- Privește Bucovina ca pe un spațiu al prezenței lui Dumnezeu în istorie, pentru că fiecare loc în care oamenii trăiesc în pace și în credință este mărturie a iradierii harului.
- Cinstește Unirea din 28 noiembrie 1918 ca pe o lucrare sinergică între voia divină și strădania omului, fiindcă istoria nu este întâmplare, ci dialog între libertatea omului și pronia lui Dumnezeu.
- Cercetează mănăstirile din Țara Fagilor, căci ele au fost și sunt respirația spirituală a neamului în care s-a păstrat nu doar rugăciunea, ci și sufletul românesc, adăpostit în frumusețea liturgică și în simplitatea smerită.
- Arată prin faptele tale că identitatea adevărată a unei comunități izvorăște din credință, întrucât fără adâncimea acesteia omul devine dezrădăcinat, iar poporul își pierde chipul lăuntric.
- Primește diversitatea Bucovinei ca pe o chemare la comuniune, nu ca pe o pricină de dezbinare, știind că Dumnezeu a dorit ca oamenii să se îmbogățească unii prin alții, nu să se înstrăineze.
- Prețuiește tradițiile ca pe o continuitate vie între generații, deoarece tradiția nu este încremenirea în trecut a unui neam, ci viață care curge de la părinți la fii, plină de har și de înțelepciune.
- Apără frumusețea Bucovinei – culturală, spirituală și naturală – ca pe un dar adus înaintea lui Dumnezeu, convins fiind că ceea ce păstrăm cu dragoste rămâne pentru eternitate.
- Educă-ți copiii în lumina credinței, a limbii române și a iubirii față de locul în care Dumnezeu i-a așezat, și nu uita că în sufletul curat al copiilor se plăsmuiește adevărul unei națiuni.
- Lucrează pentru binele comunității ca și cum L-ai sluji pe Hristos Însuși, întrucât orice faptă de sacrificiu, orice sprijin dat fratelui devine o înălțare în comuniune.
- Vezi în legământul dintre trecut, prezent și viitor neîntrerupta împreună-lucrare a oamenilor cu Dumnezeu, căci adevărata continuitate a Bucovinei nu stă doar în acte istorice, ci în iubire, în dăruire și în trăirea frumoasă a credinței.
† Calinic,
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților