Cercurile pastoral-misionare din Protopopiatul Câmpulung – februarie 2022

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna februarie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”

În data de 15.02.2022, începând cu ora 16:00, preoții din cercul pastoral „Sfântul Mitropolit Dosoftei”, coordonat de părintele doctor Macar Ilie, s-au întâlnit în ședință de lucru, în format on-line. Cu acest prilej, părintele Dominte Dorin, preot paroh la parohia „Pogorârea Sfântului Duh” Ionei, municipiul Câmpulung Moldovenesc, a susținut referatul intitulat: „Rugăciunea în Sfânta Scriptură și în Filocalie. Argumente pentru cultul Bisericii”, din care cităm:

„Pentru poporul evreu biblic, rugăciunea se bazează pe conceptul că Dumnezeu există, aude şi răspunde (Ps 65, 3; 115, 3-7), că El este un Dumnezeu personal, iar omul ca făptură a Sa, tinde în mod natural după Creatorul său, fiind creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 1, 26). Deşi rugăciunea este de natură intelectuală la bază, ea este totodată, în mod esenţial, emoţională în caracter. Este o expresie a îndelungatei căutări a lui Dumnezeu de către om, a dorinţei lui de a-şi despovăra sufletul  în faţa lui Dumnezeu (Ps. 42, 2-3).

Experienţa unei relaţii profunde a omului cu Dumnezeu prin intermediul rugăciunii constituie una dintre cele mai frumoase şi eficiente modalităţi de manifestare a omului biblic, care se regăseşte practic pe sine într-o deplină legătură cu Fiinţa divină.

Rugăciunea vechitestamentară exprimă în mod pregnant dependenţa omului faţă de Dumnezeu, dependenţă ce se revelează în interioritatea Lui. De aceea, credinţa vie care se exprimă prin rugăciune nu reprezintă o simplă adeziune intelectuală, ci fidelitatea persoanei faţă de Persoană,  rugăciunea fiind în fiinţa ei un eveniment spiritual între om şi Dumnezeu”.

Rugăciunea trebuie făcută cu inimă curată și smerită pentru a fi primită  înaintea lui Dumnezeu căci: Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. (Ps. 33, 17); Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. (Ps. 50, 18). Dumnezeu este cel care cercetează și încearcă inima omului: În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul. (Prov. 17, 3); Toată calea omului este dreaptă în ochii lui, dar numai Domnul cântăreşte inimile. (Prov. 21, 2) și numai prin El se săvârșește lucrarea de curăție și înnoire a ei așa cum își dorește și proorocul David: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. (Ps. 50, 18). La fel nădăjduiește și profetul Iezechiel: Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele. (Iez. 36, 26-27).

În Noul Testament, „Rugăciunea Domnească – Tatăl nostru  (Matei 6, 9-13), reprezintă etalonul suprem de recunoștință față de Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate în viața noastră. Înțelegerea și rostirea corectă a rugăciunii „Tatăl nostru” este un pas important pentru a ne strădui să înțelegem Cultul Divin, în ansamblul lui, mai ales că aceasta se folosește la toate slujbele Sfintei noastre Biserici: Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, Laudele dar și în rugăciunea noastră personală”.

„Cea mai cunoscută definiție despre rugăciune în Filocalie o găsim la Evagrie Monahul (Ponticul + 399): Rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu. Si tot el mărturisește, adresându-se teologilor: “Dacă ești teolog roagă-te cu adevarat; si dacă te rogi cu adevarat esti teolog. „Viata sufletului lipsit de rugăciune iși pierde adevăratul ei sens, adevărata ei finalitate. Nimic nu echivalează, în plan duhovnicesc, cu lucrarea rugăciunii. Ea este – spune  Cuviosul Isaia Pustnicul – lumina sufletului. Rugăciunea umple sufletul de harul dumnezeiesc și de darurile (harismele) duhovnicești; cu cât se întipărește mai mult în inima omului, cu atât o umple mai mult pe aceasta de harul dumnezeiesc”.

După susținerea referatului, preoții din cercul pastoral și-au  exprimat un punct de vedere pe marginea subiectului întâlnirii, vorbind despre importanța rugăciunii în viața preotului dar și a credincioșilor.

La final, părintele coordonator, preot doctor Macar Ilie, a felicitat pe părintele Dominte Dorin pentru referatul susținut, foarte bine pregătit, care a și fost apreciat de toți cei care l-au audiat. Lucrarea, în care părintele a analizat mai multe situații de rugăciune din Vechiul și Noul Testament, a avut rolul de a reîmprospăta cunoștințele teologice ale tuturor.

De asemenea, ca o concluzie a întâlnirii, a subliniat importanța cultului Bisericii și a respectări rânduielilor bisericești de rugăciune. Întregul cult al Bisericii este o împreună lucrare a Duhului Sfânt Care ne-a învățat cum să ne rugăm și a Părinților lucrători ai rugăciunii. Rugăciunea este religia în lucrare; de aceea, nu poate spune cineva că este credincios lui Dumnezeu, dacă nu se roagă.

 

CERCUL PASTORAL NR. 2

„Sfinții Români”

 

În data de 16.02.2022, începând cu ora 16:00, a avut loc o nouă întâlnire, în format on-line, a preoților care fac parte din cercul pastoral „Sfinții Români” – Valea Bistriței.

Cu acest prilej, preotul misionar Șuiu Alexandru-Iulian, după cuvintele de salut adresate participanților, l-a invitat pe părintele Sava Sergiu Vasile, preot paroh la Parohia „Sf. Gheorghe”, Cotârgași, să expună referatul pregătit pentru acest moment.

În continuare, preotul Sava Sergiu Vasile a citit referatul cu titlul „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșilor”, din care sintetizăm următoarele idei:

„Comuniunea deplină a creștinilor cu Domnul Hristos se realizează prin Sfânta Liturghie, această dumnezeiască Taină a Bisericii fiind un mijloc de ieșire din lume și egoism și deschidere spre Dumnezeu Cel în Treime. „În slujba Sfintei Liturghii distingem două acte sau momente principale deosebite, în strânsă legătură unul cu altul. Pe de o parte, este jertfa prin care se sfințesc darurile, iar pe de altă parte, taina prin care se sfințesc credincioșii, prin împărtășirea efectelor jertfei.”

Sfânta Liturghie și Jertfa Euharistică sunt o formă de prelungire în timp, de actualizare sau de perpetuare în mijlocul nostru a prezenței lui Hristos, Cel jertfit odată pentru totdeauna, reprezintă multiplicarea în timp și spațiu a jertfei Lui și prilej de aplicare personală a roadelor jertfei. Prin aceasta, ea devine spațiul consacrat în care Mântuitorul se află veșnic împreună cu noi și prin care își împlinește făgăduința făcută ucenicilor: „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20)”.

„Trăirea duhovnicească pe care o trăiește credinciosul la Liturghie nu este una subiectivă, personală, ci colectivă, comunitară”. Participarea la Sfânta Liturghie și la viața liturgică a Bisericii este semnul creștinătății noastre și expresia apartenenței la Biserică. Vom putea avea o participare reală, conștientă și luminată, asemenea primilor creștini, doar în măsura în care vom pătrunde în sensul, scopul și rostul ei în viața noastră.

În discuțiile care au urmat referatului, preoții au vorbit despre puterea care vine din săvârșirea Sfintei Liturghii, Liturghia fiind dumnezeiască și ziditoare, împlinirea menirii oricărui preot pe acest pământ. Liturghisirea este menirea capitală a preotului, toate celelalte (administrativ-gospodărești) sunt secundare. Un alt subiect abordat în discuții a fost acela al împărtășirii dese sau rare a credincioșilor, subiect de actualitate. Faptul că în tradiția liturgică românească împărtășirea credincioșilor este mai rară, demonstrează, în cele mai multe cazuri, o anumită maturitate și seriozitate a credincioșilor și nu lipsă de interes.

La final, preotul misionar Șuiu Alexandru-Iulian, a felicitat pe părintele paroh pentru referatul susținut și a mulțumit preoților pentru implicarea în discuții.

 

CERCUL PASTORAL NR. 3

„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”

 

Preoții din cadrul cercului pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit în ședință de lucru, în format on-line, în data de 28.02.2022, începând cu ora 18 :00. Părintele coordonator al cercului pastoral, preot Ianovici Gheorghe, a rostit rugăciunea Împărate ceresc, și un cuvânt de introducere.

In prima parte a întâlnirii, părintele Ursachi Ilie, preot paroh al Parohiei „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din satul Slătioara, comuna Stulpicani, a susținut referatul intitulat  „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșilor”, din care notăm următoarele idei:

„Chemarea principală a preotului este aceea de a fi sfințitor al vieții credincioșilor. Locul în care preotul își împlinește misiunea sa sfințitoare este Sfânta Biserică – în care se săvârșesc cele mai multe slujbe, culminând cu Sfânta Liturghie, taina coborârii cerului pe pământ și a lui Dumnezeu în inima omului. Miezul sau inima Sfintei Liturghii este Sfânta taină a Euharistiei, prin care Hristos se unește cu omul, curățindu-l de toate păcatele. Calitatea preotului se verifică și prin evlavia și dragostea cu care slujește Sfânta Liturghie. De la naștere și până la mormânt, preotul este cel care însoțește viața omului. Prin Botez, Mirungere, și Euharistie, deschide Raiul pentru cel intrat în Biserica lui Hristos, prin celelalte Sfinte Taine, sfințește viața pământească a creștinului și tot preotul este acela care îl însoțește pe cel adormit la mormânt și cu rugăciunea în veșnicie.

Trebuie să subliniem faptul că Sfânta Liturghie își are originea la Cina Cea de Taina, acolo fiind instituită de către Mântuitorul Iisus Hristos. Ceea ce a făcut El atunci, constituie elementul esențial și sâmburele originar din care s-a dezvoltat treptat toată rânduiala de mai târziu a Sfintei Liturghii. Atunci El a binecuvântat pâinea și a dat-o Sfinților Apostoli, zicând: «Luați, mâncați, acesta este trupul Meu..,» apoi a binecuvântat paharul de vin, pe care l-a dat Sfinților Apostoli, zicând: Beți dintru acesta toți…, adăugând porunca: Aceasta să faceți întru pomenirea Mea. (Matei XXVI, 26-28; Marcu XIV, 22-24; Luca XXII, 19-20 și I Cor. XXI, 23-25) pentru ca de roadele jertfei să beneficieze întreaga omenire până la sfârșitul veacurilor. Prin cuvintele de mai sus, Mântuitorul împuternicește pe Sfinții Apostoli să săvârșească jertfa cea nouă, îndemnându-i să o facă spre aducere aminte de patimile și jertfa Lui. La rândul lor, Sfinții Apostoli au transmis acest drept arhiereilor și preoților, ca urmași legitimi ai lor”. „Fiind de la Dumnezeu care este veșnic, Sfânta Liturghie este și ea mereu actual și veșnică, atât pentru preot cât și pentru credincioși. Preotul, prin credință, prin studiile pe care le-a făcut, a conștientizat importanța și măreția Sfintei Liturghii, dar pentru a-și împlini misiunea dată lui de Dumnezeu la hirotonie, trebuie să-i facă și pe credincioșii dați lui în păstorire conștienți că numai în Biserică și în comuniune unii cu alții și în Hristos se pot mântui”.

In cea de-a doua parte a întâlnirii, preotul misionar Șuiu Alexandru-Iulian i-a invitat pe participanți să-și expună punctul de vedere despre subiectul prezentat, cu accent pe probleme practice. Astfel, majoritatea preoților au luat cuvântul, iar din intervențiile acestora, notăm următoarele: Sfânta Liturghie coboară cerul pe pământ și este cea mai puternică rugăciune a Bisericii; este important ca preotul să săvârșească Sfânta Liturghie nu doar duminica, ci și vinerea și chiar sâmbăta, slujirea deasă zidește atât pe preot, cât și pe credincioși. Expresia „Liturghie după Liturghie” ar trebui să se reflecte cel mai mult în viața preotului.

La final, coordonatorul cercului zonal, preot Ianovici Gheorghe, a oferit concluziile întâlnirii, adresând mulțumiri membrilor cercului pastoral, pentru intervențiile edificatoare și implicarea în discuții.

 

CERCUL PASTORAL NR. 4

„Mărturisitorii dreptei credințe”

 

În data de 21.02.2022, de la ora 18:00, preoții din cadrul cercului pastoral „Mărturisitorii dreptei credințe” – Vatra Dornei, cerc coordonat de către pr. dr. Valică Mihai, slujitor la catedrala „Sfânta Treime” din Vatra Dornei, au luat parte la o nouă întâlnire on-line, în cadrul căreia părintele Ganță Bogdan, preot paroh la Parohia „Sf. M. Mc. Gheorghe”, Vatra Dornei, a susținut referatul cu titlul „Sfânta Liturghie, suprema rugăciune”, în care, după o prezentare a unui scurt istoric al Sfintei Liturghii și o explicare a etapelor slujbei, s-a referit la binecuvântarea adusă de Sfânta Liturghie în viața creștinilor:

„Rugăciunea liturgică încadrată în cultul public depășește particularismul și egoismul,  cultivând în membrii comunității rugătoare sentimentul și conștiința universalității Bisericii din care facem parte. Forma ei desăvărșită și consacrată ne învață să ne încadrăm în comunitate, să vedem dincolo de nevoile și interesele proprii și să ne rugăm nu numai pentru cei prezenți, ci și pentru cei absenți, pentru cei de departe și pentru toată lumea. Contopindu-ne astfel în această Liturghie cosmică, în care totul cântă slava lui Dumnezeu, învățăm adevărul evanghelic că nu suntem izolați, ci legați unii de alții, că nu ne putem mântui singuri, ci numai în comunitate. Întemeierea Bisericii prin pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime a revelat şi calitatea misionară a Liturghiei. Cultul liturgic întregește o formă evidentă de mărturie şi misiune. Începând de la Cincizecime şi până la Parusie, slujirea liturgică revelează pe Hristos Cel înviat şi vesteşte venirea Împărăţiei Sfintei Treimi. Altfel spus, Euharistia dă acces la viziunea Împărăţiei lui Dumnezeu, făgăduită ca înnoire finală a creaţiei, fiind astfel pregustarea acesteia. Formulele „Cu pace să ieşim!” din liturghia bizantină şi „Ite, missa est!” din misa romană marchează simbolic şi sacramental „trimiterea” credincioşilor în lume. În acest moment nu are loc „ieşirea” Bisericii ci „intrarea” ei în lume. Astfel are loc trecerea într-un alt mod de liturghie care este „Liturghia” după Liturghie. Este trecerea de la duminică, ziua domnească, la zilele săptămânii. „Duminica n-ar avea nici un sens dacă nu ar fi prima zi din cele şapte şi în acelaşi timp a opta, adică plenitudinea… când ieşim din biserică, plenitudinea vieţii în Hristos o purtăm în noi, în lume, în timpul săptămânii întregi”.

După referat, coordonatorul cercului pastoral l-a felicitat pe părintele Ganță Bogdan pentru sinteza realizată. În cuvântul său, s-a referit la relația care există între comuniunea de credință și comuniunea euharistică, aspect foarte important. Liturghia este suprema rugăciune dar nu-i poate cuprinde pe toți, ci doar pe cei botezați și care se află în comuniune cu Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

După expunerea părintelui coordonator, majoritatea preoților membri au luat cuvântul, apreciind lucrarea și exprimându-și opiniile cu privire la tema Sfintei Liturghii.

La final, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a felicitat pe părintele pentru referatul susținut și a mulțumit preoților participanți pentru prezență și implicarea în discuții bogate, ziditoare de suflet.                                                                  

 

CERCUL PASTORAL NR. 5

„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”

 

            În data de 14.02.2022, începând cu ora 17:00, preoții din cercul pastoral aflat sub ocrotirea cerească a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de părintele doctor Rusu Ilie, parohul Parohiei Ciocănești, au participat la întâlnirea lunară, desfășurată în format on-line.

Cu acest prilej, preotul Țehanciuc Mihai, de la parohia Botoș, comuna Ciocănești, a susținut un referat în care a tratat tema „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșilor”, din care sintetizăm următoarele: „Prin cult, Biserica ne aduce în prezența lui Dumnezeu și ne face părtași de Harul Lui. Creștinismul este o religie liturgică, o religie în care pe primul plan este cultul, trăirea liturgică a vieţii celei noi în comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, în primul rând, o comunitate rugătoare, slăvitoare.

Viaţa creştină autentică nu poate fi concepută în afara Sfintei Liturghii care ocupă locul central în Biserică şi în viaţa oricărui creştin care îşi ia în serios demnitatea de mădular al Trupului lui Hristos. Dar pentru a putea participa deplin la Liturghie şi nu numai a asista este foarte important ca fiecare credincios să înțeleagă semnificația ei.

Sfânta Liturghie actualizează, aduce în prezent, jetfa Mântuitorului Iisus Hristos de pe Cruce. Prin jertfa Lui, Hristos s-a oferit, din iubire pentru om, ca mâncare și băutură pentru a ne sfinți viața noastră. Fără să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui suntem morți chiar dacă suntem vi „și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6, 48-54). Fără jertfa de pe Cruce, Raiul ar fi rămas închis iar oamenii nu ar fi putut să se bucure de prezența veșnică a lui Hristos.

Sfânta Liturghie este punctul central al vieții Bisericii, tocmai din pricină că  ea ni-l aduce pe Hristos Domnul real, întreg și de fiecare dată. Toate slujbele Bisericii sunt o pregătire pentru Liturghie și toate culminează, își ating desăvârșirea, în Sfânta Liturghie”.

            După referat, au urmat discuții la care s-au înscris majoritatea preoților participanți, iar discuțiile au avut în vedere: Sfânta Liturghie este înălțătoare și dumnezeiască, de aceea avem chemarea de a sluji cu pregătire adecvată, de a participa în mod conștient ca să putem transmite și credincioșilor bucuria împărtășirii cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos; O altă temă de discuție a fost constatarea unui oarecare conflict între cei care susțin, pe de o parte, o mai deasă împărtășire, iar pe de altă parte, cei care susțin rara împărtășire a credincioșilor.

La final, părintele coordonator, preot doctor Rusu Ilie, a mulțumit tuturor pentru participare și implicare în discuții. Referitor la problema desei sau rarei împărtășiri, a amintit de echilibrul care există în tradiția liturgică românească. De asemenea, a oferit concluziile întâlnirii și a felicitat pe părintele referent pentru tema prezentată.

 

CERCUL PASTORAL  Nr. 6

„Sf. Ap. Andrei”

 

Preoții din cercul pastoral ocrotit de „Sfântul Apostol Andrei”, din zona Panaci-Șaru Dornei, s-au întâlnit în data de 17.02.2022, începând cu ora 16 :00, în format on-line.

Președintele cercului zonal, părintele Petrovici Ovidiu, preot paroh al Parohiei Panaci, a deschis întâlnirea, menționând că în cadrul întâlnirii pastorale, vor fi audiate două referate tematice:

  1. Primul referat, intitulat„Sărbătorile religioase şi patriotice, între trăire şi formalism”, a fost pregătit și susținut de către părintele Buzilă Florin Constantin, de la Parohia Șaru Bucovinei. Din lucrare sintetizăm următoarele aspecte:

„Sărbătorile creștinești sunt zile rânduite de Sfânta Biserica pentru săvârșirea rugăciunilor obștești în scopul preamăririi lui Dumnezeu și al sfințirii credincioșilor. Prin sfintele slujbe din zilele de sărbătoare se pun înaintea credincioșilor faptele mântuirii și învățăturile descoperite de sus pentru că ei să le cunoască, și harurile sfințitoare, pentru că ei să și le însușească spre a-și dobândi mântuirea. Prin fiecare sărbătoare se actualizează fapte din istoria mântuirii, prin cinstirea lui Dumnezeu sau a unora dintre sfinți. Părintele Stăniloae spune că: „Timpul este distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul nostru la această chemare”. Prin Sărbători mai scurtăm aceasta distanță, făcând un pas către Dumnezeu. Cauza principală a sărbătorilor a fost nevoia spirituală de a colora și valorifica timpul.

În ceea ce privește sărbătorile patriotice, „în România, discuția despre patriotism este pe buzele tuturor mai ales în multele momente în care sărbătorim ceva cu rezonanță patriotică: 24 ianuarie, 1 decembrie, 25 octombrie, 15 ianuarie, 21 decembrie si multe alte date de pe rabojul sarbatorilor de la noi”. Din păcate, criza educației din ultimii ani și sindromul de neadaptare al tinerei generații, orientate tot mai mult spre emigrație, va schimba în viitor tot mai mult reflexele patriotice.

  1. Cel de-al doilea referat a fost susținut de către părintele Petrovici Ovidiu, preot paroh la Parohia Panaci și coordonator al cercului pastoral zonal, care a tratat tema „Treptele rugăciunii sau scara spre viețuirea în Hristos” din care notăm:

„Rugăciunea ca dialog, care a fost inițiat de Dumnezeu și întrerupt de om prin cădere, este reactualizat de și prin Hristos. Astfel, Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu care se întrupează pentru ca rugătorul să se repoziționeze în starea de fiu al lui Dumnezeu. prin aceasta, Hristos se oferă pildă a cuvântului, a rugăciunii care se desăvârșește prin faptă”. „Rugăciunea este începutul viețuirii virtuase și izvorul tuturor faptelor bune și, din punct de vedere practic, omul își începe viața spre și în Dumnezeu prin rugăciune, fiind întâmpinat de rugăciunile de exorcizare de dinainte de Botez și devine membru al Bisericii și fiu al lui Dumnezeu după har prin rugăciunile de la săvârșirea Sfântului Botez, a Mirungerii și desăvârșit prin Taina Sfintei Euharistii, prin unirea cu Trupul și Sângele lui Hristos care se sfințește prin pogorârea Duhului Sfânt invocat prin rugăciunea euharistică. Pe tot parcursul vieții sale, omul este înnoit prin har care se pogoară peste el prin rugăciune. Astfel, rugăciunea este calea vieții veșnice, a cunoașterii lui Dumnezeu, căci prin ea vine harul Duhului Sfânt care curăță și sfințește toate cugetările și simțurile spre împlinirea poruncilor lui Hristos”. Din punct de vedere practic, rugăciunea are trei trepte:  treapta întâi este rugăciunea orală, citită, adică rugăciunea trupului; treapta a doua este rugăciunea cugetării, adică a minții; iar treapta a treia este rugăciunea simțirii, adică a inimii. „Rugăciunea este indispensabilă pe fiecare treaptă a vieții duhovnicești. Ea inițiază în viața în Hristos, îl susține pe om de-a lungul urcușului spre unirea epactatică cu Dumnezeu, constituind și mijlocul de cunoaștere desăvârșită, apofatică, dincolo de cuvinte, al stadiului iluminării”.

Referatele au fost urmate de discuții și luări de cuvânt, despre cele două teme ale întâlnirii.

La final, preotul misionar Șuiu Alexandru-Iulian, a adresat cuvinte de felicitare față de cei doi preoți care au susținut referatele întâlnirii și a mulțumit preoților pentru implicarea în discuții.

 

CERCUL PASTORAL NR. 7

„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”

 

Joi după-amiază, în data de 24.02.2022, începând cu ora 17:00, preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, coordonat de părintele Negură Dan Dumitru, preot paroh la Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, din localitatea Vatra Moldoviței, s-au întâlnit într-o nouă ședință organizată în format on-line.

Prima parte a întâlnirii a constat în prezentarea unui referat, alcătuit de părintele Nichitean Petru Daniel, preot co-slujitor la Parohia Vama I, care a tratat tema „Sfânta Liturghie. Importanța ei în actualitate și implicarea conștientă a preotului și a credincioșilor”, din care cităm următoarele: „din dragoste a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, după cum spune Sfântul Apostol Ioan: „Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viațăveșnică.” (Ioan III, 16). Din iubire a primit Hristos să se jertfească pentru noi și să ne dea Trupul Său: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. (…) Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu. Când vorbim despre Sfânta Liturghie, vorbim despre Dragostea lui Hristos, când săvârșim Sfânta Liturghie, ne întâlnim în mod real cu Hristos și iubirea Sa”.

Deși Sf. Impărtășanie este administrată credincioșilor mai ales în timpul posturilor, ea nu este legată de post ci de oficierea Sfintei Liturghii. Scopul principal al Sfintei Liturghii este sfințirea darurilor, iar scopul final este împărtășirea credincioșilor.

Cuvintele Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați nu reprezintă doar o simplă formulă liturgică, ci o invitație adresată credincioșilor participanți la Sfânta Liturghie și care cere un răspuns din partea acestora.

Cel ce vine la Sfânta Liturghie vine în numele Domnului, este hrănit din ospațul Stăpânului și pleacă din biserică întru numele Domnului.

După susținerea materialului, au urmat discuții cu privire la tema întâlnirii, pe care le sintetizăm astfel: necesitatea participării conștiente și cu pregătirea duhovnicească potrivită, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie; catehizarea credincioșilor (participarea conștientă și trăirea țin și de înțelegerea Sfintei Liturghii, care trebuie explicată).

O atenție deosebită s-a acordat problemei vorbitului în biserică, unii credincioși care vin la slujbe și, de cele mai multe ori, pentru că nu înțeleg sfințenia și înălțimea duhovnicească a momentelor, sunt tentați să vorbească între ei.

În continuare, în discuțiile lor, preoții au apreciat conferința susținută de către părintele profesor Viorel Sava, audiată în data de 23.02.2022, în care s-a abordat subiectul „Conduita liturgică a preotului”. Invitarea unui profesor de liturgică și organizarea unui cerc pastoral extins a fost un fapt bine venit, iar informațiile transmise de părintele profesor au avut rolul de a reactualiza noțiuni și practici esențiale în ceea ce privește slujirea și ținuta în slujire.

Participanților la cercul pastoral s-a alăturat și părintele protopop, Goraș Aurel, care a apreciat lucrarea susținută de părintele Nichitean Petru Daniel, urându-i bun venit în cadrul cercului pastoral zonal și în parohia „Înălțarea Domnului”, Vama I, acolo unde își desfășoară activitatea pastoral. Totodată, părintele protopop a oferit concluziile întâlnirii, în care a făcut referire la faptul că Sfânta Liturghie zidește și binecuvintează fiecare parohie în ansamblu, dar și pe fiecare preot și credincios în parte.

La final, părintele coordonator al cercului zonal a mulțumit tuturor pentru prezență și expunerea opiniilor personale cu privire la temă dar și pentru aducerea în discuție a chestiunilor pastorale și liturgice concrete, pe care preoții le întâlnesc. 

 

CERCUL PASTORAL NR. 8

„Sf. Ier. Spiridon”

 

În data de 28.01.2022, începând cu ora 16:00, membri cercului pastoral „Sf. Ier. Spiridon”, coordonat de părintele Horga Alexandru, preot paroh la Parohia Breaza II, s-au întâlnit într-o nouă ședință în format on-line.

În prima parte a întâlnirii, părintele Balabașciuc Petru, preot paroh la Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, Breaza I, a susținut referatul intitulat „Canonul de rugăciune al preotului”, în care a făcut referire, mai întâi, la frumusețea slujirii preoțești, dar și la greutatea sau responsabilitatea care decurge din slujire sacerdotală. Preotul este chemat să împlinească Evanghelia și să fie el însuși un apostol în parohia încredințată spre păstorire. Dintre cele cuprinse în Evanghelie, pe care preotul trebuie să le împlinească în viața sa, fundamentală este rugăciunea, convorbirea cu Dumnezeu.

Preotul, prin vocația și chemarea sa, trebuie să fie un om al rugăciunii și cel care să aibă un canon de rugăciune pe care să-l împlinească zilnic. „Canonul este mâncarea și băutura zilnică a omului, iar în limbajul ascetic, el este numit liturghie, în înțelesul de lucrare sfântă. Întrucât canonul reprezintă centrul vieții duhovnicești,  vedem că Părinții Bisericii recomandă multe feluri de priveghere, în funcție de starea lăuntrică a fiecăruia, precum și de locul și timpul în care trăiește”. În orice caz, rugăciunea este esențială, în viața fiecărui credincios, dar, mai cu seamă, în viața preotului.

În cea de-a doua parte, părintele coordonator a invitat pe cei prezenți să intervină și să prezinte un punct de vedere despre tema întâlnirii. Dezbaterea s-a axat pe continuarea ideilor expuse de părintele Balabașciuc Petru. Astfel, preoții s-au referit la rugăciune ca hrană a sufletului, care întărește puterile sufletești pentru ca preotul să fie de folos celorlalți, enoriașilor făcându-se pildă; prin pravila de rugăciune se recâștigă pacea și starea duhovnicească necesară pentru slujire, mai ales că peste săptămână de adună gânduri și împovărarea adusă de grijile și problemele vieții, care pot fi depășite doar prin rugăciune către Dumnezeu, Maica Domnului și Sfinții Bisericii; canonul trebuie împlinit nu atât din obligație cât mai ales din conștiință și din înțelegerea importanței dobândirii unei așezări lăuntrice prin rugăciune;

La final, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a felicitat pe părintele pentru referatul susținut și modul de prezentare a temei și a mulțumit preoților participanți pentru prezență și implicarea în discuții bogate, în care au abordat chestiuni practice.

Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.

A consemnat arhid. Norocel Bogdan, Misionar Protopopesc

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.