Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna august întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1
Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți și coordonat de părintele Prelipcean Nelu-Angel, s-a desfășurat joi, 22 August 2022, la Parohia Sfânta Parascheva din Municipiul Rădăuți. Ședința a fost precedată de oficierea Acatistului Sfinților Mucenici Adrian și Natalia. După săvârșirea slujbei, a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Grigorie Palama (†1359) și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii”, care a fost susținută de către Părintele Paroh Prelipcean Nelu-Angel. Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
Sfântul Grigore Palama a fost un autentic monah aghiorit, care a rămas fidel modului de viețuire aghioritic indiferent în ce loc a trebuit să stea, indiferent la ce demnitate avea să fie chemat, indiferent ce prigoane și presiuni s-au făcut asupra sa.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos, în cartea sa ,,Sfântul Grigore Palama Aghioritul”[1], amintește despre spusele Sfântului Filotei Kokkinos care vede în Sfântul Grigorie Palama, mentorul său, o mare personalitate a vieții monahale. Așa se face că găsim în omiliile sale îndemnuri și soluții practice pentru monahii din Sfântul Munte, și nu numai, pentru a menține viețuirea monahală, autentică și proaspătă, vie în Duhul Sfânt.
Despre teologia Bisericii Ortodoxe, Sf. Grigorie spunea că nu este gândire și cunoaștere filozofică a ideilor teologice, specifică mai ales teologiei academice, ci teologie empirică, experiențială și viață izvorâtă din intâlnirea reală cu Dumnezeu, întâlnire posibilă datorită relației personale dintre Dumnezeu Treime de Persoane și omul-persoană (icoană) ,,chip al lui Dumnezeu” [2]. Relație dorită de Dumnezeu: ,, Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 21).
Isihia sau liniștirea – în viziunea Sfântului Grigorie – are trei coordonate biblice care stabilesc etapele acestui demers teologic care face posibilă teoptia (vederea lui Dumnezeu), vocația spre care este chemat omul, ,,asemănarea cu Dumnezeu” prin har. La această liniștire sunt chemați monahii, în mod special, dar și creștinii care doresc să viețuiască în adevăratul duh al Evangheliei. Pocăința și curăția trupească și sufletească conduce la despătimire prin împlinirea poruncilor iar practicarea virtuților naște curăția duhovnicească, bazată pe desăvârșita ascultare, care aduce isihia; isihia adună mintea în sine și o unește cu inima, care devine aptă pentru primirea ,,minții lui Hristos”[3].
Pentru Sfântul Grigorie ,,cunoașterea lui Dumnezeu nu este rodul unor preocupări de ordin rațional, ci o vedere a lui Dumnezeu Însuși”[4]. Iar la aceasta nu se poate ajunge decât prin despătimire și rugăciune neîncetată după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: ,,Rugați-vă neîncetat!” (I Tesaloniceni 5, 14). Retragerea din lume a monahului nu se face din egoism și din fuga față de responsabilitățile lumești, ci dintr-o sfântă dorință de despătimire, de curățire a minții și a inimii.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Îndumnezeirea omului nu este o idee, o poveste frumoasă de alinat minți zbuciumate, ci realitate potentă, vie, trăită. Îndumnezeirea este posibilă prin participarea personală și sinceră la acel ,,Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).
- Cunoașterea lui Dumnezeu nu se referă la un dumnezeu-obiect al cunoașterii, ci la un Dumnezeu personal, care în marea Sa bunătate față de făptura Sa, „consimte să devină participant la inteligența noastră și vizibil în mod invizibil în puterea Sa supraesențială și nedespărțită”[5].
- În Dumnezeu, Ființa este incognoscibilă, dar putem cunoaște bunătatea, înțelepciunea, puterea, slava Sa, iar acestea sunt lucrări ale lui Dumnezeu din care se împărtășesc cei care vor să-L cunoască, o cunoaștere nu după ființă, ci după lucrare. Aceste lucrări, manifestări ale dumnezeirii în afara Ființei Sale, în raport cu creația, sunt numite energii necreate.
Discuțiile au fost dirijate de către părintele misionar protopopesc Ilie Molea, secondat de părintele Angel Prelipcean, coordonatorul cercului. În urma discuțiilor, s-au propus spre realizare următoarele aspecte: rostirea rugăciunii lui Iisus de către toți mirenii; demersuri pentru dobândirea îndumnezeirii; actualizarea și adaptarea învățăturii Sfinților Părinți pentru ca și omul de rând să-l înțeleagă și să-l primească.
