Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, coordonat de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna august întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
În data de 12 august 2021, începând cu ora 17, a avut loc o nouă întâlnire a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, la biserica „Sf. Ier. Nicolae” din centrul municipiului.
Întâlnirea a debutat cu săvârșirea în sobor a slujbei Paraclisului Maicii Domnului, sub protia părintelui paroh Macar Ilie, președintele cercului pastoral zonal.
În continuare, părintele Florescu Florin Vasile, preot co-slujitor la parohia gazdă, a susținut referatul intitulat „Sfârșit creștinesc versus eutanasie”, în care a făcut o prezentare istorică și teologică a subiectului, amintind și cadrul legislativ al problemei.
Din cuprinsul lucrării cităm: „Creștinismul respinge orice acțiune sau omisiune prin care s-ar incerca ridicarea vieții cuiva și orice modalitate prin care cineva ar încerca să-și ridice viața. Societatea general-umană evaluează însă, fără a ține cont totdeauna de valorile creștine promovate de Biserică. Așa se explică faptul că, alături de punctul de vedere creștin cu privire la respectul față de viața și de purtătorul acesteia, au existat și s-au dezvoltat și alte atitudini față de viața umană, încât a apărut o adevarată cultură a morții”.
Credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu îl cheamă pe creştin să abordeze pozitiv nu doar sănătatea sau fericirea, dar şi boala, durerea sau necazul. Dumnezeu nu îngăduie relele pentru a-l vătăma sau a-l slei de puteri, ci pentru ca acesta să dobândească folos sufletesc şi să se întărească. Este suficient ca el să nu îşi privească viaţa având drept unic etalon plăcerea şi sănătatea trupească, ci să aibă în vedere şi dimensiunea ei spirituală. „Când sunt slab”, scrie Sfântul Apostol Pavel, „atunci sunt tare”. „Nu cunoaşteţi câtă răsplată aduce boala în inima celui care o acceptă mulţumit şi slăvindu-L pe Dumnezeu – spune Sfântul Ioan Gură de Aur, nimic nu este egal cu răbdarea bolii din punct de vedere al desăvârşirii duhovniceşti, deoarece aceasta este regina virtuţilor şi cea mai valoroasă coroană a creştinilor”.
Pentru creștinism, moartea bună sau rea nu este determinată în cele din urmă de forma ei exterioară, de uşurinţa sau greutatea cu care survine, ci de starea interioară cu care o abordează omul. Moartea bună nu este totdeauna uşoară, nici moartea uşoară nu este totdeauna bună. Sunt relevante întrebările formulate pe această temă de către Sfântul Ioan Gură de Aur: „Oare a fost rea moartea lui Ioan, fiindcă i s-a tăiat capul, sau a lui Ştefan, fiindcă a fost omorât cu pietre, sau a Mucenicilor, că şi-au sfârşit viaţa în chinuri?” Şi răspunde el însuşi: „Rea nu este moartea aceasta, ci moartea în păcat”.
În învăţătura Bisericii, viaţa şi moartea creştinului nu îl privesc doar pe el însuşi, ci au directă legătură cu semenii lui şi, întâi de toate, cu Dumnezeu Însuşi. Astfel, viaţa şi moartea nu sunt aşezate sub prisma drepturilor individuale, ci în cadrul comuniunii cu Dumnezeu şi cu aproapele.
Când nu există nădejde pentru viaţa de după moarte şi toate sunt abordate în perspectiva imediată şi în mod eudemonistic (fericirea este privită ca scopul suprem al vieţii omeneşti), atunci acceptarea eutanasiei este de la sine înţeleasă. Dar când există credinţa în Dumnezeu şi în viaţa de după moarte sau, cu atât mai mult, când viaţa aceea este considerată ca fiind cea adevărată, iar cea de acum ca un stadiu pregătitor, atunci nimic nu poate duce la tăgăduirea valorii ei şi la întreruperea ei voluntară prin oricare din formele de eutanasie.
Menționăm și faptul că la eveniment au luat parte activă și doi medici din Câmpulung Moldovenesc, respectiv domnul doctor Adrian Cosinschi, medic primar medicină internă, managerul Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc și domnul doctor Lucian Constantin Paziuc, medic primar psihiatru, șef de secție la Spitalul de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc. Referatele celor doi medici au avut menirea să completeze, din perspectiva medicală și psihiatrică, abordarea teologică a problemei eutanasiei. Astfel, abordarea a fost una inter-disciplinară, iar întâlnirea, un real câștig pentru toți cei prezenți.
Coordonatorul cercului pastoral și paroh al parohiei gazdă, preotul doctor Macar Ilie, a adus cuvinte de apreciere față de cei trei vorbitori, care au reușit să capteze atenția auditoriului, prin informații utile.
La final, părintele protopop, Goraș Aurel, a felicitat pe părintele referent pentru tematica prezentată și mai ales pentru ideea foarte inspirată de a invita la prezenta întâlnire două cadre medicale foarte pregătite și având o experiență recunoscută. De asemenea, a mulțumit celor doi medici prezenți pentru expunerile prezentate, prin care s-au îmbogățit intelectual toți cei prezenți la acest eveniment, clerici și credincioși deopotrivă. Abordarea inter-disciplinară și dialogul religie-medicină/științe sunt binevenite în societatea actuală, pentru oferirea de răspunsuri pertinente la provocările și problemele cu care se confruntă societatea contemporană.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 2
În data de 12 august 2021, începând cu ora 18, la Parohia „Sf. Nicolae” din orașul Broșteni, s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral zonal.
Cu acest prilej s-a săvârșit Paraclisul Maicii Domnului, slujba Aghiezmei și Taina Sfântului Maslu de obște.
După rânduiala de rugăciune, părintele Mandache Gabriel, preot co-slujitor la parohia gazdă, a susținut referatul intitulat „Semnificația și importanța slujbei de înmormântare și a parastaselor”.
Mai întâi a realizat o prezentare a momentului morții și a tainei acestui eveniment. Astfel, Biserica Ortodoxă învață că moartea este despărțirea sufletului de trup; odată această despărțire săvârșită, trupul este dat pământului și putrezește: „Și se va întoarce țărâna în pământ, de unde s-a luat, și duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el” (Eccl. 12,7). Din perspectivă creștină, moartea nu este un sfârșit, ci doar o trecere spre un nou început, autentic și veșnic. De aceea, nu moartea în sine contează pentru un creștin, ci starea interioară a omului pus în fața acestei dramatice treceri, stare care se propagă și se amplifică în veșnicie.
În a doua parte a lucrării s-a referit la rânduielile de rugăciune care sunt specifice momentului trecerii creștinului din lumea aceasta precum și a pomenirilor ulterioare. Astfel, pomenirea este desemnată și de termenul parastas, cuvânt care vine din limba greacă și înseamnă a mijloci, a sta în locul cuiva, în sensul că cei vii mijlocesc la Dumnezeu pentru cei adormiți. Aceasta se face cu nădejdea că Dumnezeu, pentru jertfa făcută cu iubire și rugăciunea celui care primește un dar, va ierta păcatele pe care cel mort le-a făcut în decursul vieții sale.
În tradiția Bisericii, parastasele se săvârșesc la anumite termene sau soroace de prăznuire, fiecare moment având o simbolistică și importanță teologică: „la trei zile (ziua îngropării), jertfa de rugăciune este adusă în numele lui Dumnezeu Unul în Ființă dar Întreit în Persoane; la două zile, la fel în numele Sfintei Treimi, adică de trei ori câte trei, ca cel mort să fie ajutat de cele nouă cete de îngeri și în amintirea ceasului al IX-lea, când Domnul a murit pe Cruce; la patruzeci de zile sau șase săptămâni, în amintirea Înălțării la Cer a Domnului; la trei luni, șase luni și un an, apoi din an în an până la șapte ani, dar și în continuare”.
În a treia parte s-au amintit aspecte legate de buna rânduială a săvârșirii slujbei de înmormântare, când se cuvine evitarea obiceiurilor superstițioase, care nu sunt potrivite momentului și învățăturii bisericești.
După susținerea referatului, au luat cuvântul, părintele paroh, preot Dolgu Nicolae și părintele Ungurean Radu, coordonatorul cercului pastoral zonal, care a expus concluziile întâlnirii, felicitând părintele referent pentru materialul amplu și bine documentat. Totodată a felicitat și pe credincioșii prezenți în număr mare la slujbă, care primit informații și lămuriri necesare pentru înțelegerea vieții liturgice a Bisericii.
CERCUL PASTORAL NR. 3
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit în ședință de lucru în data de 26.08.2021, începând cu ora 15, la parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, satul Vadu Negrilesei, comuna Stulpicani. Manifestarea a început cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de obște, slujbă la care au luat parte foarte mulți credincioși, care s-au bucurat și de primirea unui bogat cuvânt de învățătură, rostit de către părintele Ianovici Gheorghe, de la parohia Frasin, coordonatorul cercului pastoral-misionar zonal.
In cuvântul de învățătură, preacucernicia sa a făcut amintire de locul Tainei Sfântului Maslu între celelalte Sfinte Taine ale Bisericii și a vorbit despre rugăciunea comună în biserică, a clericilor și credincioșilor, precum și a unității de credință în comuniune cu ierarhia bisericească și în ascultare de învățătura ortodoxă.
Totodată, părintele misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a prezentat conținutul unei broșuri, care la final a fost împărțită tuturor credincioșilor prezenți, intitulată „Precizări canonice care trebuie respectate pentru păstrarea bunei rânduieli în Biserică”. Astfel, a amintit, printre altele de canonul 4 al Sinodului IV Ecumenic, care hotărește: „Nimeni și nicăieri să nu zidească sau să ridice mănăstire sau casă de rugăciune (biserică) fără învoirea episcopului cetății”; și de canonul 6 al Sinodului de la Gangra: „Dacă ar săvârși cineva slujbele cele bisericești intenționat împotriva Bisericii, nefiind împreună cu prezbiterul, împotriva socotinței episcopului, să fie anatema”.
Aceste lămuriri canonice au fost necesare întrucât în zonă a apărut o situație de tulburare, produsă de ieromonahul Petru Geonea, care a ieșit din comuniunea Bisericii și ascultarea de ierarhia bisericească și care intenționează să ridice un așezământ în zonă, fără binecuvântare, luând în derâdere Sfintele Canoane și denigrând episcopii și preoții din Biserica Ortodoxă Română.
După miruirea credincioșilor, părintele paroh Drelciuc Marius, a susținut referatul cu titlul „Sfârșit creștinesc versus eutanasie”, din care cităm: „Moartea are un caracter de taină pentru că omul, atât cât trăiește, nu o poate cunoaște dinlăuntrul ei. O vede la alții, își face o impresie subiectivă despre ea, dar rațiunile ultime ale acesteia nu le va cunoaște decât atunci când o va trăi personal. Omul duhovnicesc însă, nelipindu-se exclusiv de lumea și de viața prezentă, trăiește în așteptarea și pregătirea vieții viitoare, ostenindu-se să își adune fapte vrednice de răsplata veșnică”. Importantă în scrierile duhovnicești ale spiritualității ortodoxe este cugetarea la moarte, fiind o cale care conduce spre nepăcătuire și mântuire. De asemenea, credința ortodoxă privind sfârșitul omului se bazează pe versetele „cel care va răbda până la sfârșit se va mântui” și „prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre”. În epoca modernă, însă, apare tot mai mult ispita acceptării eutanasiei, ca practică medicală de oprire a suferinței. Însă „recurgerea la actul eutanasiei dovedește un suflet gol de dragoste, atât pentru bolnavul care cere eutanasia, cât și pentru săvârșitorii eutanasiei, căci și aceștia, dacă ar avea dragoste, s-ar gândi la cuvintele Sf. Ap. Pavel: Dragostea toate le rabdă”.
La final, coordonatorul cercului zonal, preot Ianovici Gheorghe, a felicitat gazda pentru organizarea evenimentului și susținerea temei, a mulțumit tuturor pentru participare și a îndemnat la sporirea rugăciunii și a purtării de grijă față de comunitățile pastorale încredințate spre povățuire, ca Dumnezeu să restabilească buna rânduială și liniștea în zonă.
CERCUL PASTORAL NR. 4
În data de 17.08. 2021, la parohia Gheorghițeni, comuna Dorna Arini, a avut loc întâlnirea cercului pastoral-misionar „Mărturisitorii dreptei credințe”, Vatra Dornei, coordonat de către preot doctor Valică Mihai.
Întâlnirea a debutat cu săvârșirea slujbei Paraclisului Maicii Domnului, urmată de susținerea referatului intitulat „Sfânta Fecioară Maria – model de sfințenie”, pregătit de către gazda întâlnirii, preot paroh Toma Petrică. Din referat notăm următoarele: „Modelul de sfințenie pe care ni-l propune Maica Domnului este un model asumat, un model ce ține de alegerea fiecăruia, de dorința noastră de a avea sens. Alegerea spre o viață cumpătată, liniștită, răbdătoare și iubitoare ține de disponibilitatea sufletului nostru spre jertfă. Maica Domnului își revarsă chipul luminos către lume prin asumarea liberă a răspunderii și a dăruirii”. „Sfânta Fecioară Maria se bucură în Ortodoxie de o deosebită cinstire. Orice creștin ortodox știe că în ordinea vieții morale și sacramentale, Maica Domnului este modelul suprem al viețuirii în Hristos. Ea s-a ridicat la culmea desăvârșirii, ea, care a fost aleasă dintre toate femeile lumii pentru a deveni Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Originile cinstirii Maicii Domnului se pierd în negura timpului, începând din primele veacuri creștine și mai evident după Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes din anul 431. Astfel, au apărut sărbătorile închinate cinstirii ei, între care cea mai importantă este sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului”. „Fecioara Maria este fiica Tatălui ceresc, mireasa Duhului Sfânt și maica fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, iar în raport cu lumea cerească și pământească este împărăteasa cerului și pământului, a îngerilor și a oamenilor, sfânta sfinților și mijlocitoarea permanentă a oamenilor către Dumnezeu pentru mântuirea lor”.
La final, preoții prezenți și-au exprimat opiniile în legătură cu tema expusă, iar părintele doctor Mihai Valică a felicitat pe părintele referent pentru calitatea referatului prezentat, care conține o expunere fidelă a învățăturii patristice despre Fecioara Maria și o prezentare a faptului că prin viața de smerenie și curăție, Maica Domnului este un model de urmat pentru mântuire.
CERCUL PASTORAL NR. 5
În data de 2 .08.2021, la biserica cu hramul „Sf. Cuv. Dimitrie Basarabov”, a Parohiei Poiana Negrii 2, a avut loc întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral zonal, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Coordonatorul cercului este preot doctor Rusu Ilie, parohul Parohiei Ciocănești.
Programul întâlnirii a început cu o slujbă de mulțumire pentru toate darurile și binecuvântările revărsate de Dumnezeu asupra familiei părintelui paroh, a enoriașilor și a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
După rânduiala de rugăciune, părintele paroh, preot Busuioc Antonel, a susținut referatul cu titlul „Semnificația și importanța slujbei de înmormântare și a parastaselor”, în care s-a referit cu precădere la diferite practici populare, inovații și superstiții care însoțesc momentele de înmormântare și pomenire a adormiților, pe cuprinsul țării noastre. Cultul liturgic al Bisericii a avut, de-a lungul secolelor, o evoluție firească, fiind marcat de diferite evenimente sau discuții teologice. Pe lângă rânduielile acceptate de Tradiția vie a Bisericii și uniformizate în cărțile de cult, în practica locală au apărut și o serie de inovații. Astfel, „pe lângă rânduielile specifice Bisericii, mediul tradițional a adăugat diferite practici, care de multe ori sunt străine de duhul Bisericii, îndepărtând pe om de adevăratul rost al ierurgiilor, care este rugăciunea”.
În tradiția populară, „ultimele clipe din viața omului se socoteau că sunt la fel ca întreaga viață a omului, adică dacă a trăit o viață curată, făcând numai bine, va muri ușor, iar în caz contrat va pătimi. Dacă un om se îmbolnăvea și cădea la pat ca de moarte, rudele se adunau în jurul lui și-l păzeau, ca nu cumva să moară fără lumânare. Bătrânii socotesc că dacă omul va muri fără lumânare nu va avea lumină pe lumea cealaltă și nu va vedea pe unde merge”. Cercetătorii în domeniul etnografic au ajuns la concluzia că multe cântece și obiceiuri legate de trecerea la cele veșnice, de pregătirea trupului pentru înmormântare și de înhumarea propriu-zisă, „datează din vremea regatului dac. De-a lungul timpului, mai ales cântecele, au fost încreștinate, observându-se introducerea unor mesaje creștine, precum credința în necesitatea săvârșirii faptelor bune sau a existenței raiului și iadului. Apariția și dezvoltarea acestor inovații, care au căpătat un caracter liturgic, fiind promovate și de o parte din slujitorii bisericești, este cauza lipsei catehezei. Într-o lume secularizată, a nonvalorilor, este o nevoie accentuată de implicarea Bisericii în viața spirituală a omului, pentru a-l educa, dar și a-l dezvolta din punct de vedere intelectual și duhovnicesc”.
După susținerea referatului a urmat o discuție tematică la care s-au angajat toți preoții prezenți, sub coordonarea părintelui președinte Rusu Ilie.
La final, părintele misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a felicitat gazda pentru organizare și prezentare, mulțumind totodată preoților membri ai cercului zonal pentru participarea activă la discuții.
CERCUL PASTORAL NR. 7
În ziua de joi, 19.08.2021, activitatea Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa” a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea de către preoţii membri, în prezenţa credincioşilor, a Tainei Sfântului Maslu, în biserica Parohiei Vama II cu hramul „Sf. Ier. Nicolae”, comuna Vama, jud. Suceava, începând cu ora 17.
La finalul slujbei, după miruirea credincioşilor, părintele paroh, preot doctor Cojocari Moroșan Alexandru, din anul 2000 până în prezent profesor de Religie la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, cu o bogată activitate didactică și multă experiență în activități cu elevii, a susținut conferința intitulată „Tinerii – prezentul și viitorul parohiei”, materialul pregătit (text și imagini) fiind și proiectat pe un ecran.
Pornind de la realitatea constatată în aproape toate comunităţile parohiale, cum că tinerii nu prea merg la biserică, considerând acest obicei ca fiind demodat, influenţaţi şi de mass-media care promovează o viaţă departe şi despărţită de Dumnezeu, părintele a prezentat câteva caracteristici psihologice şi matricial comportamentale ale aşa-ziselor generaţii boom, X, Y sau Z. Adolescenţa este perioada caracterizată de întrebări, căutări, experimente şi presupune o viaţă spirituală complexă, de care tinerii au nevoie, dar pe care nu ştiu unde s-o caute ori s-o găsească. Se ridică apoi problema dihotomiei libertate vs. libertinaj. Este necesar să arătăm tinerilor că îi iubim, iar dragostea trebuie să se concretizeze în fapte care să-i apropie de Biserică şi de Dumnezeu. „Ajutând un adolescent, nu îl ajutăm pur și simplu să depășească o criză a vieţii lui, ci îl ajutăm să-și descopere ceva mult mai bun pe scara în care criza este o simplă treaptă. Adolescenţa se transformă astfel într-o ocazie preţioasă de reorganizare a întregii vieţi, pe noi baze, mai sănătoase și mai creative. Criza adolescenţei poate fi transformată într-un dar, oricât de ciudat ar putea părea aceasta. Mai mult, Sf. loan Gură de Aur ne amintește că: „Exact precum un om care, nefiind artist, de găsește un material preţios, mărgăritar sau altceva, îl ignoră, deoarece nu-l cunoaște, va fi mult păgubit, așa și noi, dacă nu cunoaștem firea noastră, o vom ignora, o vom desconsidera; iar dacă o cunoaștem, o vom îngriji și vom câștiga mare folos.” Iar pr. Vasilios Thermos spune că „Durerea adolescenţei constituie în mod real o durere a nașterii. Iar durerea nașterii nu presupune vreo boală, ci este o durere ziditoare. Este vorba despre venirea pe lume a unui om nou. Durerile adolescenţei constituie descoperirea de către om a unui nou chip al său. Doar că astăzi, în lumea contemporană, această durere este mai intensă ca oricând.” „Ceea ce caută tinerii este libertatea. Putem afirma acest lucru deoarece, în mod vizibil, tinerii caută să iasă cât mai repede de sub tutela părinţilor, caută să devină autonomi, să decidă ei înșiși asupra traiectoriei pe care trebuie să o ia modul lor de existenţă. De aceea este tânărul mai rebel.
