- Îmbracă-ți sufletul în veșmântul alb al simplității, căci haina smereniei este podoaba pe care Dumnezeu o prețuiește.
- Înalță rugăciunile tale ca pe o tămâiere neîncetată, zi și noapte, înaintea tronului ceresc și fă din fiecare suspin al inimii tale jertfă plăcută Domnului.
- Primește necazurile ca pe o liturghie a suferinței, nu ca pe o pedeapsă, căci pâinea încercării devine hrană de nădejde și credință în Dumnezeu.
- Săvârșește binele ca pe o Proscomidie ascunsă, aducând la jertfelnicul lui Hristos gândurile și faptele tale, așezate pe Discul dragostei.
- Ridică-ți ochii spre cer ca spre Sfântul Potir și primește lumina ca pe o Euharistie a veșniciei, căci fiecare rază a harului este gustare a luminii celei neînserate.
- Fă din singurătate o strană nevăzută, unde îngerii cântă împreună cu tine psalmii tăcerii, căci acolo unde omul împlinește postul buzelor, întreaga creație începe să cânte.
- Nu aduce jertfă de cuvinte goale, ci de dragoste curată, precum untdelemnul care arde în candela curată a chiliei, săvârșind astfel liturghia cea nevăzută a inimii.
- Unește lucrul mâinilor tale cu psalmodia cugetului și a inimii, ca fiecare faptă să devină rugăciune și fiecare rugăciune să devină faptă.
- Săvârșește binele în taină, necăutând lauda oamenilor, ca să nu se risipească, ci să fie cântărit în balanța veșniciei de Cel Ce vede cele ascunse.
- Învață tăcerea care grăiește mai tare decât strigătul și pășește prin istorie cu privirea ațintită spre veșnicie, căci acolo este adevărata ta patrie.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților