Cercurile Pastorale din Protopopiatul Fălticeni desfășurate în luna februarie 2024

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna februarie întâlniri ale cercurilor pastorale.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

 

În data de 22.02.2024, la Parohia „Nașterea Maicii Domnului” Pocoleni, păstorită de către părintele Havreliuc Pop Vasile, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Cojocaru Daniel.

După săvârșirea Acatistului Sfinților Arhangheli, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Taina Sfantului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii”, care a fost susținută de către părintele Havreliuc Pop Vasile, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Prin intermediul acestei Taine, primitorii ei iau din Hristos, puterea să-şi poarte şi ei crucea suferinţelor lor trupeşti cu răbdarea uşurată de bucuria învierii lui Hristos, Care trecând prin patimi, moarte, îngropare şi înviere, îi va învia şi pe ei.  De aceea, în toate rugăciunile Maslului se apelează mai ales la mila lui Dumnezeu, iar Dumnezeu apare în această Taină lucrând ca Doctorul plin de milă. De exemplu, în pripeala cântării canonice a lui Arsenie, de la sfinţirea untdelemnului cu care urmează a se unge bolnavul, pripeală ce se repetă după fiecare tropar, se cere: „Stăpâne Hristoase, Milostive, miluieşte si tămăduieşte pe robul Tău (robii Tăi)”; iar în podobia glasului al IV-lea se cere sugestiv următoarele: „Doctorul şi ajutătorul celor ce sunt întru dureri… dăruieşte tămăduire neputinciosului robului Tău; îndură-Te şi miluieşte pe acesta care mult a greşit şi-l izbăveşte de păcate…”. Din această rugăciune, cum şi din cuvintele Sfântului Apostol Iacov din Epistola sa sobornicească, desprindem îndoitul efect al acestei Sfinte Taine. Unul fizic, ce presupune vindecarea de bolile trupeşti, şi altul spiritual, ce presupune iertarea păcatelor, adică vindecarea de boala spirituală care este păcatul.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Taina Sf. Maslu ne arată că Dumnezeu îşi manifestă milă Lui şi faţă de cei suferinzi care-şi pun nădejdea în El. Cu alte cuvinte, prin această Sfântă Taină, Biserica ajută pe credincioşi să se comporte ca membri ai „trupului tainic” al Domnului şi în situaţia în care sunt bolnavi.
2. Părintele Dumitru Stăniloae vorbind despre efectele administrării Tainei Sf. Maslu spune ca prin aceasta se urmărește vindecarea trupească doar atunci când aceasta e folositoare pentru mântuirea sufletului.
3. Deși nu avem în Sfânta Scriptură mărturii directe pentru instituirea Tainei de către Mântuitorul Hristos, avem dovezi clare că Sfinții Apostoli practicau această Taină: „Și ieșind ei (Apostolii) au propovăduit tuturor să se pocăiască. Și scoteau afară demoni mulți și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.” (Marcu 6, 12-13), Putem spune așadar, că în darul acesta dat apostolilor de a vindeca bolnavi şi a alina suferinţele, vedem instituirea Tainei Sfântului Maslu de către Hristos.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

 

În data de 29.02.2024 la Parohia „Sfinții Arhangheli” Corni, păstorită de către părintele Chihaia Denis din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de același părinte.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Practici eronate legate de îngrijirea celor suferinzi și soluții pentru prevenirea sau contracararea lor” susținută de către părintele Chihaia Denis de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„În general, educația și conștientizarea sunt cheile pentru contracararea practicilor eronate legate de îngrijirea celor suferinzi. Promovarea accesului la informații corecte și la servicii medicale de calitate poate contribui semnificativ la îmbunătățirea stării de sănătate a indivizilor. Îngrijirea celor suferinzi și bolnavilor este un aspect important al moralității și spiritualității în multe tradiții religioase, inclusiv în creștinism. În sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți, găsim principii și învățături care ne pot ghida în această direcție”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Unele persoane pot încerca să-și trateze singure afecțiunile sau să folosească medicamente fără prescripție medicală. Acest lucru poate duce la complicații sau la lipsa unui tratament adecvat. Soluția este să promovăm educația medicală și să încurajăm oamenii să consulte un medic înainte de a lua orice decizie privind tratamentul.
2. Ignorarea semnelor și simptomelor: Unele persoane pot ignora semnele și simptomele unei boli sau le pot subestima gravitatea. Promovarea conștientizării în ceea ce privește semnele și simptomele comune ale diferitelor afecțiuni poate ajuta la identificarea și tratamentul precoce al acestora.
3. Învățăturile din Sfânta Scriptură și din scrierile Sfinților Părinți ne îndeamnă să abordăm îngrijirea celor suferinzi cu iubire, compasiune și dedicare, evitând practicile eronate precum neglijarea sau stigmatizarea și adoptând soluții care să promoveze îngrijirea holistică și solidaritatea comunitară

