- Iubește credința mai mult decât tihna, luându-l drept pildă pe Sfântul Ierarh Dionisie, căci adevărul lui Hristos cere uneori suferință, nu confort.
- Apără nealterată învățătura Sfinților Părinți, primind prigoana ca pe o împreună-pătimire cu martirii, nu ca pe o înfrângere.
- Nu te identifica cu funcția, ci cu misiunea ta, precum odinioară episcopul Cetății Albe, care a văzut în comunitate un organism viu, nu o mulțime de oameni de îndrumat.
- Păstrează întreaga învățătură a Bisericii, fiindcă ea este un patrimoniu viu și structura însăși a identității spirituale a neamului tău.
- Vezi în suferința pe nedrept o probă a credincioșiei tale față de Hristos și nu lăsa pe nimeni să-ți răstoarne conștiința, chiar dacă trupul îți este legat în lanțuri.
- Fă din credința ta nu numai un adevăr de mărturisit, ci și o lumină care te transfigurează.
- Caută sprijin la oamenii virtuoși, nu la cei puternici, pentru că virtutea îl întărește pe cel prigonit.
- Înfruntă rătăcirile cu discernământ, nu cu violență, arătând astfel maturitatea unei conștiințe capabile să distingă între adevărul revelat și învățăturile omenești care se îndepărtează de acesta.
- Păstorește cu blândețe oamenii, deoarece fiecare suflet este o taină unică, chemată la înălțimea dumnezeiască.
- Lasă poporului pilda statorniciei tale, asemenea Sfântului Ierarh Dionisie, astfel încât urmașii tăi să înțeleagă prețul libertății de a-și mărturisi credința.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților