Cercurile Pastorale din Protopopiatul Fălticeni desfășurate în luna noiembrie 2022

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna noiembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

 

În data de 14.11.2022, la Parohia „Sfinții Mercurie și Ecaterina”- Rădășeni păstorită de către părintele Constantin Georgian Rotar, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Daniel Cojocaru.

După săvârșirea Acatistului „Acoperământul Maicii Domnului” ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Isihasmul, o alternativă necesară în fața secularizării”, care a fost susținută de către părintele Constantin Georgian Rotar de la Parohia „Sfinții Mercurie și Ecaterina”- Rădășeni.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Rugăciunea este o înălţare a minţii spre Dumnezeu, o cerere adresată lui Dumnezeu, un dialog cu Dumnezeu. Spre deosebire de sistemele filozofice, orice religie vie posedă o idee personală de divinitate, o anume noţiune de „paternitate” divină cunoscută prin experienţă. În Biblie, acest aspect este extrem de explicit. Biblia este revelarea unui Dumnezeu Care este viu şi domneşte; ea nu conţine un tratat despre Dumnezeu, ea nu ne invită să vorbim despre Dumnezeu, ci să-L ascultăm. „La rugăciune ne arătăm cine suntem noi din punct de vedere al raportului cu Dumnezeu. Dacă ne interesează sau nu ne interesează Dumnezeu. Dacă ne interesează sau nu ne interesează liniştea sufletului. Dacă ne interesează sau nu ne interesează adunarea, concentrarea. Dacă ne interesează sau nu ne interesează cele pe care le cerem de la Dumnezeu. În Pateric se spune că este necesar ca rugăciunea să fie unită cu faptele, adică lucrurile pe care le cerem de la Dumnezeu să le urmărim şi cu fapta. Adică, trăim o viaţă de nepăsare şi apoi să cerem de la Dumnezeu nişte lucruri pe care le-am vrea, dar pe care, într-un fel, am putea să le câştigăm şi noi înşine. Învăţăm din Pateric un lucru foarte important: să ne ferim noi înşine de pricinile relelor și apoi să cerem ajutor de la Dumnezeu pentru ce nu putem face noi.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Numirea rugăciunea lui Iisus evidenţiază aspectul ei cel mai important, nota ei definitorie, aceea de a fi centrată pe invocarea neîncetată a Numelui lui Iisus. Denumirea aceasta e folosită prima dată de Sfântul Ioan Scărarul care a şi descris-o cel dintâi ca rugăciunea lui Iisus, monologistică sau concisă, constând dintr-o singură frază sau expresie;
  2. Experienţa mistică isihastă aduce o dimensiune nouă: vederea lui Dumnezeu este aşadar „duhovnicească”, în sensul adevărat al cuvântului, printr-o descoperire a „energiei”, prin care natura divină îşi exteriorizează existenţa. Sfântul Grigorie Palama a ales în mod conştient acest termen generic, pentru că e vorba de isihasm, o practică aflată dincolo de realitatea carteziană;
  3. De aceea, sentimentele curate nu sunt numai izvor al rugăciunii creştine, ci îndeosebi, un element integrant al dezvoltării sale. Sufletele în care bântuie imoralitatea sau, în cel mai fericit caz, se lăfăie laxismul secularist, nu se vor regăsi în starea de rugăciune, pentru că frecvenţa acesteia este atât de rară încât cu greu îi vom descoperi vestigiile interioare. Dacă omul, aflat pe drumul redefinirii de sine, caută iertarea în Dumnezeu, înseamnă că, înainte de toate, crede, şi mai ales, admite existenţa unui Dumnezeu bun şi drept, capabil să pună într-un acord deplin dreptatea cu fericirea.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

 

În data de 30.11.2022 la Parohia ,,Adormirea Maicii Domnului”- Siliștea Liteni, păstorită de către părintele  Florin Prisacariu din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.

După săvârșirea Sfântului Maslu, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Sf. Paisie de la Neamt şi contribuţia acestuia la viaţa duhovnicească din Moldova” susținută de către părintele Florin Prisacariu.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Pentru sfințenia vieții sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamț era cunoscut în toate țările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peșterilor din Kiev și de la Mănăstirea Optina până în sihăstriile din nordul Rusiei. De aceea, în 1790, mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldova, l-a făcut arhimandrit. În vremea aceea, mulți dregători, boieri și chiar ierarhi sau domnitori poposeau la Mănăstirea Neamț, dorind să vadă pe acest mare stareț cu viață sfântă. Influența lui a fost mare asupra multor mănăstiri și schituri din Moldova: Dragomirna, Secu, Neamț, Agapia, Văratec, Bisericani, Râșca, Vovidenia, Pocrov, Tarcău, precum și Cernica, Robaia, Căldărușani  din Țara Românească.