Întâlnirea s-a încheiat cu mulțumiri și aprecieri adresate părintelui coordonator pentru susținerea referatului precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2
Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Lupaștean – Barfă Bogdan, s-au reunit marți, 16 August 2022, la Parohia Sfântul Ierarh Nicolae, păstorită de către Părintele Ilincăi Ioan Eugen, din comuna Iaslovăț, Protopopiatul Rădăuți.
Ca de fiecare dată, înainte de prezentarea referatului, părinții au citit Acatistul rânduit dinainte, al Sfinților Martiri Brâncoveni, care a fost săvârșit în biserica parohială, iar meditația intitulată „Sfântul Grigorie Palama (†1359) și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii”, a fost susținută de către Părintele Coslujitor Cozmei Ioan Viorel.
Din cuprinsul prelegerii cităm următoarele aspecte:
Sfântul Grigorie Palama, potrivit Părintelui Stăniloae, s-a născut în anul 1296, în Constantinopol. Părinții săi, Constantin și Kale, sunt de neam distins, binecuvântat de Dumnezeu cu trei băieți și două fete, Grigorie fiind cel mai mare. Tatăl acestuia este Senator și Consilier al împăratului Andronic al II-lea. El moare când Grigorie are șapte ani. Are parte de o educație aleasă, la curtea imperială unde studiază știința timpului, evidențiindu-se prin pricepere și istețime.[6] Duce o viața de asceză hrănindu-se numai cu pâine și cu apă, dorind să intre în cinul monahal. Învață să practice rugăciunea minții de la un monah din Muntele Athos care mai târziu va fi urcat pe tronul mitropolitan al Filadelfiei. La 21 de ani merge în Sfântul Munte împreună cu frații săi pentru a se călugări, iar mama și surorile sale intră în monahism în mânăstiri din preajma Constantinopolului. Trăind în post, înfrânare și rugăciune fierbinte către Maica Domnului, primește binecuvântarea de a-l vedea pe Sfântul Evanghelist Ioan care îi spune că este trimis de aceasta pentru a-l lumina.
Viața sa este un urcuș duhovnicesc permanent: „Se înfrâna nu numai de la orice patimă ori poftă, ci și de la trebuințele cele mai naturale și mai necesare […] Vreme de câte trei luni nu dormea deloc noaptea, […] numai puțin după prânz.”[7] Se retrage într-un loc mai ferit pentru a se dedica ascezei și contemplației, pentru doi ani, apoi forțat de incursiunile turcilor merge în Salonic, unde este hirotonit preot. De aici se duce într-un schit de lângă Veria, împreună cu un grup de nevoitori, unde își continuă viața îmbunătățită: „Cinci zile din săptămână se izola de ceilalți și nu vorbea cu nimeni, iar sâmbăta și duminica se adunau cu toții la slujba Sfintei Liturghii pentru convorbiri duhovnicești […] prin lacrimi multe își ascuți și-și limpezi ochiul sufletului, iar prin rugăciunea neîntreruptă a minții s-a învrednicit de unirea nemijlocită cu Dumnezeu.”[8]
Despre rugăciunea inimii. Aceasta mai este cunoscută și ca rugăciunea minții, neîntreruptă sau lăuntrică. Scopul acestei rugăciuni este de a aduna mintea în inimă, ca de-acolo să înalțe neîntrerupt, la început prin cuvinte, mai apoi numai în duh, scurta rugăciune a numelui lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul! Ca metodă de practicare și dobândire a rugăciunii minții, distingem pe cea atribuită Sfântului Ioan Gură de Aur. Aceasta are în vedere rugăciunea fără gânduri. Întrucât atunci când apare un gând, zis bun sau rău, acesta îndepărtează pe rugător de Dumnezeu. Fapt care se rezumă în a defini gândul care vine în mintea celui care se roagă ca fiind diavolul. Nu se exprimă doar prin a-l numi al diavolului, ca lucrare, ispită, ci îi atribuie prezența vrăjmașului omului. Întrucât prin acceptarea gândului în momentul rugăciunii omul acceptă nenaturalul între el și Dumnezeu, stare care ne duce cu gândul la teologhisirea augustiniană a lui privatio boni.[9] Calea prin care pot fi îndepărtate duhurile necurate și cel căzut se poate îndrepta este rugăciunea: „Dacă însă vom întări mai înainte de oricare lucrare sufletele noastre prin psalmodii către Dumnezeu și prin rugăciuni, cel potrivnic nu va avea nicicând sălaș în noi, ci se va da uitării și odată cu el întregul noian de răutăți.”[10]
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Rugăciunea este o parte esențială din viața unui creștin. Ea poate fi considerată pe de o parte ca fiind expresia normalului pentru viața în Hristos, iar pe de altă parte ca o virtute în urcușul spre El: „Rugăciunea este întărirea și luminarea sufletului. Și este nevoie să se facă neîncetat nu pentru a-L îndupleca pe Dumnezeu spre împlinirea vreunei anume cereri, ci pentru a adeveri că omul se întoarce la Dumnezeu.”[11]
- Lucrarea rugăciunii. Rugăciunea întărește sufletul încercat, îndepărtează ispitele, aduce discernământ și ferește de căderi atât pe cei căsătoriți cât și pe monahi: „Căci zilnica noastră convorbire cu Dumnezeu prin rugăciune și prin psalmodie liniștește toate asalturile împotriva noastră și transformă și îndepărtează poftele cele trupești, și cunoștința cea nefolositoare a lumii acesteia o face nebună, curăță înfumurarea și uciderea o nimicește și dăruiește păzirea legii și protecție cetăților și caselor, sufletelor și trupurilor și celor care trăiesc în căsătorie și celor care sunt chemați la viața în singurătate, într-un cuvânt, aceasta este locul și siguranța tuturor bunătăților, păzirea și izbăvirea de tot răul și necazul.”[12]
- Practicarea isihasmului – sistem de spiritualitate contemplativă axat pe unirea cu Dumnezeu și pe rugăciune propriu monahismului răsăritean anahoretic; întoarcerea minții/inteligenței și a puterilor ei spre ea însăși și activarea potrivit ființei sale și potrivit lui Dumnezeu[13].
Dicuțiile au fost dirijate de către părintele coordonator Bogdan Lupaștean dimpreună cu părintele misionar protopopesc Ilie Molea. În cadrul acestora, s-a acordat o atenție deosebită practicării rugăciunii neîncetate. Rugăciunea trebuie însoțită de post și penitență pentru a primi izbăvirea de patimi. Prin chemarea numelui lui Iisus, omul grăbit al zilelor noastre își poate schimba viața.
Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Viorel Cozmei, pentru găzduirea evenimentului și pentru alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 3
Sfântul Ierarh Petru Movilă
În data de 25 August 2022, la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din comuna Grănicești, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.
Întâlnirea s-a desfășurat într-un cadru solemn: în prima parte a zilei s-a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la care au slujit membri cercului pastoral apoi Părintele paroh Daneliuc Cristian Ionuț a ținut meditația cu titlul „Sfântul Grigorie Palama (†1359) și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii”.
Din cuprinsul acesteia cităm următoarele aspecte:
Întreaga activitate a Sfântului Grigorie Palama e centrată pe rugăciunea neîncetată a minții în inimă pentru că întreaga lui viață a fost o rugăciune neîncetată. Problema rugăciunii neîncetate este abordată în toate scrierile palamite, căci rugăciunea e izvorul vieții veșnice, al cunoașterii lui Dumnezeu, care sporește în om odată cu eliberarea lui de patimi prin lucrarea Duhului Sfânt. Palama arată că prin rugăciune neîncetată, mintea devine receptivă harului Duhului Sfânt unindu-se cu inima, revărsând bucuria sfântă a contemplației duhovnicești și peste trup, nu omorând partea pasională, ci purificând-o prin străpungerea și plânsul mântuitor de urmele păcatelor. Rugăciunea și asceza nu înăbușă puterile firii umane ci le ridică peste fire, pe măsura unirii cu Hristos. Îndumnezeirea prin har a omului înseamnă sublimația continuă a lui în Hristos (Tomosuri dogmatice. Viața. Slujba, Scrieri I, Studiu introductiv, note și traducere de Diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2009).
Sfântul Grigorie Palama a învățat că sfinții, când Dumnezeu voiește, pentru credința lor puternică și pentru multa lor rugăciune, pot pregusta încă din viața aceasta slava sau lumina Împărăției Cerurilor, care este lumină necreată și netrecătoare. Mintea curățită de patimi și luminată de harul dumnezeiesc se depășește pe sine și devine capabilă de vederea lui Dumnezeu în Duh; isihaștii sporiți în virtute văd slava necreată a lui Dumnezeu, slavă luminoasă pe care au văzut-o și Sfinții Apostoli pe muntele Tabor când Mântuitorul S-a schimbat la față. Din acest motiv, în duminica a doua din Sfântul și Marele Post este pomenit în mod deosebit Sf. Grigorie ca fiu al dumnezeieștii și neînseratei lumini (vezi Triodul, Duminica a II-a din Post) adică teolog al luminii dumnezeiești neapuse, necreate și veșnice. În același timp Biserica a rânduit în a doua duminică din Post să fie pomenit acest sfânt părinte, pentru a ne arăta că dreapta credință nu este o credință teoretică, ci este credința care duce pe credinciosul ortodox la viață și lumină veșnică, care se poate sfinți prin rugăciune curată a inimii. Când mărturisim și trăim dreapta credință, ne luminăm sufletul și ne curățim de păcate prin pocăință, post și fapte bune, iar dintre toate dragostea și rugăciunea sunt cele mai înalte, spre a dobândi slava vieții veșnice.
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Numai unindu-se cu Dumnezeu prin har, omul poate vedea acea lumină care este frumusețea și substanța veacului ce va să fie. Este singura lumină adevărată, eternă și necreată, prin care și noi devenim lumină ca niște fii ai luminii. Vederea lui Dumnezeu în lumină e mai presus de cugetare, ea e nelimitată de conceptele raționale, ea e trăită prin credință. Credința face nebună toată știința lumii, căci nu cel ce are știință, ci cel ce are în inimă credința lucrătoare prin iubire are în el pe Iisus Hristos. Aceasta este cunoștința adevărată de Dumnezeu, mai presus de minte și de simțuri, când se face unirea cu Dumnezeu în lumină prin harul Duhului Sfânt.
- Rugăciunea personală, intimă, actualizează harul dumnezeiesc, primit în Sfintele Taine: Botez, Mirungere și Euharistie, în special. La actul rugăciunii trebuie să participe și trupul, odată cu sufletul, cumva într-o susținere reciprocă. Cămara cugetărilor este inima; în ea trebuie să privim dacă și-a înscris harul legile Duhului. Aici, în tronul harului e mintea, în partea cea mai dinăuntru a trupului; aici are loc întâlnirea cu Dumnezeu și unirea cu El: „Dacă, după cuvântul apostolului, Dumnezeu în inimile noastre a dat Duhul Său care strigă «Avva, Părinte!» (Rom. 8, 16), nu în inimile noastre ne vom întâlni cu Duhul? Dacă, în sfârșit, după Domnul profeților și al apostolilor, «împărăția cerurilor e înăuntru nostru» (Luca 17, 21), nu va fi în afară și de împărăția cerurilor cel ce se silește să-și scoată mintea din cele dinăuntru ale sale?” (Sf. Grigorie Palama, Tomosuri dogmatice…, p. 144).
- Rugăciunea este un dar pe care Dumnezeu îl dă celui ce se roagă; Duhul Sfânt se face simțit în inima celui ce se roagă cu smerenie și trezvie, în deplină ascultare față de un povățuitor duhovnicesc, și Duhul Însuși îl învață pe om rugăciunea neîncetată. Rugăciunea este născută din iubirea lui Dumnezeu și duce la o mai mare sporire și spiritualizare a iubirii. Despătimirea, iluminarea și îndumnezeirea sunt treptele desăvârșirii vieții duhovnicești în care rugăciunea neîncetată este polul principal. Ea susține întreg efortul ascetic în vederea pocăinței curate și a stăpânirii simțurilor de către rațiune. Ea curăță și mintea de nălucirile pătimașe și o face receptivă iluminării și vederii dumnezeiești.
În cadrul discuțiilor – dirijate de către părintele misionar protopopesc Ilie Molea și părintele Cosmin Cucu, coordonatorul cercului – s-a pus accentul pe intensificarea rugăciunii în contextul tulbure al vremii de azi; trebuie să se acorde o atenție cuvenită improvizațiilor în rugăciune, precum și inovațiilor care, uneori se practică în cult.
Întâlnirea solemnă a cercului pastoral-misionar s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Cristian Daneliuc pentru organizarea exemplară a ședinței cercului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 4
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
În data de 23 August 2022, la Parohia Nașterea Maicii Domnului din comuna Frătăuții Noi, păstorită de către Părintele Dutciac Viorel din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.
Întâlnirea a debutat cu oficierea Tainei Sfântului Maslu, apoi a urmat meditația intitulată „Sfântul Grigorie Palama (†1359) și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii” și a fost susținută de către părintele paroh de la parohia sus-menționată.
Din cuprinsul referatului, cităm următoarele aspecte:
Rugăciunea minții din inimă, după Sfântul Grigorie Palama se face așa: „Șezând pe scaun de o palmă, coboară-ți mintea din cap în inimă și ține-o acolo, apoi încovoaie-ți pieptul, umerii și gâtul încât să simți o mare durere de la încordarea mușchilor și strigă cu mintea în inima ta: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcătosul!». În acest timp ține-ți respirația și nu respira cu îndrăzneală pentru că acest lucru îți poate împrăștia gândurile (acest lucru se potrivește mai mult celor din liniște). Dacă vei vedea că se ivesc cugete, nu lua seama la ele, chiar de ar fi și simple și bune, iar nu numai deșarte și necurate. Reține-ti respirația cât îți este cu putință, închide-ți mintea în inimă și cheamă pe Domnul Iisus des și cu răbdare. Când întru astfel de osteneală va slăbi mintea ta sau te va durea trupul și inima din pricina pomenirii dese și chemării Domnului Iisus Hristos atunci scoală-te și cântă singur sau cu ucenicul tău ori îndeletnicește-te la cugetarea unui text din Sfânta Scriptură sau cu amintirea morții sau ocupă-te cu citirea, cu rucodelia sau cu altceva ca să îți obosești trupul” (Sbornicul, Miezul evlaviei ortodoxe, vol. II – Lucrarea Mănăstirii Valaam, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000, p. 67).
Sfântul Grigorie Palama recomandă ca cel ce se îndeletnicește cu această sfântă lucrare să stea într-un loc liniștit și fără lumină, mai ales la începutul acestei nevoințe, căci vederea lucrurilor din afară este pricină de răspândire a gândurilor. Trebuie reținut faptul că „știința vieții duhovnicești se învață nu printr-o însușire a vreo unei teorii cu mintea, ci prin încercarea practică a vieții”(Sbornicul…, pp. 40-73). Pentru a putea ajunge în chip mulțumitor la adevăratul loc dinăuntru adică în inimă, să ținem minte că cea mai simplă lege a rugăciunii este să nu ne închipuim nimic. Trebuie cugetat că Dumnezeu este cel mai curat Duh care nu are nici un chip și nici o înfățișare și de aceea noi trebuie să ne străduim să ne rugăm lui Dumnezeu fără a ni-L închipui. Cugetarea la lucrurile sfinte și închipuirea lor sunt potrivite în vremea meditațiilor evlavioase, concentrarea atenției în inimă este punctul de plecare al unei rugăciuni făcute cum se cuvine întrucât rugăciunea este calea pe care ne suim la Dumnezeu, abaterea atenției de la inimă este o abatere de la această cale. Prin urmare, cei ce întrebuințează astfel de închipuiri în timpul rugăciunii chiar de la început își pun piedici în lucrarea de care s-au apucat cu atâta râvnă (Sbornicul…, pp. 57-59).
Discuțiile au fost dirijate de către părintele misionar protopopesc Ilie Molea. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Trebuie să ne coborâm în inimă împreună cu mintea. Mintea în timpul rugăciunii să petreacă fără ieșire dinăuntrul inimii și de acolo, adică din adâncul inimii, să înalțe rugăciuni către Dumnezeu. Aici este tot miezul lucrării, după cum ne vorbesc Sfinții Părinți și Sfântul Grigorie Palama: „Când unimea minții se va face întreită, rămânând totuși una, atunci se împreună cu unimea dumnezeieștii Treimi închizând toată lucrarea rătăcirii, așezându-se mai presus de trup, de lume și de stăpânitorul acestei lumi” (Sf. Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțiri, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 234-236). Trebuie ca noi să vorbim cu Dumnezeu printr-o rugăciune curată din inimă ca și heruvimii.
- Rugăciunea în învățăturile Sfântului Grigorie Palama, ca și în întreaga tradiție ortodoxă este cea dintâi între faptele bune săvârșite de om spre mântuire. Prin rugăciunea neîncetată, gândul omului rămâne statornic în comuniunea cu Dumnezeu. După Sfinții Părinți și Sfântul Grigorie Palama, rugăciunea este măsura vieții duhovnicești, începutul vieții viitoare și izvorul tuturor faptelor bune.
- Rugăciunea este născută din iubirea lui Dumnezeu și duce la o mai mare sporire și spiritualizare a iubirii. Despătimirea, iluminarea și îndumnezeirea sunt treptele desăvârșirii vieții duhovnicești în care rugăciunea neîncetată este polul principal. Ea susține întregul efort ascetic în vederea pocăinței curate și stăpânirea simțurilor către rațiune. Ea curăță și mintea de nălucirile pătimașe și o face receptivă iluminării și vederii dumnezeiești.
Întâlnirea clericilor s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate gazdei – părintelui Viorel Dutciac – pentru alcătuirea și susținerea meditației precum și celorlalți clerici care alcătuiesc cercul pastoral Daniil Sihastrul.
Cercul Pastoral nr. 5
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
În data de 30 August 2022, la Parohia Pogorârea Sfântului Duh din comuna Vicovu de Jos, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Nechifor Adrian, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de către Părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Ierarh Varlaam – Mitropolitul Moldovei s-a ținut meditația cu titlul: „Sfântul Grigorie Palama (†1359) și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii” și a fost susținută de către Părintele Colujitor Perdeica Vasile de la parohia sus-menționată.
Cităm următoarele aspecte din cuprinsul meditației:
Sfântul Ierarh Grigorie Palama este cunoscut în tradiția creștină ca fiind mitropolit de Salonic, dar mai mult decât atât, este cunoscut pentru viața sa sfântă și pentru rolul său deosebit de important pe care l-a avut în impunerea isihasmului in Biserica Răsăriteană. Numele său este legat indisolubil de mișcarea de reînviere spirituală care își are originea în Sfântul Munte, cunoscută sub numele de isihasm, adică întâlnirea cu Hristos, prin vederea slavei lui Dumnezeu, prin rugăciunea inimii.
Isihasmul pornește din Muntele Athos, de la Mănăstirea Marea Lavră, fondată de Sfântul Athanasie Atonitul în anul 963. Este un mod de trăire mistico-religios, specific vieții monahale, întâlnit cu precădere la monahii athoniți. Aceștia trăiau în asceză aspră și în tăcere contemplativă. De la grecescul ἐν ησυχια („en isihia” = „tăcere”), aceștia au fost denumiți isihaști. Adepții isihasmului susțin că se poate ajunge la vederea luminii dumnezeiești chiar cu ochii trupești. Pentru a se ajunge la un astfel de nivel de trăire duhovnicească era însă nevoie de practicarea unei anumite metode: cu ochii deschiși gândul trebuia să se concentreze la rugăciune, încât privirea rugătorului să nu mai perceapă nimic din stimulii externi, să se cufunde cu totul în acea stare profundă de contemplare. Toată concentrarea trebuia să se ațintească spre lumina divină. Mai mult decât atât, se cerea ca bărbia să fie aplecată spre piept, iar privirea să se fixeze spre un anumit punct al corpului, pe abdomen, timp în care se rosteau aceste cuvinte: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” (Ene Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană, Caransebeș, 2001).
Metoda de rugăciune promovată de către Sf. Grigorie consta în dobândirea atenției, aceasta fiind prima condiție a rugăciunii autentice, prin adunarea minții în inimă, reținând fiecare suflare și spunând în minte rugăciunea lui Iisus. Palama apără practica rugăciunii mentale, care se mai numește neîntreruptă, internă sau a inimii. Este vorba despre rugăciunea săvârșită de minte în inimă, rugăciune care ajută să se întărească în inimă gândul permanent la Iisus Hristos și care curăță și sfințește prin acest gând toate simțirile și îndreaptă toată activitatea omului către împlinirea poruncilor divine. Intenția acestei rugăciuni este de a aduna mintea în inimă, ca de acolo să se înalțe neîntrerupt. Mintea este liturghisitorul, iar inima este altarul pe care aduce lui Dumnezeu jerfă tainică prin rugăciune (Mitrop. Hierotheos Vlachos, Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, Editura Bunavestire, Bacău, 2000).
Părintele Dumitru Stăniloae are o contribuție magistrală în a face cunoscută viața și opera Sfântului Grigorie Sinaitul în teologia românească. El este cel care, spre deosebire de majoritatea teologilor apuseni, (care îl consideră pe Grigorie mai mult sau mai puțin eretic) vede în opera acestuia o importantă sinteză bazată pe Tradiția Bisericii care face distincția dintre Ființa lui Dumnezeu și energiile Sale necreate. (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, Editura Scripta, București, 1993).
Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Căile și mijloacele care manifestă atât energiile lui Dumnezeu, cât și sinergia omului sunt postul, privegherea și rugăciunea. Acestea trei sunt daruri ale lui Dumnezeu care sunt oferite persoanei care vrea să se mântuiască și lucrează în acest scop. Prin post, priveghere și rugăciune inima este curățită, mintea se reîntoarce în ea însăși, latura simțitoare a sufletului este transfigurată și în acest fel omul întreg este îndumnezeit.
- Rugăciunea ca mijloc de curățire a inimii omului și de iluminare a minții sale, poate fi practicată de către toți creștinii. Nu este doar o îndatorire a monahilor, ci un dar oferit tuturor celor ce doresc să atingă îndumnezeirea prin Har. Călătoria omului spre îndumnezeire trece prin trei etape de desăvârșire duhovnicească: curățirea inimii, iluminarea minții și îndumnezeirea prorpiu-zisă. Aceasta este trăsătura comună a tuturor Sfinților Bisericii care urmează metoda isihiei și au realizat ceea ce și-au dorit prin rostirea neîntreruptă a numelui lui Iisus.
- Omul se îndumnezeiește cu ajutorul energiilor necreate, prin conlucrarea cu Creatorul, întrucât Domnul lucrează și omul cooperează. Harul lui Dumnezeu îl curățește pe om, îl luminează și-l îndumnezeiește. Harul Duhului Sfânt nu este neipostatic, ci ipostatic, și este dăruit în Persoana lui Iisus Hristos. Dar este necesar ca omul să coopereze, să răspundă acestor energii ale lui Dumnezeu.
Cercul s-a încheiat cu mulțumirea și felicitările părintelui misionar protopopesc Ilie Molea adresate gazdei – părinților slujitori ai Parohiei Vicovu de Jos – pentru organizare și alcătuirea referatului, precum și celorlalți preoți pentru participare, apoi s-a făcut rugăciunea de final și o fotografie de grup.
A consemnat, Arhid. George Mironescu
[1] Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos, Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, traducere de prof. Paul Bălan, editura Bunavestire, Bacău, 2000.
[2] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, editura IBMBOR, București, 2006, pp. 276-333.
[3] Sfântul Grigorie Palama, Omilii, II, Omilia 40,23, traducere de Pr. Roger Coresciuc, editura Doxologia, Iași 2020, p. 236.
[4] Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos, Sfântul Grigorie Palama…, p. 102.
[5] Sf. Grigorie Palama, Triade 1, 3, 10, trad. de Pr. Roger Coresciuc, în curs de apariție la editura Doxologia.
[6] Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, pp. 9-12.
[7] Ibidem, p. 14.
[8] Ibidem, p. 15.
[9] Ibidem, pp. 47-49.
[10] Sfântul Grigorie Palama, Omilii III, „Luminătorii lumii”, Trad. din lb. greacă de Parascheva Grigoriu, Editor Sorin Dumitrescu, Editura Anastasia, București, 2007, pp. 215-216.
[11] PS Varsanufie Prahoveanul, Lucrarea harului dumnezeiesc în opera Sfântului Grigorie Palama, Editura Basilica, București, 2014, p. 161.
[12] Sfântul Grigorie Palama, Omilii III…, p. 218.
[13] Despre Isihasm și practicarea lui, a se vedea Sfântul Grigorie Palama, Fecioara Maria și Petru Athonitul – prototipuri ale vieții isihaste și alte scrieri duhovnicești. Scrieri II, Trad. de Diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005.
