- Răspunde chemării lui Dumnezeu și nu aștepta împrejurări extraordinare pentru a deveni sfânt, căci sfințenia se lucrează în casa ta, în ogorul tău și în răbdarea fiecărei zile.
- Fă din rugăciune respirația sufletului, chiar dacă nu ai multă carte, asemenea Cuvioasei Olimpiada, deoarece inima care învață psalmii și îi trăiește cu lacrimi înțelege mai adânc decât mintea care doar îi citește.
- Sfințește munca ta prin conștiința prezenței lui Dumnezeu, torcând, țesând, trudind la câmp sau în gospodărie; lucrează ca și cum ai fi înaintea Lui și transformă osteneala în jertfă bineplăcută.
- Respectă posturile, sărbătorile și rânduiala Bisericii, pentru că tradiția trăită cu credință devine școală de statornicie și legătură vie cu neamul și cu sfinții.
- Primește pe cel sărac, pe cel bolnav și pe cel singur ca pe Hristos Însuși; spală picioarele aproapelui tău prin slujire smerită și fă din milostenie expresia iubirii tale, urmând pilda nevoitoarei din Farcașa.
- Crește-ți copiii în frică de Dumnezeu și în respect față de oameni, înțelegând că educația morală este cea mai de preț moștenire pe care o poți lăsa lumii.
- Nu lipsi de la biserică atât timp cât trupul te poate purta; iar când acesta devine neputincios, poartă biserica în inima ta și sfințește timpul afierosit lui Dumnezeu.
- Cinstește memoria celor adormiți și nu rupe legătura iubirii cu cei plecați, întrucât rugăciunea pentru cei ce nu mai sunt în trup este mărturisire a credinței în Înviere.
- Primește suferința bătrâneții fără cârtire, precum Sfânta Olimpiada, și pregătește-ți sfârșitul prin Spovedanie, Împărtășanie și pacea cu cei din jur, ca întâlnirea cu Hristos să fie luminoasă, nu înfricoșătoare.
- Trăiește astfel încât moartea să te găsească rugându-te, psalmodiind și nădăjduind, iar lumina credinței să strălucească pe chipul tău, încurajându-i pe cei care vin după tine.