Cuviosul Paisie este venerat pentru viața sa sfântă și pentru contribuția sa la renașterea monahismului și a spiritualității în România și în Rusia, care a suferit în urma reformelor lui Petru I și Ecaterina a II-a. El a reînviat învățătura veche despre rugăciunea inimii, o învățătură aproape uitată în Rusia”.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

 

În data de 24.11.2022, la Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” – Sasca Nouă, păstorită de către părintele Bogdan Apostol, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Simeon Noul Teolog (+1022) și exigențele cunoașterii personale ale Lui Dumnezeu”, care a fost susținută de către părintele Bogdan Apostol de la Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” – Sasca Nouă.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Accentul pe care îl pune Sfântul Simeon pe simțire, conștiință, lumină și iubire aduc o notă aparte în privința preocupărilor sale, care în ochii mai puțin avizați sub aspect duhovnicesc ar face notă discordantă cu tradiția patristică. De fapt lucrurile nu stau așa iar conștientizarea prezenței Duhului Sfânt primit la botez sau simțirea duhovnicească a prezenței Sale survine pe măsura curățirii de păcate, ca o condiție sine qua non pentru dobândirea mântuirii personale. În acord deplin cu învățăturile proprii Ortodoxiei el face o deosebire clară între „vederea” lui Dumnezeu de aici și cea din viața viitoare. La Ioan 8,12 vedem pe Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel care Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. Hristos este Lumina și în același timp Cel care ne dă lumina cunoștinței, căci lumina aduce în același timp și cunoștința în noi. Iar când auzi despre lumină, să nu socotești că ea e numai cunoștință fără lumina” (A cincea cuvântare morală)

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Cunoașterea lui Dumnezeu se dezvoltă în primul rând printr-o relație personală cu El, prin rugăciune stabilindu-se o punte de comunicare indestructibilă și o cale de acces către darurile dumnezeiești. Însă peste toate acestea intervine iubirea față de Dumnezeu care ne face și pe noi fii și moștenitori ai împărăției celei veșnice și dumnezei după har;
  2. Orice persoană este sub semnul unei valori netrecătoare, căci fiind în relație cu Dumnezeu are și acest dar dumnezeiesc al conștiinței de sine, care la sfinți rămâne și în viața viitoare ce se clarifică și naște conștiința despre ceilalți sau cunoașterea lor. (Întâia cuvântare morală).”

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”

 

În data de 21.11.2022  la Parohia „Sf. Nicolae”- Moișa, păstorită de către părintele Gheorghe Dranca din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Sfantul Paisie de la Neamț (1722-1794) și contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova”, care a fost susținută de către părintele Gheorghe Dranca de la Parohia ,,Sf. Nicolae”- Moișa.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Paisianismul este un curent de reînnoire monahală şi de redescoperire a trăirii isihaste, care a generat o adevărată mişcare duhovnicească în spaţiul cultural al Ortodoxiei româneşti, dar şi al celei din estul Europei. Acest curent spiritual a influenţat operele marilor scriitori ruşi ­Dostoievski şi Tolstoi, pentru că părinţii lor duhovniceşti au fost ucenici ai Sfântului Paisie de la Neamţ. Scopul vieţii duhovniceşti a Sfântului Paisie a fost trăirea isihastă a părinţilor de odinioară. Acest lucru pentru că isihasmul este însăşi esenţa trăirii monahale ortodoxe. Isihasmul înseamnă ­tăcere, liniște şi este o tradiţie ­ascetică apărută undeva în secolele 4-5, dar organizat ca mişcare duhovnicească în secolele XII-XIV, având ca scop „să-l conducă pe om la o relaţie personală şi la o comuniune cu Dumnezeu”, după cum spune profesorul de teologie grec Gheorghios I. Mantzaridis. În centrul trăirii isihaste stă rugăciunea inimii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosu. După o perioadă de criză, în secolul al XVIII-lea, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ este cel care a reuşit o renaştere a isihasmului, lucru care a făcut posibil ca în veacul XX, în faţa provocărilor ateist-comuniste din societăţile est-europene, monahismul să reziste şi să reuşească o excepţională înflorire după căderea acestuia.”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Paisianismul a influenţat mănăstirile de la noi, dar şi pe cele din lumea ortodoxă, mai ales pe cele din spaţiul Imperiului țarist. Mişcarea sa de reînnoire isihastă a avut o mare influenţă în spaţiul Ortodoxiei ruse
  2. Pentru noi, ortodocşii, Cuviosul Paisie este apărător al dreptei credințe și lauda monahilor, care din pruncie iubind pe Hristos, ca un alt Avraam a părăsit patria sa, în Muntele Athosului nevoindu-se; și, adunând ceată de ucenici, s-a așezat în țara Moldovei cea binecuvântată și Mănăstirea Neamțului rai pământesc a făcut;

