- Scrie din locul în care inima se întâlnește cu Dumnezeu, ca scrisul tău să poată vindeca rănile, împăca generațiile și reface unitatea dintre trecut și prezent.
- Scrie, ca fiecare pagină să fie mărturisire înaintea veșniciei și să dea glas celor marginalizați, uitați sau nedreptățiți, redându-le astfel demnitatea.
- Scrie, ca prin scrisul tău să construiești punți între culturi, rațiuni, voințe și sensibilități, să apropii suflete și să transformi diferențele în dialog.
- Scrie ca și cum ai rosti o rugăciune, fiindcă istoria, tradiția și credința unui popor dau măsură identității, și adu în paginile tale liniște, reflecție și sens, ca cititorul să se regăsească pe sine.
- Scrie pentru veșnicie, ca un slujitor al Logosului, căci dacă prin scrisul tău cineva gândește mai profund, iubește mai curat și caută mai sincer sensul existenței, atunci ți-ai împlinit slujirea.
- Scrie ca martor al unei speranțe care nu se stinge, fără a căuta triumful imediat, deoarece cuvântul care izvorăște din adevăr și iubire depășește limitele istoriei.
- Scrie cu lumina izvorâtă din întâlnirea dintre conștiință și har, întărind prin scrisul tău legături între oameni, pentru că unde există comuniune, există Dumnezeu.
- Scrie cu îndrăzneală, dar și cu discernământ, așază adevărul cu responsabilitate, întrucât, atunci când scrii fără patimă, cuvântul tău devine ecou al unei realități mai adânci decât tine.
- Scrie ca un veghetor, lăsând întrebările să deschidă drumuri către interior, căci, uneori, îndoiala sinceră poate fi începutul credinței și o formă autentică de apropiere de Hristos.
- Scrie, gândindu-ți cuvintele ca pe niște semințe care pot rodi peste veacuri, și lasă în urmă texte care să inspire, să aline și să îndemne la reflecție, astfel încât prezența ta să dăinuie prin puterea ideilor tale.
† Calinic,
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților