La 31 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei, în anul 1488, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, domn și țar al Moldovei a zidit biserica Sfântul Ilie de lângă orașul Suceava. Aflată astăzi pe teritoriul administrativ al Comunei Șcheia, biserica a fost încredințată de către Părintele Arhiepiscop Calinic unei comunități monahale care o grijește începând cu prima parte a anului 2022.
Pisania bisericii Mănăstirii Sfântul Ilie Șcheia spune: „Ioan Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, domn al Țării Molovei, am zidit acest hram (casă) în numele Sfântului Proroc Ilie; și s-a început în anul 6996 (=1488), luna mai 1 și s-a sfârșit în același an, octombrie 15”. Pictura bisericii a fost realizată în anii imediat următori, în pronaosul bisericii fiind pictate 24 de scene din istoria vieții Sfântului Ilie. Realizare de excepție a școlii de pictură din perioada Sfântului Ștefan cel Mare, Ciclul vieții Sfântului Ilie a scos de sub mantia celor peste 500 de ani de fum și praf, încântând ochii creștinului contemporan cu două registre iconografice complete și peste 100 de personaje din istoria vieții Sfântului Ilie. Dintre cele 24 de scene din viața Sfântului Ilie, 23 sunt o fidelă reprezentare a textelor biblice din cărțile III și IV Regi, în vreme ce una dintre ele este reprezentarea unui eveniment petrecut după nașterea profetului și despre care Tradiția Bisericii păstrează informații în imnografia liturgică:
„Acesta (Ilie) era feciorul lui Sovac din Tesvi, din pământul Arabiei, din neamul lui Aaron… Și când l-a năsut maică-sa, văzu tatăl său Sovac preotul în vis, unde da mâna cu niște bărbați cu veșminte albe, și unde-l înfașă cu foc și îi da să mănânce pară de foc.” (Sinaxarul zilei de 20 iulie, Mineiul lunii iulie, București, 1928)
„Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc au; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”.” (III Regi 17,1)
„Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din pârâu.” (III Regi 17, 5-6)
„Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: „Adu-mi puţină apă ca să beau! ” Şi s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: „Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!” Ea însă a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi apoi să mâncăm şi să murim!” Atunci i-a zis Ilie: „Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!” (III Regi 17, 10-14)
„După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul. … Iar Ilie a zis: „Dă-mi pe fiul tău!” Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. … Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a înviat.” (III Regi, 17, 17-22)
„Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie: „Iată copilul tău este viu!” (III Regi 17, 23)
„Şi a plecat Obadia în întâmpinarea lui Ahab şi i-a spus de aceasta. Şi a venit Ahab în întâmpinarea lui Ilie.” (III Regi 18, 16)
„Şi au luat ei viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră. Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei şi zicea: „Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!” (III Regi 18, 26-27)
„Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (III Regi 18, 36-39)
„Iar Ilie le-a zis: „Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!” Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo.” (III Regi 18, 40)
„… Ilie s-a suit în vârful Carmelului şi s-a aplecat ta pământ până a atins genunchii au faţa sa. Şi a zis ucenicului său: „Du-te şi te uită spre mare!” Şi s-a dus el şi s-a uitat şi a zis: „Nu văd nimic!” El i-a zis: „Du-te şi fă aceasta de şapte ori”. Iar a şaptea oară a zis: „Iată se ridică din mare un nor cât o palmă”. Iar Ilie a zis: „Du-te şi spune lui Ahab: Înhamă şi fugi, ca să nu te apuce ploaia!” Şi pe când grăbea el, cerul s-a întunecat de nori şi s-a pornit vijelie şi ploaie mare.” (III Regi 18, 42-45)
„ Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi, şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi ruga moartea, zicând: „Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei!” Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: „Scoală de mănâncă şi bea!” Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a adormit iar. Dar iată îngerul Domnului s-a întors a doua oară, s-a atins de el şi a zis: „Scoată de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea!” Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a bătut şi întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.” (III Regi 19, 4-8)
„A zis Domnul: „Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul”. Auzind aceasta, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantia lui şi a ieşit şi a stat la gura peşterii.” (III Regi 19, 11-13)
„Atunci a plecat Ilie de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând; acesta avea douăsprezece perechi de boi la pluguri şi la perechea a douăsprezecea era el însuşi. Şi Ilie a trecut pe lângă el aruncându-i mantia.” (III Regi 19, 19)
„Plecând de la el, (Elisei) a luat o pereche de boi pe care i-a junghiat şi, făcând foc cu plugul boilor, a fript carnea lor şi au împărţit-o la oameni şi au mâncat-o. Iar el s-a sculat şi s-a dus după Ilie şi a început să-i slujească.” (III Regi 19, 21)
„”Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire, Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!”… Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a postit şi a dormit în sac şi a umblat trist.” (III Regi 21, 18-19; 27)
„Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie Tesviteanul: ?Scoală şi ieşi înaintea trimişilor regelui Samariei şi le spune: Au doară în Israel nu este Dumnezeu, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?” (IV Regi 1, 3)
„… regele a trimis la el (la Ilie) o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai lui; şi acesta a venit la el, când Ilie sta pe vârful muntelui şi i-a zis: „Omul lui Dumnezeu, regele îţi zice: „Coboară-te!” Iar Ilie a răspuns: „De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.” (IV Regi 1, 9-10)
Apoi a trimis regele la el altă căpetenie cu alţi cincizeci. Acesta i-a zis: „Omul lui Dumnezeu, aşa a zis regele: Coboară-te degrabă!” Şi răspunzând, Ilie i-a zis: „De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” şi s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a ars pe el şi pe cei cincizeci ai lui. (IV Regi 1, 11-12)
Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: „Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi! Iată s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor; acum insă să nu fie sufletul meu trecut cu vederea de ochii tăi!” Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie: „Du-te cu el şi nu te teme de el!” Şi s-a sculat Ilie şi s-a dus cu el la rege. (IV Regi 1, 13-15)
„Şi a zis către el: „Aşa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri”.”(IV Regi 1, 16)
„A zis Ilie: „Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!” Iar Elisei a răspuns: „Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!” Şi s-au dus amândoi; s-au dus şi cincizeci din fiii proorocilor şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan. Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat.” (IV Regi 2, 6-8)
„Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: „Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine”. Iar Elisei a zis: „Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!” Răspuns-a Ilie: „Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi”.” (IV Regi 2, 9-10)
Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer. Iar Elisei se uita şi striga: „Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!” Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două. Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului. (IV Regi 2, 11-13)
Descoperirea excepțională petrecută odată cu restaurarea picturii bisericii Mănăstirii Sfântul Ilie din Șcheia de lângă Suceava aduce până la noi argumente solide privitor la atenția pe care Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și contemporanii săi o acordau textului Sfintei Scripturi. Să fie ca și noi, creștinii secolului al XXI-lea să găsim resorturile necesare pentru a ne ancora viața în adevărul revelat nouă prin dragostea lui Dumnezeu.
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, domnul și țarul țării Moldovei, dăruiește Mântuitorului nostru Iisus Hristos Dumnezeu Biserica Sfântul Ilie de lângă Suceava. Sfântul Proroc Ilie îl ține strâns de mână și îl trage pe Sfântul Ștefan către Hristos Dumnezeu.
pr. dr. Gabriel Herea