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

 

În data de 26.11.2022  la  Parohia „Pogorârea Sfântului Duh”- Horodniceni, păstorită de către părintele Mihai Apetroaie din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat tratarea temei:

Rugăciunea – mijloc de a dobândi  Duhul Sfânt. Metode practice pentru itensificarea rugăciunii susținută de către părintele Mihai Apetroaie de la Parohia „Pogorârea Sfântului Duh”- Horodniceni.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

„În momentul în care devenim cât de cât conștienți ni se pune în mână făclia rugăciunii. Tot ce primim și ce dăruim întru veșnicie se face în duhul rugăciunii. Pruncul este purtat pe marea vieții de rugăciunile celor din jur până când mintea i se întărește pentru a ridica singur rugăciune. Într-un mod nu neapărat profund conștientizat, primul nostru contact cu Dumnezeu este icoana în fața căreia ne închinăm și spunem o rugăciune, cât de scurtă. În aceste momente se regăsesc premisele viitorului nostru duhovnicesc, afectiv, social. Mica rugăciune personală devine piatra din capul unghiului, în viața noastră, în pregătirea pentru eternitate. Este un fapt bineștiut că rugăciunea intră în viața noastră întotdeauna printr-o altă persoană. O persoană iubită, admirată. Un reper, model, ajutor, speranță, adăpost. Primele rugăciuni din viața cuiva sunt primite și împărtășite în mare taină. Acolo, atunci, ca într-un cuib de stele se frământă speranța, dragostea și ceea ce va constitui temelia întregii noastre evoluții- credința”.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

 

În data de 24.11.2022, la Parohia „Sfânta Treime”- Poiana Mărului, păstorită de către părintele Gheorghe Sava, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Părintele Petru Corduneanu.

După săvârșirea Acatistului Acoperământul Maicii Domnului, a urmat meditația cu titlul: „Isihasmul o alternativă necesară în fața secularizării” care a fost susținută de către părintele Gheorghe Sava de la Parohia „Sfânta Treime”- Poiana Mărului.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Singurul spațiu spiritual pentru ca sufletul să se liniștească și să vorbească cu Dumnezeu este cerul inimii, în care rugătorul vorbește, iar Dumnezeu îi răspunde prin liniște și bucurie. Lucrarea isihastului nu are loc în ,,închisoarea inimii”, ci dimpotrivă inima devine un cer deschis  din care izvorăște și se prelinge în afară dumnezeiasca lumină harică a rugăciunii. În felul acesta, rugăciunea restaurează omul lăuntric și-l reașează într-o altă stare după modelul prototipului original străvechi. Are loc o reînflorire a omului lăuntric, care se reînoiește în  Hristos, prin Duhul Sfânt, și redescoperă noblețea pe care o pierduse odată cu căderea lui Adam.

Momentul culminant al călătoriei isihaste se numește contemplare sau ,,vederea lui Dumnezeu”, care se produce după ce sufletul s-a curățit pe deplin: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Mt. 5, 8).   Pe cele mai înalte trepte ale rugăciunii, isihastul se transfigurează și experimentează îndumnezeirea, contemplarea și odihna completă, caracterizată prin nepătimire și uneori vederea luminii taborice sau extazul ca răpire la cele cerești și încetarea activității simțurilor exterioare.

Pe calea unirii cu Dumnezeu isihaștii pot primi și alte daruri spirituale  sau harisme precum: facerea de minuni, proorocia, înaintevederea, vindecarea bolilor, discernământul, darul lacrimilor sau plânsul fericit, lumina divină, cunoașterea și dragostea desăvârșită. Dintre toate, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că dragostea este acea dispoziție bună a sufletului, datorită căreia el nu cinstește (nu preferă) niciunul din lucruri (din ceea ce există) mai mult decât cunoașterea lui Dumnezeu. Progresul pe calea isihastă este asociat cu depășirea completă a fricii, care este înlocuită cu dragostea dumnezeiască.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat diferite aspecte dintre care reținem:

  1. Isihasmul reprezintă o formă de asceză creştină adresat sufletului bolnav, care are nevoie de isihie (linişte) pentru a se vindeca, iar în scopul împlinirii acestui deziderat omul are trebuință „să aibă neîncetat în gură, în minte și în inimă rugăciunea lui Iisus”;
  2. Isihasmul nu este doar un cuvânt din trecutul îndepărtat, ci și o șansă reală pentru viitor, ca mijloc de rezistență în fața provocărilor aduse de  ideologiile seculariste, materialiste și moderniste eterodoxe.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie de la Eghina”

 

În data de 18.11.2022,  la Parohia „Sfânta Treime”- Preutești , păstorită de către părintele Mihai Marius Moroșanu din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Dorin Țăranu.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Isihasmul o alternativă necesară în fața secularizării”, care a fost susținută de către părintele Mihai Marius Moroșanu.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„Rădăcinile isihasmului se întind axial pe verticală coborând în istorie cu aproape două mii de ani în urmă, până la începuturile bisericii creștine, când practica pustnicească a monahilor  este transmisă și credincioșilor mireni, care aflau cum pot urca treptele rugăciunii în dorul lor către Dumnezeu.

Practicanții isihasmului, cunoscuți ca isihaști, vorbesc despre două tipuri de conștiință: egocentrică și hristocentrică. Prima este starea dominată de atașamente față de simțuri, emoții, gânduri și imaginație, iar cea din urmă presupune detașarea de tot ce le distrăgea atenția de la calea unirii cu Dumnezeu. Trecerea de la conștiința egocentrică le cea hristocentrică se numește metanoia, iar scopul final pentru isihaști este unirea cu Dumnezeu. Acest proces de schimbare lăuntrică presupune trei etape de parcurs: 1. Despătimirea sau purificarea de patimi (gr. apatheia) – eliberarea de simțuri și de pasiuni pătimașe prin pocăință; 2. Iluminarea sau liniștea (gr.hesychia) – eliberarea de gândurile și de imaginația păcatelor, care persistă în minte, prin rugăciune, precum și dobândirea virtuților și a harismelor, în care harul se face simțit; 3. Îndumnezeirea  sau unirea cu Dumnezeu (gr. theosis)-.  Despătimirea sau curațirea sufletului ne duce la pace, iluminarea la adevar, iar îndumnezeirea sau desăvârșirea la fericire, la iubire și la unirea cu Dumnezeu.

Rugăciunea verbală este alternată de isihaștii începători atunci când au dificultăți de concentrare în a menține efortul rugăciunii mentale. De aceea, pentru începători se recomandă ca înainte de a spune „rugăciunea lui Iisus” să citească puţin din Sfânta Evanghelie sau din Sfinţii Părinţi, pentru ca în acest fel să se încălzească inima cu o dispoziție bună. Isihastul mai experimentat se străduiește să-și coboare mintea în inimă și, fără să vorbească cu gura, exprimă cuvinte de taină. Rugăciunea minții constă în faptul că mintea trebuie să fie în inimă și să o păzească dinlăuntru, rugându-se.

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

„Pentru omul contemporan modelul de viețuire al Sfinților Părinți constituie o soluție la criza actuală materialistă și secularizată în care omul, cufundat în zgomotul modernismului, nu se mai regăsește pe sine și cu atât mai puțin pe Dumnezeu. Drept urmare, isihasmul nu trebuie privit doar ca o metodă de rugăciune, ci mai ales ca o soluție eficientă de vindecare a sufletului împătimit, conectând mintea și inima la rețeaua harului dumnezeiesc. Cu alte cuvinte, isihasmul este o modalitate de a-l readuce pe om la starea de persoană primordială, purtătoare de chip al lui Dumnezeu.

Sfântul Isaac Sirul spune: prin gânduri tăcute, pline de foc şi cu căldură” să nu-ţi reduci viaţa la rugăciune, ci să faci ca viaţa să devină rugăciune. În această lumină de înțelegere, rugăciunea devine o conduită de viață și o coborâre a minţii în liniştea inimii şi a unirii cu Hristos, în acea stare despre care ne mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel: Şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Gal.2,20). Trebuie să avem convingerea că păcatele ne despart ca un zid de Dumnezeu şi că nu putem trăi fară Viul vieții – Hristos, Domnul și Împăratul nostru. Iar viața noastră se împlinește doar urcând pe treptele rugăciunii, căci rugăciunea va învăța rugăciunea ca să devină rugăciune spre unirea cu Hristos. De aceea, Sfântul Nicodim Aghioritul spune că rugăcinea inimii aparţine tuturor, atât monahilor, cât şi mirenilor.”

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui Mihai Marius Moroșan pentru susținerea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

 

       În data de 15.11.2022, la Parohia „Sf. Împărați Constantin și Elena” – Drăgușeni, păstorită de către părintele Dumitru Mujdei, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul „Episcopului Gherasim Putneanul”, coordonat de Părintele Mircea Martiniuc.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț; Paisianismul – revigorarea rugăciunii  și a ortodoxiei răsăritene în secolul al XVIII-lea”, care a fost susținută de către părintele Dumitru Mujdei.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: 

„Influența paisiană s-a exercitat în special în favoarea unei restaurări a vieții de obște în mănăstiri. În acest sens, în mai multe schituri din Moldova, influența paisiană a fost cât se poate de puternică: Agapia, Văratec, Hangul, Bisericani, Râșca, Vovidenia, Pocrov, Tarcău. Spre cea de-a doua jumatate a sec. XIX-lea, aproape toate mănăstirile românești urmau Regula starețului Paisie. Între uncenicii de seamă ai Cuviosului Paisie au fost: Ilarion, dascăl de limbă greacă, Visarion, primul ucenic, Sofronie, urmașul Cuviosului la stăreția Mănăstirii Neamț, ierod. Ștefan, traducătorul din limba rusă a Vieților Sfinților în 12 vol.

Moștenirea paisiană de la Neamț a fost mare nu numai în Țările Române, ci și în alte țări, mai ales în Ucraina și Rusia (Optina, Lavra Pecerska), influența lui resimțindu-se până la marea literatură rusă, în operele lui Tolstoi sau Dostoievski.

Preafericitul Daniel, referitor la importanța monahismului în general și a isihasmului și la forma lui paisiană, spunea: ori de câte ori există în istorie o criză spirituală, monahismul a fost acela care, în fața raționalismului și a secularizării, a adus luminile Taborului. Este plină de semnificații și cred ca nu a fost suficient de reflectată tensiunea, care există din secolul XIV-lea încoace, între lumina care vine din raționalismul uman, reducționist și sărăcitor, pe de o parte, și lumina care vine din rugăciune, pe de altă parte. Există o luptă nevăzută în noi între inteligența despărțită de Dumnezeu și inteligența umană unită cu Dumnezeu prin teologi care raționalizau misterul și neglijau experiența mistică. Isihasmmul aduce un corectiv teologiei scolastice raționalizante prin aceea că nu este suficient să vorbești despre Dumnezeu, ci trebuie să vorbești cu Dumnezeu, pentru ca sa fii teolog.”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. În pomelnicul din anul 1796 al Mănăstirii Neamț erau trecuți 545 de monahi, fără frații de mănăstire. În condica din 1837 erau trecuți 538 de monahi și 162 de frați de mănăstire (în această condică li se precizează și naționalitatea). Condica din 1859 consemnează 1041 de monahi și 136 de frați de mănăstire. Din această condică vedem că ucenicii Sfântului Paisie erau din întreaga lume ortodoxă: „moldovan, transilvan, sloven, muntean, grec, sârb, jidov botezat, huțul, bulgarin”.
  2. Odată cu trecerea la cele veșnice a Sfântului Paisie, activitatea duhovnicească și culturală cunoscută ca Iluminismul isihast nemțean nu a încetat. Cercetările arată că, după data de 15 noiembrie 1794, obștea Mănăstirii Neamț nu s-a redus ca număr de viețuitori, iar activitatea duhovnicească, liturgică și culturală nu a scăzut în intesitate.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat, Arhid. Cristian-Valentin Diaconu