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

 

În data de 15.02.2024, la Parohia „Sfinții Arhangheli” Sasca Mare păstorită de către părintele Ungureanu Simion Vasile, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de părintele Andrioaia Tudor.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi”, care a fost susținută de către părintele Ungureanu Simion Vasile de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, boala este fie urmarea păcatului, fie o încercare prin care Dumnezeu doreşte să ne întărească în virtute şi să ne apropie mai mult de El. Nevoinţele celor aflaţi pe patul de suferinţă, care îşi asumă această cruce, sunt comparate cu nevoinţele mucenicilor şi ale marilor pustnici, iar grija arătată faţă de cei bolnavi este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu. Învăţătura tradiţională a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Răsăritene este aceea că necazurile, suferinţele, încercările, bolile fac parte din însăşi condiţia umană, o condiţie supusă durerii şi morţii, din cauza păcatului strămoşesc. Sfântul Isaac Sirul consideră că necazurile fără de voie sunt neapărat folositoare oamenilor, indiferent de treapta lor duhovnicească. Pentru cei căzuţi în păcate – spre a-i întoarce la adevăr şi bine, pentru cei sporiţi duhovniceşte – pentru a-i conduce tot mai departe în lucrarea virtuţilor: „Cine fuge de ispite sau de încercări, spune Sfântul Părinte, fuge de fapt de virtute”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Sfinții Părinţii, în scrierile lor, ne îndeamnă pe toţi să răbdăm şi să ne asumăm crucea durerii, ca să ne fie curăţitoare de suflet şi mântuitoare. Răbdarea înseamnă suportarea suferinţelor şi de aceea este sigur că nimeni nu poate afirma că este răbdător, în afară de acela care suportă fără supărare încercările care i‑au fost pricinuite.
2. Credința, rugăciunea și viața plină de sfințenie sunt izvoarele nesecate de întărire, de răbdare, de îmbărbătare, de pace și de bucurie a drepților suferinzi. Și e vorba desigur de acea credință mare și ferventă care i-a îmbărbătat pe Sfinții Apostoli și pe Sfinții Mucenici în clipele ultime ale vieții lor omenești, când erau supuși la grele suplicii și sufereau moarte martirică pe cruce. Credința, nădejdea în Dumnezeu și rugăciunea constituie și astăzi izvorul plin de mângâiere pentru fiecare inimă îndurerată care plânge și pentru fiecare trup suferind.
3. Acceptarea voluntară a Crucii de către Hristos este cel mai bun exemplu de asumare a suferinţei. A fi creştini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viaţa, ci şi în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Romani 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în faţa unei fatalităţi, a unei lovituri a sorţii, a circumstanţelor adverse.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”

 

În data de 19.02.2024 la Parohia „Sfinții Ioachim și Ana” Boroaia păstorită de către părintele Maxim Silviudin Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de către părintele Meștereanu Ciprian.

După săvârșirea Slujbei de Tedeum, a urmat meditația cu titlul: „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și îngrijirea bolnavilor”, care a fost susținută de către părintele Maxim Silviu de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Literatura patristică abundă de texte care se referă la grija manifestată de membrii Bisericii pentru cei care se află în mari suferințe și în multe încercări. Și aceasta pentru că, dacă am putea să rezumăm într-un scurt florilegiu patristic dedicat grijii față de cei bolnavi, am putea foarte ușor să conștientizăm că Sfinții Părinți, aproape la unison, au gândit raportarea la Dumnezeu și raportarea la semeni prin două direcții: una verticală, spre Dumnezeu, iar alta, orizontală, îndreptată cu lumina taborică a energiilor necreate, spre toți semenii. Pe scurt, iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui nu sunt decât răspunsuri la iubirea pe care Domnul o revarsă către om: „dispoziția sufletului nostru de a se apropia de Dumnezeu întru iubire nu este decât un alt aspect al dragostei cu care Acesta ne iubește pe noi”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Toate textele autorilor perioadei clasice, după cum aflăm din același dicționar, insistă asupra noțiunilor empirice ale suferinței. Noutatea pe care a propus-o creștinismul, dincolo de orice altceva, este aceea că, orice creștin „privește toate suferințele prin Iisus Hristos; el vede pătimirea Domnului chiar și în încercările prin care a trecut Moise, care «a socotit că înjosirea lui Hristos este bogăție mai mare decât comorile Egiptului»”.
2. Teologia contemporană a reușit să înțeleagă din ultimul aspect faptul că „Moise a contrazis toate valorile fundamentale ale lui Faraon care a reacționat cu un amestec de consternare, neîncredere, dezgust, ură și insulte vehemente. Dar, pentru Moise, această ocară a fost o rană suferită pentru cauza lui Hristos. Asemenea răni erau în ele însele mai de preț și mai onorabile decât toate comorile Egiptului”.
3. Aparține iubirii a deveni una cu celălalt, încât nici celălalt, nici cel care iubește să nu fie absolvit și să crească unul în celălalt. Este mai degrabă taina iubirii în faptul că noi abia atunci când devenim una cu cei aflați în suferință ne regăsim pe noi înșine și ajungem la propria împlinire. Adevărata iubire nu este lipsită de distanță; ea respectă modul de a fi al celuilalt; ea respectă demnitatea celui suferind. Paradoxul iubirii este faptul că ea este unitate, care include alteritatea și diferențierea.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

 

În data de 12.02.2024 la Parohia „Sfântul Vasile cel Mare” din Bunești, păstorită de către părintele Roșu Ioan din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat tratarea temei: „Suferința omului modern” susținută de către părintele Roșu Ioan de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

„Înainte de cădere omul nu a experimentat suferința, nici întristarea, ea exista virtual în porunca ascultării de Dumnezeu prin gândul (posibilitatea) morții. Abia, după căderea în păcat apare sentimentul vinovăției care va naște tristețea ca urmare a pierderii stării de bine (suferința) și a comuniunii cu Dumnezeu, moartea devenind o realitate dureroasă”. 

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Tristețea, în primul rând, face parte din categoria „afectelor firești și neprihănite” sădită în om de Dumnezeu, după cădere (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica). Aceasta poate fi temei al virtuții „Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire” (2 Cor. 7,10) ea naște în suflet pocăința cea lucrătoare de mântuire prin lacrimi – dorul după Dumnezeu (plânsul după Dumnezeu); această tristețe îl ajută pe om să se recupereze după săvârșirea păcatului – plânsul pentru păcat.
2. Efectele tristeții asupra sufletului sunt: orbirea minții care „usucă apa lacrimilor”, îngreunarea sufletului printr-o stare de nelucrare, lașitate, delăsare, iar când apare după făptuirea păcatului înăbușă rugăciunea.
3. Închiderea în sine duce la agravarea stării de întristare, așadar un remediu bine venit este deschiderea sufletului față de un părinte duhovnicesc priceput prin spovedanie și convorbiri duhovnicești.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

 

În data de 6.02.2024, la Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Pâraie – Mălini, păstorită de către părintele Corduneanu Petru, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului și coordonat de același părinte.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii” care a fost susținută de către părintele Corduneanu Petru de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

Vindecarea ultimă spre care țintește Taina Sfântului Maslu este restaurarea omului întreg și readucerea lui în starea de sănătate și de relație cu Dumnezeu și cu semenii. Dacă este dăruită vindecarea fizică, și ne rugăm pentru aceasta, atunci o primim cu recunoștință. Însă nu acesta este scopul primar al slujbei. Scopul și efectul principal al vindecării este restaurarea omenirii căzute, bolnave și muritoare, și reașezarea ei în comuniune cu Hristos și cu Biserica, care este deja manifestarea Împărăției pe pământ.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Efectul fizic sau vindecarea de bolile trupești rezultă din recomandarea pe care o face Sfântul Iacov bolnavilor, ca să primească această Taină, însemnând că prin ea se urmărește vindecarea lor trupească, atunci când aceasta e folositoare și pentru mântuirea sufletului. Iar că această vindecare are loc o arată cuvintele „și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica”, adică îl va mântui de boală și-l va ridica din patul suferinței.
2. Vindecarea ultimă spre care țintește Taina Sfântului Maslu este restaurarea omului întreg și readucerea lui în starea de sănătate și de relație cu Dumnezeu și cu semenii. Dacă este dăruită vindecarea fizică, și ne rugăm pentru aceasta, atunci o primim cu recunoștință. Însă nu acesta este scopul primar al slujbei, căci toți cei ce sunt vindecați în cele din urmă iarăși se vor îmbolnăvi și vor muri, după cum și cei pe care Iisus i-a vindecat sau i-a înviat din morți au murit la un moment dat.

• Nevoia şi importanţa acestei Sfinte Taine pentru sănătatea trupească şi sufletească a credincioşilor reiese din nevoia acestora după Dumnezeu. Omul bolnav are o sensibilitate aparte pentru Biserică şi după ajutorul ei. El îşi dă seama de neputinţa în care se află şi-L face pe Dumnezeu transparent în slăbiciunea sa. Dumnezeu este singurul doctor în stare să vindece şi sufletul, şi trupul.

