- Caută, asemenea Cuviosului Iosif de la Bisericani, voia lui Dumnezeu înainte de orice drum al tău și nu grăbi pașii vieții tale, ci așteaptă ritmul rânduit de Proniatorul a toate, căci omul care se grăbește pierde adesea adâncimea drumului.
- Învață să începi de jos, fără să cauți recunoaștere, fiindcă atunci când omul acceptă începutul smerit, Dumnezeu așază temelie trainică.
- Primește schimbările vieții fără să-ți pierzi pacea lăuntrică, pentru că mulțumirea sufletească contează mai mult decât stabilitatea împrejurărilor.
- Fii credincios lucrurilor simple, peșteri, chilii de lemn, rugăciune, muncă și tăcere, precum sihastrul Iosif, înțelegând că viața trăită curat devine spațiu al lucrării dumnezeiești.
- Nu renunța la bine, chiar când pare zadarnic, amintindu-ți de Sfântul Iosif care nu a renunțat când biserica a ars și osteneala i-a fost risipită.
- Roagă-te neîncetat, ca să nu se stingă lumina, și ascultă cu atenție glasul lui Dumnezeu, deoarece El vorbește discret și numai inima smerită Îl poate auzi.
- Învață să rămâi acolo unde ești chemat, nu acolo unde ți-ar fi mai ușor, întrucât și Sfântul Iosif ne arată că mântuirea nu se află acolo unde visăm, ci acolo unde suntem rânduiți.
- Ascultă glasul Maicii Domnului și fă din viața ta o slujire continuă, chiar dacă nu e văzută, căci Dumnezeu vede slujirea tăcută și o socotește mai mare decât faptele strălucitoare.
- Fii statornic în rânduială, chiar când lumea se clatină, și lucrează pentru viitor, nu pentru propria slavă, amintindu-ți că adevărata rodire se vede adesea după plecarea ta.
- Trăiește astfel încât viața să-ți fie o binecuvântare și după moarte, încredințat fiind că omul credincios rămâne lucrător prin har.
