- Alege tăcerea ca limbaj al inimii, căci tăcerea Sfântului Chiriac de la Bisericani a fost rugăciune, iar lipsa cuvintelor, plinătate de har.
- Fă din retragere o apropiere de Dumnezeu, pentru că retragerea schimnicului în munte nu a fost fugă, ci o apropiere de liniștea Împărăției.
- Primește timpul ca pe un dar al mântuirii și nu grăbi desăvârșirea, fiindcă Dumnezeu Se descoperă la timpul potrivit, chiar dacă nu imediat.
- Împrietenește-te cu lipsa, deoarece frigul, foamea și singurătatea l-au învățat pe Cuviosul Chiriac ce este cu adevărat bogăție, atunci când Îl ai pe Dumnezeu.
- Păstrează ascultarea chiar și în singurătate, înțelegând că ascultarea nu este o etapă a vieții, ci o stare permanentă a inimii, chiar și atunci când nu te vede nimeni.
- Fă din trup un slujitor al duhului, nu un stăpân, amintindu-ți că prin post, priveghere și rugăciune, trupul devine altar, nu piedică.
- Trăiește ca și cum Dumnezeu este singurul martor și nu căuta confirmarea lumii, care este schimbătoare, ci caută privirea lui Hristos, care vede și în ascuns.
- Înțelege moartea ca pe o odihnă binecuvântată, precum Sfântul Chiriac care a plecat în pace, fiindcă cine moare zilnic față de păcat nu se teme de sfârșit.
- Lasă rugăciunea să vorbească în urma ta, după cum și nevoitorul Chiriac a continuat să adune oameni, nu prin cuvinte, ci prin har, peștera prefăcându-i-se în paraclis, lespedea, în prestol, iar tăcerea, în mărturie.
- Învață că sfințenia nu se pierde, întrucât ea nu depinde de ziduri, ci de rugăciunea celor care au sfințit locul, căci din locul unde au viețuit sfinți, Dumnezeu nu pleacă niciodată.
