….. cercetarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui și mulțimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept ” (Iov 36, 9-18).
În evanghelia apostolului Matei aflăm de la Hristos cum să ne raportăm față de cei bolnavi: ” Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii şi cu păcătoșii? Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (Mat. 9, 11-12). Slujirea celor bolnavi este datoria noastră, slujirea celor care sunt în necaz, mai ales a acelora pe care nu are cine să-i cerceteze. De altfel, porunca iubirii aproapelui însumează toată strădania pentru cel de lângă tine: “Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiți unul pe altul ” (In. 13, 34).
Pe omul bun suferința îl face și mai bun, iar pe omul rău îl face și mai rău. Prin asumarea propriei cruci, prin purtarea ei, devenim altceva, devenim mai buni, mai răbdători, mai înțelepți, mai îngăduitori, mai bogați, mai apropiați de chipul și asemănarea pe care le-am pierdut prin căderea din Rai. Întrebat fiind ce ar zice dacă și în lumea cealaltă ar fi nevăzător, părintele Teofil a răspuns fără ezitare: ”Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!” . Prin aceasta este o invitație a noastră în asumarea crucii cu încrederea că Domnul cunoaște motivele pentru care suferim.
Discuțiile care au urmat pe marginea temei, au fost dirijate de către părintele Florin Mihalescu, coordonatorul cercului și de către părintele George Mironescu, misionar protopopesc
Amintim câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, discutate în cadrul ședinței:
- Suferința aproapelui să o punem în fața suferinței noastre.
- Asumarea suferinței și a boli de către fiecare dintre noi demonstrează experiența noastră duhovnicească și pregătirea noastră pentru întâlnirea cu Hristos.
- Viața este în esență o sfidare a morții.
Imediat după finalizarea prezentării lucrării pregătite de către părintele paroh Tamașag Victor, s-a săvârșit și o slujbă de pomenire pentru părintele Chimiuc Costel, fost fiu al satului și slujitor al acestei parohii.
Întâlnirea Cercului Nr.5, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Tamașag Victor, pentru prezentare meditației și tuturor preoților prezenți la ședința de lucru din luna Februarie.
A consemnat, diacon Petrașuc Ioan-Alexandru
