În Dulcea Bucovină, unde sunt însemnele ilustrelor modele de statornicie virtute și frumos, care au ținut vie și curată flacăra de tradițională și sfântă evlavie românească spre care ne întoarcem mereu spre a-i învăța cadențele grave, încă din zorii constituirii Țării Moldovei, se poate vorbi de cinstirea moaștelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, a cărui mucenicie s-a petrecut pe teritoriul Moldovei și care pentru multe veacuri au fost și vor fi speranță și sprijin acestei țări creștine.
În fața acestor sfinte moaște creștinii simt cu adevărat ce înseamnă sfințenia, o cunună dumnezeească pe fruntea ostenitorilor pentru viața cea după Hristos și în Hristos, o cunună nevestejită a luptei încununate cu adevărul și credința în Mântuitorul.
Cler și popor, Biserică și Stat, români și străini, au cinstit cu evlavie viața și mai ales mucenicia Sf. Ioan cel Nou. Biserica îl cheamă permanent cu evlavie în rugăciunile ei și înalță lăcașuri sfinte, lăudând astfel lucrarea harului dumnezeiesc în sfântul care L-a iubit pe Hristos și Biserica S-a, a mărturisit și a apărat dreapta credință în vremuri grele și a săvârșit fapte ale dreptății și ale iubirii sfinte în orice timp.
Când cultul Sf. Ioan cel Nou a rodit în cultură, el s-a deschis spre universalitate, iar când cultura s-a inspirat din cultul sfântului, ea s-a deshis spre eternitate.
Potrivit tradiţiei, legat de o minune este şi ziua de serbare a Sf. Ioan cel Nou – la 2 iunie. Iată ce relatează mitropolitul Petru Movilă în această privinţă: În anul 1629 luna august 3 zile, venind în mănăstirea Pecersca Varlaam ieromonachul, din pământul Moldovei, şi fiind trimis la mine ca să mă vadă de cătră Miron Barnovschi Voievodul, mi-a spus, că în anul 1622 când necuratul împărat al Agarenilor, Sultanul Osman, a venit sub Hotin, ca să se bată cu regatul Poloniei… Cazacii zaporojeni, care mergeau în contra necuraţilor, nu s-au dus numai la Hotin, unde era şi oastea poloneză, ci s-au îndreptat spre oraşul Suceava, ca să-l prade pre el… În timp ce năvălitorii se îndreptau spre oraş, localnicii Sucevei se retrăgeau cum se obişnuia în cetate. Fiind atunci mitropolit Anastasie Crimca cu preoţii au voit, după obiceiu, să ducă din mitropolie în cetatea de sus şi moaştele Sf. Ioan cel Nou, şi când au venit, ca să le ia, n-au putut să le ridice de la locul lor (căci acestea totdeauna cu darul lui Dumnezeu făceau minuni, când la nevoie oraşul trebuia să fie mântuit de inamicii, ce cădeau asupra lui). Cu aceasta au făcut cunoscut mântuirea lui (oraşului), că nu va fi nici cu armele, nici cu lupta, dar la rugăciune şi ajunare au alergat toată mulţimea, ce fugise în cetate, rugând pe Dumnezeu şi pe Sf. Ioan, plăcutul lui, pentru mântuire.Iar când au venit cazacii la râu şi cum voiau a intra şi în oraş, o minune! râul, pre care oamenii îl treceau în sus şi în jos, deodată aşa s-a umplut cu apă, că nici odată mai nainte n-a fost aşa de inundat. Iar ei văzând aceasta s-au spăimântat şi au început a se retrage; şi aşa oraşul s-a mântuit cu rugăciunile Sf. Ioan martiriul cel Nou, Şi de la acel timp mitropolitul cu tot clerul şi cu episcopii au stabilit, ca acea zi să se serbeze …fac în mitropolie în acea zi litie, înconjurând biserica cu moaştele Sf. Ioan, şi mulţumind lui Dumnezeu, cel ce cu cinste i-a mântuit pre dânşii de aşa nenorocire cu rugăciunile Sf. marelui martir Ioan cel Nou.
Aşadar de atunci ziua de 2 iunie este ziua de pomenire a sfântului şi tot de atunci se introduce numele acestui sfânt şi în cărţile bisericeşti, în Sinaxar, fiind pomenit potrivit rânduielilor bisericeşti.
Lângă moaştele Sfântului Ioan cel Nou se vindecă bolnavii, se alină tot felul de suferinţe sufleteşti şi trupeşti, întâlnindu-se fraţii ortodocşi din toate colţurile ţării, rugându-se împreună, dând laudă lui Dumnezeu la un loc, îmbărbătându-se în necazuri prin pilda muceniciei Sf. Ioan. Marele Mucenic vorbeşte tuturor, întărind creştinii în lupta vieţii, dându-le curaj în ispite, ajutându-i să dobândească sănătate şi cele de folos, sporindu-le credinţa adevărată în Dumnezeu, credinţa ortodoxă.
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, prin minunile sale vorbeşte neamului românesc de aici din Suceava făcând ca vechea şi în acelaşi timp nouă, Cetatea Sucevei să fie unda de foc peste veacuri aprinsă de credinţă; Suceava vine spre noi cu un mesaj mântuitor din partea Sf. Ioan cel Nou care nu a obosit nicicând iubind Biserica lui Hristos, pentru care şi-a dat şi viaţa primind astfel coroana sfinţeniei şi a răsplătirii.
Patronul şi povăţuitorul Moldovei, Sf. Ioan cel Nou îşi caută mereu sălaş în inima noastră; prin sfintele sale moaşte este în mijlocul nostru presărând pace, bună-nvoire şi mângâiere, ne întăreşte în credinţă şi ne cheamă la fapte bune pornite din dragoste şi din recunoştinţă.