560 de ani de la apariţia primei cărţi în limba română Tetraevangheliarul tipărit de Diaconul Coresi

diaconul_coresi_site3

În istoria culturii româneşti, un loc aparte îl ocupă Diaconul Coresi, începătorul cărţii româneşti tipărite, personalitate căreia studiile, articolele şi comentariile publicate pînă în momentul de faţă  încă nu au reuşit să-i facă pe deplin cunoscută viaţa şi activitatea.

Încă din secolul al XIX-lea, Alexandru Odobescu încerca să explice numele acestui mare cărturar, un nume oarecum exotic în onomastica românească, legându-l de numele familiei Corressios din Chios, familie care a dat  culturii universale nume precum Gheorghe Coressios  ori medicul Ioan Corresios din Chios. Dacă a fost sau  nu o legătură  între diaconul Coresi  din Târgoviştea Ţării Româneşti şi omonimii săi, greci, originari din  Insula Chuios din Marea  Egee   la  câţiva  km  de  coasta Turciei de astăzi, nu putem şti  în stadiul actual al cercetărilor.

Ceea ce mai ştim este faptul că diaconul Coresi a  deprins tehnica tiparului de la tipograful sârb Dimitrije Ljubavic care lucra la Mitropolia Ungrovlahiei. Diaconul Coresi a vea  să fie chemat din Târgovişte în cetatea Braşovului  de către  primarul Hans Benkner, unde avea să desfăşoare o intensă activigtate tipografică, începând cu Catihismul, continuând cu Tetraevangheliarul  din 1561, Octoihul, Apostolul etc.

Cărţile tipărite  la Braşov au avut o  largă răspândire  în toate provinciile româneşti  datorită în primul rân legăturilor comerciale  pe care  le avea Braşovul cu Ţara Românească şi cu Moldova, tipărituri  prin care se arăta  tot mai mult  unitatea  de limbă, de credinţă şi de origine   a  locuitorilor  aşezaţi de o parte  şi de alta  Munţilor Carpaţi.

Meritul cel mai mare  al diaconului Coresi este acela că a fost  primul nostru cărturar  care a  militat  în mod conştient pentru  introduc erea  limbii române în slujbe, pentru răpândirea ştiinţei de carte  în româneşte. Datorită tipăriturilor sale, s-a răspândit tot mai mult scrisul românesc, înlocuind treptat limba slavonă din biserică şi din cancelariile domneşti.

Un fapt  care merită să fie pus în lumină este faptul acela  că Luca  Stroici marele logofăt al Moldovei, numit  de B.P. Haşdeu părintele filologiei române, pentru că a  scris pentru prima dată cu litere latine Tatăl nostru, avea  în biblioteca  sa  cărţi  tipărite  de diaconul Coresi.

Prin urmare  acum la  împlinirea a 460 de ani de la tipărirea Tetraevangheliarului  în 1561 putem afirma  fără  a  exagera  că diaconul Coresi  a  intrat în istoria culturii române ca  unul dintre cei mai de seamă tipografi pe care  i-a  avut cultura noastră, contribuind  la introducerea  limbii româneşti în Biserică şi la crearea unei limbi literare  unitare, fiind  cu adevărat deschizător  de epocă în istoria culturii române.

Munca  de tipograf a  diaconului Coresi necesita eforturi  deosebite, întrucât  fiecare pagină trebuia  sculptată în lemn, ikar această operaţiune  nu putea  să fie realizată doar de un singur om, Coresi având peste 20 de ucenici care lucrau în tipografie. De altfel în Epilogul  Tetraevangheliarului de la 1561 apare  următoarea afirmaţie Şi cu zisa jupânului Haneş Begner scris-am eu diacon Coresi ot Târgovişte  şi Tudor diac.

Diaconul Coresi se întemeiază pe apelul la bunul simţ al raţiunii, afirmând în amintitul Epilog  că în Biserică mai bine este a grăi cinci cuvinte cu înţeles, decât zece mii de cuvinte neînţelese în limbă străină. Desluşim aşadar din acest text ideea de bază a acţiunii traducerilor  şi tipăriturilor  în româneşte.

Tipărirea în 1561 a  voluminoasei cărţi de 246  de foi  a durat nouă luni, folosindu-se  tehnica xilogravurii, care necesita eforturi deosebite, întrucât fiecare pagină trebuia  sculptată în lemn.

Aşadar la 30 ianuarie 1561, diaconul Coresi tipăreşte Tetraevangheliarul scris cu 156 de ani înainte de Nicodim, însă diaconul Corresi s-a bazat pe vechile traduceri româneşti ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoţii de la biserica Sf. Nicolae  din Şcheii Braşovului, atestată prin mărturii de la 1292, şi unde  începând  din 1495  funcţiona  o şcoală românească.

 

Arhid. Vasile M. Demciuc  

Leave a Reply