1. Despre prietenie
  2. Despre nădejde, deznădejde, adicții

În Biserică învățăm de la Sfinții Părinți că educația tinerilor și a copiilor este o artă, și nu una întâmplătoare, ci ea este cea mai însemnată dintre arte. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ”Nu există nici o altă artă mai mare decât aceasta… căci ce este egal cu faptul de a armoniza sufletul și de a forma gândirea tânărului?”

Astfel, având în gând această dorință de a contribui la formarea copiilor/tinerilor, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, al Sucevei și Rădăuților, în luna iulie a avut loc tabăra intitulată ”Binele tău e al meu”. Tabăra s-a desfășurat în două etape: prima întâlnire (de două zile) cu tema principală- ” despre prietenie”, iar cea de-a doua întălnire (de o zi) având ca subtitlu- ”despre nădejde, deznădejde și adicții”. Urmând ca în viitorul apropiat să aibă loc și a treia etapă, când se va vorbi ”despre emoții”.

”Lucrurile pe care le ținem în mână sunt trecătoare, ni le pot smulge soarta, și nedreptatea; binefacerea însă dăinuie chiar după ce s-a pierdut obiectul care a purtat-o.”, afirma Seneca. Cei 70 de copii participanți ai parohiilor din protopopiatul Fălticeni (”Sfinții Părinți Ioachim și Ana”- Boroaia I, pr. Maxim Silviu, ”Sf. Mercurie și Ecaterina- Rădășeni, pr. Rotar Georgian, ”Sf. Arh. Mihail și Gavril”- Siliștea Nouă, pr. Agafiței Mihai, ”Sf. Apostoli Petru și Pavel”- Mălini, pr. Bârsanu Gabriel) au înțeles că binele făcut din inimă, fără așteptarea unei răsplate este cea mai bună investiție a lor.

Activitatea a fost coordonată de pr. Silviu Maxim și de dna. preoteasă Anca împreună cu ajutorul voluntarilor din parohia Boroaia,  obiectivele principale fiind conștientizarea sensului real al prieteniei, al necesității nădejdii în viața fiecăruia, precum și pericolul adus de deznădejde sau adicții. Astfel, prin educație religioasă  se construiește un sistem de valori spirituale, etice și estetice racordate la personalitatea fiecăruia dintre noi șă redate în comportamente integratoare în viața comunității din care facem parte.

Activitățile desfășurate au avut ca scop prezența bucurii în inima copiilor prin îmbinarea orelor  de cateheză cu cele de joacă, căci așa cum bine spune poetul Lucian Blaga:  copilul râde: ”Înțelepciunea și iubirea mea e jocul”. Și pentru că puterea exemplului este foarte importantă, s-a făcut referire la Epistola Sf. Apostol Pavel către Filimon, de unde aflăm că prietenii care te cunosc ”se odihnesc” în prezența ta. (”Sufletele sfinților se odihnesc întru tine, frate.”-Filimon,1,7).

Un prieten oferă inima lui, se dăruiește pe sine însuși celui pe care îl are în vedere (”Ți.l trimit pe el, chiar inima mea. Primește-l pe el cum m-ai primi pe mine.”- Filimon 1,12) și îl primește pe celălalt în inima sa, pentru că și acesta-i oferă iubire și respect. Același aspect îl găsim și în relatarea despre prietenia dintre David și Ionatan: ”Și, de atunci, sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.” ( I Regi 18,1)

Exemplele sunt numeroase atât în Noul și  Vechiul Testament atât referitoare la relația de prietenie cât și despre nadejde ca virtute, dar și deznădejde. Unul edificator în acest sens ar fi cel al Sf. Părinți Ioachim și Ana care nu și-au pierdut nădejdea și  li s-a dat lor fiică cea mai sfântă decât toți sfinții și decât heruvimii mai cinstită, care mai mult decât toți a plăcut lui Dumnezeu. Dar… ,,Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut nădejdea și speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de-al doilea a căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar pocăinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu,spune Sf. Ioan Carpatiul.

Bineînteles nu au lipsit jocurile care s-au desfășurat sub atenta supraveghere a voluntarilor. Principiul de învăţare prin descoperire a devenit în ultimii ani o idee unanim acceptată în procesul de predare-învăţare. Participanţii învaţă mai bine atunci când fac ceva, decât atunci când citesc, ascultă sau privesc. Jocul ne oferă această oportunitate de învăţare experienţială, motiv pentru care în aceste trei zile copii s-au bucurat de jocuri de autocunoaştere, de prezentare şi de cunoaştere interpersonală, jocuri de cooperare şi de comunicare, jocuri de creativitate şi de confecţionare (au împletit coșuri din hărtie sau au realizat diverse personaje din margele hamma), jocuri de energizare, jocuri de formare a grupurilor. Scopul principal al jocurilor este facilitarea autocunoaşterii realizată în grupul de copii,  apropierea între participanţi. Cooperarea contribuie la crearea unei atmosfere prietenoase, de ajutor reciproc, încredere, bunăvoinţă, comunicare deschisă, făcând ca procesul de învăţare, convieţuire în grup să fie mai puţin anevoios. De asemenea s-a dorit consolidarea grupului şi promovarea unei comunicări eficiente între acestia. În timpul jocului copiii s-au confruntat cu situaţii noi cărora trebuiau să le facă faţă. În acest mod jocurile facilitează dezvoltarea creativităţii la copii.

Tabăra de vară care a cuprins activități sportive, de dans și coregrafie a avut și un scop misionar, copii avănd posibilitatea de a participa la biserica parohială unde s-au rostit rugăciunile de dimineață și seară. După cum este tradiția, în ambele etape cei prezenți s-au bucurat de așteptatul ”foc de tabară”, moment potrivit pentru aceștia de a-și împărtăși impresiile.

Mulțumiri alese și recunoștință celor care ne.au fost alături făcând posibile aceste întâlniri de neuitat.

Pr. Maxim Silviu