Tinerii ar trebui să știe că spaţiul cel mai autentic al libertăţii este în Biserică. Nicăieri nu sunt mai liberi decât în Biserică. În spațiile de socializare și distracție nu primesc libertatea pe care o pot câștiga în Biserică. Aici apare marea dramă a tânărului. Nu se mai poate regăsi, se înstrăinează de el însuși, nimic nu-l mai mulţumește. În această situaţie, tânărul vine către Biserică și se regăsește înaintea sfântului altar, înaintea Mântuitorului, înaintea Maicii Domnului și a sfinţilor. Aici se poate redescoperi”.
După susținerea lucrării, au urmat discuții, la care au luat parte toți preoții prezenți, fiecare exprimându-se cu privire la tema prezentă, la informațiile aflate sau exemplificând cu situații întâlnite în pastorație. Dintre luările de cuvânt, amintim intervenția părintelui Dan Ceredeev care a vorbit despre oportunităţile create odată cu instalarea IPS Calinic ca Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor care a iniţiat şi susţinut mai multe proiecte şi programe de implicare a preoţilor şi a Bisericii în comunitatea parohială prin diferite activităţi cu şi pentru tineri. Între acestea, „Şcoala de duminică” şi „Şcoala de vară”, proiecte comune ale ISJ Suceava şi Sectorului Educaţional-Teologic al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Vizitând, împreună cu inspectorul şcolar de religie şi cu inspectorul de cateheză parohială, mai multe parohii din judeţ, s-a constatat o implicare rodnică a preoţilor şi a profesorilor de religie, şi nu numai, în derularea de activităţi sociale, culturale, educative, artistice, catehetice ş.a. Un alt program dedicat tinerilor a fost organizarea campionatului de fotbal pentru tinerii din parohiile ASR. De asemenea, Sectorul Social-Filantorpic al ASR a iniţiat o campanie prin care 100 de copii şi tineri din medii defavorizate să meargă pentru prima dată în vacanţă la mare. Aşadar, nu mai este timpul să-i aşteptăm pe copii/tineri în faţa Altarului cu Sf. Evanghelie în mână ci, este timpul să ieşim în comunitate – „în mijlocul drumului” – pentru a-i căuta şi a le arăta că Hristos din Evanghelie îi iubeşte şi-i susţine pentru a se desăvârşi personal, profesional şi duhovniceşte. Şcoala, Biserica şi familia trebuie să-şi dea mâna pentru educaţia tinerei generaţii.
Concluziile finale ale întâlnirii au venit din partea părintelui protopop Aurel Goraş, care l-a felicitat pe părintele profesor Cojocari Moroșan Alexandru, care este și doctor în teologie, pentru tematica abordată. Modul de prezentare a temei vădeşte studiul părintelui, experienţa didactică, referatul fiind temeinic pregătit şi bine structurat cu o abordare şi din punct de vedere psihologic. În ceea ce privește soluțiile pentru pastorația tinerilor să apelăm la înţelepciunea înaintaşilor. De exemplu Sf. Ioan Gură de Aur – cât de actual este discursul său şi în vremea noastră! Și să ne implicăm mai mult: Dumnezeu nu ne va judeca pentru ceea ce nu puteam face, ci ne va judeca pentru ceea ce puteam face şi n-am făcut.
Întâlnirea s-a încheiat prin rostirea rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat!”
CERCUL PASTORAL NR. 8
În data de 31.08.2021, parohia Breaza I, a fost gazda unei noi întâlniri a cercului pastoral zonal, cerc aflat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Spiridon și coordonat de părintele Horga Alexandru.
Pentru început, s-a săvârșit, în sobor, sub protia părintelui protopop Goraș Aurel, slujba parastasului pentru toți preoții care, de-a lungul timpului, au slujit la această parohie. Rânduiala de rugăciune s-a săvârșit lângă mormintele a trei preoți, aflate în dreptul Sfântului Altar.
La finalul parastasului, părintele protopop Goraș Aurel, a adresat celor prezenți, clerici și credincioși, un cuvânt de învățătură, în care a subliniat importanța aducerii aminte de cei care au trecut la Domnul, mai ales a părinților duhovnicești din fiecare comunitate, cei care au slujit și s-au rugat, fiind alături de enoriași în toate momentele vieții.
În continuare, în frumoasa biserică parohială, cu hramul „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, părintele paroh Balabașciuc Alexandru Petru, a susținut referatul cu titlul „Slujirea în sobor”, din care reținem faptul că slujba în sobor este slujba religioasă oficiată de mai mulți slujitori ai cultului. „Pot săvârși Sfânta Liturghie numai arhiereii și preoții care nu sunt opriți de a sluji prin impedimente morale sau canonice. Preotul poate sluji singur sau cu diacon, iar arhiereul slujește de obicei înconjurat de sobor de preoți și diaconi. Diaconul nu poate sluji singur Sfânta Liturghie, după cum nu poate săvârși singur nici o altă slujbă, ci numai cu preotul sau cu arhiereul, executând, cu delegația și binecuvântarea acestora, unele lucrări din rânduiala slujbei și rostind ecteniile”.
Pentru slujbele în sobor, cel dintâi lucru care trebuie stabilit este protia sau întâietatea la slujbă. Astfel, „când slujește arhiereul, el este de drept primul dintre slujitori, adică protosul (proestosul). Când slujesc numai preoți (cu sau fără diaconi), unul dintre criteriile sau normele de care trebuie să se țină seama la stabilirea protiei este vechimea în hirotonia de preot. Protosul soborului va fi deci preotul cel mai vechi în hirotonie, iar ceilalți preoți se vor așeza în jurul lui în ordinea descrescândă a vechimii în hirotonie. În cazuri speciale, se ține însă seamă și de alte criterii, ca funcțiile administrative sau rangurile și distincțiile onorifice pe care le dețin clericii”. „O atenție deosebită se cere, la slujba în sobor, în acele momente când slujitorii trebuie să iasă în naos, adică la vohoduri”.
Desigur, slujirea în Biserică este un termen cu un cuprins foarte bogat și divers, dar de cele mai multe ori se referă la partea liturgică. Slujirea în sobor exprimă foarte bine caracterul unității, a rugăciunii săvârșite împreună. „Calitatea relațiilor și a comunicării dintre soborul de preoți este răspunzătoare de calitatea relațiilor și a comunicării dintre credincioși, deoarece preoții sunt oameni care contagiază oameni, generatori ai unor transformări sufletești. Rugăciunea soborului de preoți comunică sobornicitatea Bisericii și invită la trăirea tainei adunării. Slujirea se construiește pe principiul interdependenței dintre soborul de preoți și popor și devine con-slujire. Disfuncțiile se manifestă prin complacerea în pseudo-slujire și mimare a unor simple roluri. Mai mult, degradarea relațiilor membrilor unui sobor devine agentul cel mai corosiv ce macină credința celor mulți”.
După susținerea referatului, au urmat discuții și luări de cuvânt pe marginea temei, abordându-se probleme liturgice și tipiconale concrete, care apar în slujirea în sobor.
Concluziile întâlnirii au fost oferite de către părintele protopop, Goraș Aurel, care a felicitat gazda pentru gândul de o săvârși o slujbă în amintirea tuturor slujitorilor Sfântului Altar, dar și pentru tema pregătită și prezentată, care a avut rolul de a reaminti rânduielile liturgice dar și de a stârni curiozitatea pentru restudierea îndrumărilor tipiconale care se află în cărțile de cult.
A consemnat arhid. Norocel Bogdan, Misionar Protopopesc