            În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”

 

În data de 23.02.2024, la Parohia Sfântul Serafim de Sarov, păstorită de către părintele Țurcanu Gheorghedin Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Maftei Danuț.

După săvârșirea Paraclisului Maicii Domnului, a urmat meditația cu titlul: „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și în prevenirea deznădejdii celui suferind”, care a fost susținută de către părintele Țurcanu Gheorghe de la parohia sus menționată.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„Biserica Ortodoxă a cultivat și contnuă să sporească duhoinicește în preocuparea oricărui creștin pentru ajutorul și mila față de aproapele. Imaginea dominantă în ortodoxie este aceea a numi pe Dumnezeu drept care ne iubește atât de mult, încât nu poate refauza nimic Un îndemn pentru cei bolnavi poate fi socotit și cuvântul plin de mângâiere a Sfântului Ioan Gură de Aur, care îndeamnă la a nu cere socoteală lui Dumnezeu pentru căile pe care le folosește, pentru că el întotdeauna lucrează pentru mântuirea creației Sale”.

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

1. De multe ori una dintre cauze care împiedică vindecarea se evidențiază de refuzul bolnavului de a nu se accepta pe sine ca sursă a înbolnăvirii datorită unei vieți dezordonate, guvernate de păcate ca mod de trăire, dar și de unii bolnavi ce vor să ște din ce cauză s-au îmbolnăvit.
2. Preotul de spital oferă bolnavului și o viziune echilibrată asupra manierei de receptare a bolii. Pe de altă parte preotul este dator să-i descopere bolnavului faptul că suferința nu este o stare naturală antologică creată de Dumnezeu pentru fința umană. De aceea, bolnavul este ghidat spre recunoașterea rolului special al medicului care prin medicamentele prescrise își pune în lucrare energiile dumnezeiești răspândite de Dumnezeu în creația Sa.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru prezentarea temei, cât și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

 

În data de 29.02.2024 la Parohia „ Sfântul Gheorghe” Boura păstorită de către părintele Mihăilă Iulian, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de către părintele Barbu Ion. 

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi”, care a fost susținută de către părintele Mihăilă Iulian, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Informații cu privire la practicarea Tainei Sfântului Maslu în prima perioadă patristică nu sunt foarte multe, după cum și Paul Meyendorff afirmă că: avem puţine mărturii privind modul în care această slujire era îndeplinită în Biserica primară. În Biserica postapostolică, cea mai veche mărturie păstrată cu privire la untdelemnul vindecării se găsește în Tradiția Apostolică, scriere a lui Ipolit episcopul Romei, o rânduială bisericească timpurie, datând chiar de la începutul secolului al III-lea. Aici, untdelemnul pentru bolnavi este binecuvântat la Liturghia euharistică, îndată după sfințirea pâinii și a vinului. Cel mai bun exemplu de rugăciune pentru sfințirea untdelemnului provine dintr-o colecție de rugăciuni din secolul al IV-lea, cunoscută sub numele de Evhologhionul lui Serapion, având ca autor un episcop egiptean. Colecția cuprinde trei rugăciuni de binecuvântare a untdelemnului, printre care și aceea pentru untdelemnul vindecării. De asemenea, această scriere cuprinde și o rugăciune specială „pentru punerea mâinilor peste bolnavi”, așa cum găsim în rânduiala de astăzi a slujbei, la sfârșitul ei”.

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Vindecarea ultimă spre care țintește Taina Sfântului Maslu este restaurarea omului întreg și readucerea lui în starea de sănătate și de relație cu Dumnezeu și cu semenii. Dacă este dăruită vindecarea fizică, și ne rugăm pentru aceasta, atunci o primim cu recunoștință.
2. Scopul și efectul principal al vindecării este restaurarea omenirii căzute, bolnave și muritoare, și reașezarea ei în comuniune cu Hristos și cu Biserica, care este deja manifestarea Împărăției pe pământ.
3. Totuși, este răspândită tradiția săvârșirii Tainei Sfântului Maslu chiar și pentru oamenii sănătoși. Obiceiul acesta se practică având la bază o interpretare largă, dată cuvintelor Sfântului Iacob. Cuvântul „bolnavi” se referă nu numai la cei bolnavi fizic, ci și la cei bolnavi spiritual (adică cei cu păcate). E drept că păcatele cauzează o durere sufletului, dar aceasta se răsfrânge și asupra trupului, așa că și aceștia simt o oarecare durere fizică.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

A consemnat, diac. Constantin Andrieș