- Prețuiți cultura neamului, care nu este un simplu adaos la existența lui, căci popoarele nu pier prin lipsa de avere, ci prin slăbirea conștiinței de sine.
- Nu lăsați uitarea să se aștearnă peste numele făuritorilor de cultură, fiindcă prin fiecare operă a acestora cultura mai urcă o treaptă spre lumină.
- Iubiți limba română cu toată ființa și nu o desconsiderați, simplificați, necinstiți ori trivializați, deoarece limba unui neam este actul de naștere al acestuia în istorie și definește identitatea celui ce o vorbește.
- Promovați cu statornicie cultura, revelație a istoriei, prin care neamul își face inteligibil destinul în fața timpului, nu ca podoabă, ci ca foc ce trebuie întreținut.
- Căutați sensul culturii în identitatea neamului vostru, căci Ziua Culturii Naționale nu este doar comemorare, ci judecată de sine, rigoare și responsabilitate spirituală.
- Apărați cultura română care a ținut vie conștiința neamului când statul lipsea, vorbiți și trăiți limba română, însă nu ca simbol festiv, ci ca spațiu viu al identității voastre zilnice.
- Cinstiți limba română, patria care nu a putut fi cucerită, ca legământ sacru între fiii acestui neam, conștienți fiind că aceasta este axa continuității naționale, păstrată cu sânge și suferință.
- Recunoașteți în educație mediul liturgic al culturii, început între zidurile mănăstirilor, spațiul în care valorile nu sunt doar transmise, ci interiorizate și resemnificate.
- Împărtășiți cultura și nu o închideți în turnuri de elită, amintindu-vă că o națiune fără cultură este asemenea vocii fără ecou, iar cultura, memoria ei activă.
- Vedeți în fiecare 15 ianuarie o chemare la responsabilitate, căci identitatea culturală este o operă care trebuie să se scrie de fiecare generație, cu demnitate, luciditate și rigoare spirituală.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților