Anul 2023, după cum bine se ştie, a fost declarat în Patriarhia română An comemorativ al imnografilor şi cântăreţilor bisericeşti, venind astfel în completarea Anului comemorativ 2022 dedicat rugăciunii, întrucât cântarea bisericească este ea însăşi o rugăciune.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române afirma “Teologia exprimată în imnografia bisericească este una dintre cele mai bogate în sensuri și, în același timp, lămuritoare pentru credincioșii Bisericii noastre, de aceea trebuie valorificată mai mult în predicile și catehezele din zilele noastre. ”
Ştim cu toţii că printre cei mai importanţi imnografi ai Bisericii noastre au fost Sf. Roman Melodul, Sf. Ioan Damaschinul, Sf. Andrei Criteanul, Sf. Cosma de Maiuma, Sf. Teofan Mărturisitorul şi mulţi alţii.
În acest context, lector univ. dr. Alexandru Prelipceanu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Dumitru Stăniloaie” Iaşi, a publicat, în urma unor îndelungate şi aprofundate studii în ţară şi în străinătate acest studiu despre biosul hagiografic, despre filologia şi teologia smeritului Roman cu dorinţa de a intermedia o reîntâlnire pe această cale, cu imnograful bizantin care poate fi oricând privit ca o veritabilă paradigmă pentru lumea creştină contemporană – după cum însuşi autorul menţionează.
Aşadar, această lucrare, pe care o supunem atenţiei cititorilor, apărută sub egida prestigioasei Edituri Crimca, a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, este o reîntâlnire cu Roman Melodul – patronul cântăreţilor bisericeşti, considerat„Pindarul poeziei ritmice”, „magul elino-sir” sau „melodul melozilor”, prilej de a cunoaşte şi mai bine teologia poeticăşi poezia teologică bizantină, adică pentru cititor să fie un mijloc de a percepe mult mai profund relaţia dialogală ce trebuie să existe între om şi Dumnezeu.
Subtitlul acestei cărţi, De la viaţa “smeritului Roman” la teologia poetică a Melodului bizantin are o semnificaţie aparte, ajutându-ne să înţelegem titlul cărţii în care autorul s- a folosit de două sintagme care aparţin Sfântului Roman Melodul, teologul poet, care, prin intermediul poeziei sale ecleziastice, a redat înălţimile învăţăturii teologice.
Pe bună dreptate, academicianul Virgil Cândea spunea “puţine alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire şi de înţelegere prilejuite de suprema Teofanie a întrupării Logosului şi exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri” întrucât ceea ce a lăsat moştenire Roman Melodul “ combină cu succes solemnitatea şi demnitatea predicii religioase cu delicateţea şi vioiciunea poeziei lirice şi dramatice”.
Cine nu ştie şi nu înţelege în mod aparte semnificaţia primului verset din Sfânta Scriptură “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”.
Titlul acestei cărţi are un tâlc aparte, un joc de cuvinte, care desigur este bazat pe relaţia dintre cuvintele omeneşti şi Cuvântul divino – uman – cum însuşi spune autorul în Prolog.
Chiar de la început, autorul ne aduce în atenţie versul îndemn “dă-mi cuvânt, Cuvinte; nu mă trece tăcând”adică fiecare dintre noi să dobândim metamorfozarea cuvintelor noastre după Cuvintele Creatorului tuturor.
Ediţia de faţă a acestei lucrări, folosind, în paralel, textul grecesc original şi traducerea în limba română este structurată în zece capitole.
Primul capitol, intitulat Sfântul Roman Melodul – imnograful desăvârşit al Ortodoxiei, şi cel mai consistent ca număr de pagini, după cum era şi firesc, prezintă câteva repere hagiografice şi opera Melodului.
Capitolul următor îşi propune şi reuşeşte să prezinte cum se pot desluşi acele punţi de legătură între Orient şi Occident în ceea ce priveşte provenienţa iudaică a Sf. Roman Melodul, pentru ca în următorul capitol să ne prezinte ceea ce înseamnă Condacul ca noua specie a imnografiei bizantine, a cărei trăsătură importantă este legătura strânsă dintre cuvânt şi muzică.
Interesantă ni se pare abordarea din capitolul Influenţa Sfântului Roman Melodul asupra Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Câteva remarci asupra tipologiei hristologice concluzionând că Andrei Criteanul, potrivit lui Elpidio Mioni ar trebui inclus în rândul imitatorilor lui Roman Melodul şi se vor opune opiniei lui B.Baldwin care afirmă faptul că Roman Melodul nu a fost imitat (p. 198).
Un capitol care atrage atenţia în mod special este Condacul ΕΙΣ ΕΚΑΣΤΟΝ ΣΕΙΣΜΟΝ ΚΑΙ ΕΜΠΡΗΣΜΟΝ (La orice cutremur şi incendiu) al Sfântului Roman Melodul sau despre Erminia teologică a istoriei, în care autorul acestei cărţi ne prezintă meditaţia poetică a lui Roman Melodul, care pornind de la realităţi istorice, cu care a fost contemporan, compune o Erminie teologică a istoriei, legat de reînvierea din propria cenuşă a Constantinopolului ca Pasărea Phoenix.
Lucrarea se termină cu Drama dialogală dintre omul cel vechi şi Hristos – lumina cea neapropiată sau despre Erminia Hristologică a primului condac romaneic închinat Epifaniei, concluzionând că Marele Melod nu face altceva decât să introducă lumea în taina mântuirii.
Este o lucrare pe care o recomand tuturor celor ce vor să cunoască, să aprofundeze frumuseţea imnografiei bizantine din secolul al VI -lea.