- Prețuiește Independența ca dar primit prin jertfă, nu ca drept natural garantat, căci tot ce nu este păzit prin virtute se pierde prin nepăsare.
- Adu-ți aminte că Dumnezeu este Domnul istoriei, nu omul; când omul se proclamă stăpân absolut, libertatea se transformă în robie, iar puterea, în tiranie.
- Nu uita că victoria asupra răului nu este desăvârșire, ci oprire a căderii, fiindcă răul învins în afară rămâne primejdios dacă nu este biruit în inimă.
- Nu numi binele rău și răul bine, nici pacea slăbiciune ori violența dreptate, deoarece discernământul este mai rar decât eroismul și mai greu decât lupta armată.
- Pomenește cu credință în Dumnezeu pe cei căzuți, nu cu mândrie națională, întrucât jertfa lor nu cere glorificare, ci îndreptarea vieții celor rămași.
- Nu instrumentaliza suferința popoarelor, ca nu cumva Dumnezeu să se retragă din locul în care durerea este folosită ca argument.
- Păzește pacea prin adevăr, nu prin frică, înțelegând că pacea care se sprijină pe minciună este doar o amânare a războiului.
- Nu te bucura de înfrângerea vrăjmașului, chiar dacă a fost nedrept, pentru că bucuria pentru răul altuia întunecă sufletul mai mult decât îl luminează victoria.
- Învață pe cei tineri că libertatea fără asceză devine patimă colectivă, amintindu-le că omul care nu se stăpânește pe sine va fi stăpânit de alții.
- Așteaptă cu nădejde judecata istoriei, iar Judecata lui Dumnezeu, cu cutremur, deoarece nicio națiune nu este mântuită prin faptele ei, ci prin credință, adevăr și dreptate.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților