Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna ianuarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Ambrozie al Milanului”
În data de 27.01.2022, la Capela „Sf. Pantelimon”- Spitalul Fălticeni, păstorită de către părintele Pavel Constantin, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ambrozie al Milanului, coordonat de Părintele Daniel Cojocaru.
După săvârșirea unei rugăciuni părintele ne-a prezentat tema cu titlul:
„Elemente deviante și pseudo tradiții în practica rugaciunii personale/comunitare”, care a fost susținută de către părintele Pavel Constantin de la Capela „Sf. Pantelimon”- Spitalul Fălticeni.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În prezent observam cu toții și mai ales, noi, slujitorii altarelor, că foarte mulți dintre contemporani se roagă tot mai puțin, cu multă risipire și fără să mai ajungă la „dulceața rugăciunii”. Lumea și-a diversificat ofertele, omul este ademenit din toate părțile spre tot felul de preocupări, risipindu-se.
Toata aceasta stare de lucruri ne influențează și credința. Credința fără rugăciune se împuținează, iar rugăciunea fără credință se risipeste întrucât este o strânsă și subtilă legatură între acestea. O credinta profundă și statornică determină o rugăciune sinceră și intensă. Una se hrănește din alta și se întăresc una pe alta.
De fapt, rugăciunea „hrănește” toate virtutile, alimentează cu har întreaga așezarea sufletească a omului. Dacă nu ne mai rugăm, ne dezintegrăm cu adevărat ca ființe, prin dezumanizare, ne desființăm launtric și ne golim puțin câte puțin, desacralizându-ne printr-o viață fără sfințenie și fără Dumnezeu. Omul lipsit de harul rugăciunii devine un om cu un suflet întunecat și inert. Rugăciunea este viață, lumină, har, putere, pază, întărire, sfințire și binecuvântare de Sus.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, din care reținem:
- Rugăciunea ne umple sufletul și viața de prezența lui Dumnezeu, întrucât presupune întâlnirea reală și spirituală cu Ființa Divină;
- Rugăciunea devine o reală mărturie a credinței noastre, a dragostei noastre de Dumnezeu, a nădejdii noastre în Domnul, a existenței îngerilor și a lumii de Dincolo, a vieții de după moarte, a vieții veșnice, întru Duhul Sfânt;
- Slujitorii Bisericii sunt datori să-i lămurească și să-i îndrume pe credincioși atât asupra obiectului, cât și asupra modului rugăciunii lor, adică să-i învețe nu numai ce să ceară lui Dumnezeu în rugăciune, ci și cum să se roage, ca nu cumva Domnul să ne mustre pe noi cândva cum a mustrat pe fii lui Zevedeu: „Nu știți ce cereti!” (Marcu 10, 38);
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Ierarh Dosoftei”
În data de 31.01.2022 la parohia „Sfinții Arhangheli”- Siliștea Nouă, păstorită de către părintele Mihail Agafiței din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Dosoftei, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea unei rugăciuni părintele ne-a prezentat tema cu titlul: „Elemente deviante și pseudo tradiții în practica rugaciunii personale/comunitare”.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Biserica noastra nu a lăsat îndeplinirea riturilor la inspirația sau gustul personal al fiecarui liturghisitor. Biserica și-a fixat de-a lungul timpului, încet, rugaciunile și simbolurile, ba chiar si-a fixat în amănunt mișcările fiecărui liturghisitor. Toată această înșiruire de norme, orânduieli și reguli care fixează în forme stabile și uniforme modul de a se ruga și de a slăvi pe Dumnezeu în public, alcătuiesc ceea ce numim cu un termen general și îndeobște cunoscut: tipic sau rânduială. Cultul divin public nu poate fi lăsat drept câmp de experiență al fiecărui liturghisitor, căci atunci uniformitatea cultului și unitatea religioasă ar fi sfărâmate, iar doctrina ar fi desfigurată. În Biserica Ortodoxă, cultul reprezintă expresia sentimentului religios al credincioșilor îndreptat către Dumnezeu și materializat în diferite forme pentru a se împărtăși credincioșilor harul mântuitor și treptat să ajungă la cunoștința slavei lui Dumnezeu.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- De-a lungul timpului, Biserica a fost foarte atentă la dezvoltarea și cristalizarea cultului ei, păstrând acele practici menite să promoveze viața religios – morală a credincioșilor și să sporească fastul și frumusețea cultului;
- Ortodoxia pune întotdeauna în lumină Adevărul ca Persoană, pe Mântuitorul Iisus Hristos și iubirea Lui de oameni prezentă și între credincioși, în Biserică, în rânduielile ei sfințitoare și mântuitoare.
- Orice inovație, orice abatere de la Sfânta Scriptură și de la Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe, orice „tradiție” și orice „libertate” care iese din cadrul cumințeniei Ortodoxiei, este limpede străină de Duhul Adevărului și deci nu duce la Adevăr, nu duce la mântuire;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 26.01.2022, la Parohia „Sfânta Treime” – Spătărești, păstorită de către părintele Tudor Andrioaia, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. III, așezat sub patronajul – Sfantului Voievod Ștefan cel Mare, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea unei rugăciuni a urmat meditația cu titlul:
„Rugăciunea în Sfânta Scriptură și în Filocalie. Argumente pentru cultul Bisericii”, care a fost susținută de către părintele Tudor Andrioaia de la parohia: „Sfânta Treime”- Spătărești.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Rugaciunea este una din temele biblice fundamentale ale Vechiului și Noului Testament, temă reluată de tradiția post-apostolică și patristică, dezvoltată apoi de marile curente de spiritualitate liturgică și monastică. Prin conţinutul ei variat, rugăciunea biblică are o adâncă valoare spirituală şi o evidentă trăsătură morală care o distanţează de formulele magice utilizate în imnurile religiilor politeiste. Pentru poporul evreu biblic, rugăciunea se bazează pe conceptul că Dumnezeu există, aude şi răspunde (Ps 65, 3; 115, 3-7), că El este un Dumnezeu personal, iar omul ca făptură a Sa, tinde în mod natural după Creatorul său, fiind creat „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Gen. 1, 26). Deşi rugăciunea este de natură intelectuală la bază, ea este totodată, în mod esenţial, emoţională în caracter. Este o expresie a îndelungatei căutări a lui Dumnezeu de către om, a dorinţei lui de a-şi despovăra sufletul în faţa lui Dumnezeu (Ps. 42, 2-3).
Rugăciunea vechitestamentară exprimă în mod pregnant dependenţa omului faţă de Dumnezeu, dependenţă ce se revelează în interioritatea Lui. De aceea, credinţa vie care se exprimă prin rugăciune nu reprezintă o simplă adeziune intelectuală, ci fidelitatea persoanei faţă de Persoană, „rugăciunea fiind în fiinţa ei un eveniment spiritual între om şi Dumnezeu.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, din care reținem:
- Rugaciunea este, deci, absolut necesară desavarsirii noastre duhovnicesti;
- Noi nu putem progresa în relația noastră cu Dumnezeu, în apropierea de El, decat în funcție de urcușul nostru spiritual, oglindit în progresul rugaciunii;
- Alături de darurile duhovnicești, pe care le aduce rugăciunea în sufletul și viața celui ce se roagă, am văzut că Sfântul Ioan Scărarul o considera „tribunal, dreptar și scaun de judecată al Domnului înaintea scaunului judecații viitoare”;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 27.01.2022 la parohia ,,Sfinții Arhangheli”- Giulești, păstorită de către părintele Ștefan Chetroi din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4 , așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea unei rugăciuni a urmat meditația cu titlul: „Treptele rugăciunii și parcurgerea acestora de către preot și enoriașii încredințați”, care a fost susținută de către părintele Ștefan Chetroi de la parohia ,,Sfinții Arhangheli”- Giulești.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Scopul parohiei este îndumnezeirea membrilor ei, adică tămăduirea sufletelor lor. Acest scop trebuie să rămână neschimbabil de-a lungul veacurilor. Schimbarea eventuală a scopului înseamnă automat alienarea parohiei și decăderea ei într-o grupare lumească (asociație, corporație), astfel încât ea își pierde caracterul de Biserică.
Trăim într-o lume în care omul este stresat din ce în ce mai mult, iar rugăciunea lipsește cu desăvârșire din viața lui. Totuși, rugăciunea este o practică binefăcătoarea în lupta contra stresului, în special rugăciunea inimii. Participarea la slujbele Bisericii eliberează pe om de grijile cotidiene, îl transpun într-o altă dimensiune, a păcii, ajutându-l să gândească degajat și fară stres. Prin îndrumarea unui părinte duhovnicesc, prin intesificarea spovedaniei și împărtășirii euharistice primim puterea spirituală de a trăi creștinește, în pofida greutăților sau trecând prin ele. Biserica, prin slujbele ei, mai ales prin Sfânta Liturghie, ne dă puterea spirituală care ne inspiră, ne dă curaj și nu ne lasă pradă deznădejdii. Singurătatea, dificultățile vieții, induc un sentiment al lipsei de sens, al absurdului, al diperării. Singurul loc unde putem primi puterea de a trece peste toate încercările vieții este Biserica, prin Credința Ortodoxă. Marea frumusețe spirituală a Liturghiei Ortodoxe o constituie tocmai epifania sau manifestarea adevărului său fundamental: celebrarea prezenței tainice a lui Hristos Cel viu în mijlocul Bisericii vii și mărturisitoare. În Sfânta Liturghie ortodoxă, în rugăciunile și cântările sale, în simbolismul și în frumusețea sa estetică, totul este oferit fie trăit ca experiență vie, celebrare intimă și solemnă a adevărului cuprins în făgăduința Domnului Iisus Hristos: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28,20); „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18,20); Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6,56).”
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Cuvântul lui Dumnezeu primit cu credință prin auz sau citit se sălășluiește în cei ce-l primesc și lucrează cu putere în inimile lor;
- În comuniune cu Hristos se intră când ajutăm pe semenii noștri care au nevoie de prezența și de faptele iubirii noastre frătești, pentru că Hristos este tainic și smerit prezent în ei (Matei 25,31-46).
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 14.01.2022 la Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena”- Giurgești, păstorită de către părintele Dumitru Ifrim din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfintei Cuvioase Parascheva, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea rugăciunii a urmat tratarea temei:
„Vizitele pastorale cu prilejul Sfintelor Sărbători de iarnă, prilej de cunoaștere a credincioșilor” susținută de către părintele Dumitru Ifrim de la Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena”- Giurgești.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Pentru a putea vorbi despre o lucrare pastorală eficientă a preotului, pe lângă pregătirea teologică deosebită, râvnă şi dăruirea pentru a-şi împlini cât mai bine slujirea preoţească, trebuie să avem în vedere şi o foarte bună cunoaştere a parohiei, a parohienilor şi a problemelor cu care aceştia se confruntă. De aceea considerăm necesar să facem câteva precizări referitoare la vizitele pastorale, observate ca mijloace pastorale. Aşadar, vizitele pastorale sunt întâlniri pe care preotul le are cu credincioşii săi şi care se desfăşoară fie în casele acestora, fie în locurile în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
Caracterul lor este unul eminamente pastoral, sau mai precis unul liturgico-pastoral, ele depăşind cadrul eclesial, Biserica, vizând fie săvârşirea unor servicii religioase cerute de către credincioşi, fie îndeplinirea unor responsabilităţi pastorale precise prilejuite de anumite sărbători sau perioade din anul bisericesc, fie realizarea unor proiecte sau planuri cu caracter administrativ-gospodaresc sau filantropic.
Cu prilejul acestor vizite se creează o apropiere, o legătură sufletească, între preot şi credincioşi deoarece aceştia sunt onoraţi de prezenţa lui. Vizitarea credincioşilor de către preot trebuie înţeleasă ca un act liturgic, dar şi ca un bun mod de cunoaştere a credincioşilor din parohie, cu bucuriile sau necazurile lor, iar, după caz, ajutorarea lor. Tot acum se face şi o scurtă catehizare punând în evidență adevărurile de credinţă şi morală ale religiei noastre creştine la fiecare creştin din familiile vizitate. Astfel se are în vedere şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos de a săvârși acţiuni misionare: „mergând, învăţaţi toate neamurile…” pe care Biserica o practică mereu.”
Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Toate aceste vizite pe care preotul le înfăptuieşte, dincolo de scopurile liturgico-pastorale pe care le presupun, reprezintă o prezenţă necesară a slujitorului lui Hristos, a preotului, în mijlocul credincioşilor săi, ceea ce înseamnă de fapt prezenţa lui Dumnezeu alături de oameni;
- Preotul are posibilitatea să se apropie de credincioşi, să le cunoască problemele şi nevoile lor spirituale, bucuriile şi necazurile lor, vizitele pastorale oferindu-i posibilitatea de a-i instrui pe credincioşi în adevărurile de credinţă şi cele morale;
- Vizitele pastorale reprezintă calea cea mai potrivită de cunoaştere a parohiei şi a parohienilor, mijloacele pastorale cele mai eficiente menite să facă din parohia unde ele sunt cultivate o comunitate zidită pe temelia adevărului lui Hristos.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 24.01.2022, la parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Găinești, păstorită de către părintele Vasile Lupu, din Protopopiatul Fălticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Părintele Petru Corduneanu.
După săvârșirea unei rugăciuni a urmat meditația cu titlul: „Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia” care a fost susținută de către părintele Vasile Lupu de la parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Găinești .
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Sensul pravilei nu este în citirea textelor în sine, ci în dobândirea unui mod de viață în fața lui Dumnezeu, dobândirea unei stări de rugăciune, a unui duh de comuniune cu Dumnezeu. Canonul de rugăciune este doar un mijloc, iar scopul este harul lui Dumnezeu, de care se bucură cel ce se roagă.
Imaginați-vă că cineva încearcă să găsească o comoară. Un târnăcop și o lopată sunt doar mijloace pentru a face aceasta. Sunt atât de valoroase pe cât contribuie la dobândirea comorii. Prin urmare, este ridicol să ne lăudăm cu pravila de rugăciune pe care o practicăm, de parcă prin asta am fi deja printre sfinți. Nu suntem mântuiți prin metaniile sau rugăciunile noastre, ci Dumnezeu ne mântuiește prin Harul Său atunci când îl chemăm în rugăciunile noastre.
Pravila de rugăciune trebuie îndeplinită de fiecare dată cu sentimentul că Domnul este de față. Un canon de rugăciune, îndeplinit cu sârguință, cu atenție și cu pocăință, deschide inima pentru primirea Harului Divin, iar harul va aduce liniște peste năzuințele noaste. Și poate că veșnicia noastră depinde de sentimentul și atenția cu care împlinim pravila”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Orice lucru făcut cu măsură înfrumusețează pe om, atât în activitatea pământească, cât și în cea duhovnicească. Găsirea „căii de mijloc” este foarte importantă. În împlinirea pravilei de rugăciune, această „cale împărătească” este importantă și relevantă;
- Să fim stăruitori în rugăciune. Aceasta este porunca apostolului Pavel: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni. 5,17). Succesul oricărei lucrări depinde de râvna și stăruința noastră, dar nu numai. Trebuie să ne amintim că suntem doar împreună lucrători cu Dumnezeu. „Astfel nici cel ce sădește nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească.” (1 Corinteni. 3,7);
- Mai puțin, dar mai bine. De acest lucru ar trebui să ne amintim toți atunci când ne angajăm la o anumită rânduială de rugăciune. Conform Sf. Părinți, două indicii condiționează calitatea rugăciunii: atenția minții și zdrobirea inimii.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”
În data de 22.01.2022, la parohia „Sf. Serafim de Sarov”- Bahna Arini, păstorită de către părintele Gheorghe Sorin Țurcanu din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 7, așezat sub patronajul Sf. Nectarie de la Eghina, coordonat de Părintele Maftei Dănuț.
După săvârșirea unei rugăciuni a urmat meditația cu titlul: „Sfânta Liturghie – Importanța ei în actualitate”, care a fost susținută de către părintele Gheorghe Sorin Țurcanu de la parohia „Sf. Serafim de Sarov”- Bahna Arini.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Rugăciunile creștinului din timpul Sfintei Liturghii sunt într-adevăr mult mai puternice și mai plăcute lui Dumnezeu. Participarea laolaltă cu ceilalți credincioși, în fața Soborului de Sfinți și îngeri, conduce la o comuniune mai strânsă cu Creatorul nostru și al întregii lumi. Iar comuniunea deplină a omului cu Dumnezeu este Sfânta Împărtășanie, care se face numai în cadrul Sfintei Liturghii și desigur după mărturisirea păcatelor prin Sfânta Spovedanie. Nu în ultimul rând, prezența creștinului la Sfânta Liturghie reprezintă un act de cinstire a sărbătorii și a lui Dumnezeu. Pentru creștinii mai evlavioși, este chiar o datorie creștină.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Participarea însăși a creștinului, jertfa aceasta pe care o face el venind la Sfânta Biserică și dăruind lui Dumnezeu doar două ore sau mai mult dintr-o săptămână întreagă, este o faptă minunată, o conlucrare cu El;
- Mirenii și clericii sunt trupul Bisericii, al cărei cap este Hristos;
- Creștinul își reînnoiește cu această ocazie harul primit la Sfântul Botez iar acest har de la Dumnezeu îl ajută foarte mult în toate încercările vieții sale;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 25.01.2022, la parohia „Sfântul Nicolae” – Ioneasa, păstorită de către părintele Claudiu Coman, din Protopopiatul Fălticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de Părintele Mircea Martiniuc.
După săvârșirea rugăciunii a urmat meditația cu titlul:
„Rugăciunea în Sfânta Scriptură și în Filocalie. Argumente pentru cultul Bisericii”, care a fost susținută de către părintele Claudiu Coman de la parohia „Sfântul Nicolae” – Ioneasa.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„O afirmație a unui erudit teolog german, Wolfhart Pannenberg devine salutară, din moment ce, după cum vom observa ne introduce într-un cadru specific, util pentru a merge de acolo, adică dinspre rugăciune către Scriptură prin intermediul „comuniunii”. Pannenberg spunea: „oamenii caută comuniunea deoarece toți năzuiesc spre același țel. Cu toate că drumurile indivizilor sunt deosebite și contribuția și rolul lor în cadrul unei grupe sunt multiple, țelul spre care năzuiesc toți este însă comun tuturor: comuniunea care-i unește”.
Am preferat să inserez aici acest text, deoarece el se focalizează pe două idei esențiale, anume: orientarea umanității către un „țel comun” și, în consecință, „sudarea” membrilor diferiți în Trupul eclezial prin intermediul arhicunoscutei „comuniuni”.
De fapt, cele de mai sus sunt experimentabile; modul concret al experienței este redat în textul rugăciunii Împărate ceresc, adică tocmai rugăciunea cu care se deschid toate celelalte rugăciuni și rânduieli liturgice.
În această rugăciune, adresată Sfântului Duh, noi cerem ca El să vină și să se sălășluiască întru noi, să ne curățească de toată întinarea iar, la final, să mântuiască sufletele noastre.
Prin urmare, cele trei acțiuni, redate prin tot atâtea verbe la modul imperativ, persoana a II-a, singular, au ca efect țelul suprem: mântuirea.
Cele de mai sus reprezintă ceea ce credinciosul deja face sau cere atunci când se roagă. Dar, întrebarea rămâne: când apare ideea de rugăciune? Și, imediat, în strânsă legătură cu aceasta: cine este arătat în Scriptură, pentru cea dintâi dată, că se ruga?”
În final, în locul concluziilor, s-au considerat utile discuțiile pe marginea subiectului, fie și pentru faptul că, atât în colecția de scrieri filocalice, cât și în Sfânta Scriptură sau în cultul Bisericii găsim numeroase alte moduri de argumentare, diverse și bune pentru a privi așa cum se cuvine întreaga problemă a rugăciunii în Scriptură, la Sfinții Părinți și în textele liturgice ortodoxe.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat: Arhid. Misionar Protopopesc, Cristian-Valentin Diaconu.
