Trei imperative: să mulțumim, să conștientizăm, să nu uităm

Biserica sprijină, prin cuvânt, acțiune și rugăciune, lupta împotriva traficului de ființe umane și împotriva oricărei lucrări de denigrare, negare sau violentare a demnității umane. O facem în virtutea mandatului primit de la Dumnezeu, Izvorul Vieții. O facem pentru că nu poți fi liniștit câtă vreme știi că alții își bat joc de aproapele. O facem pentru că, în fața micimilor de suflet, credem cu toată tăria că vor birui bunătatea, bucuria și dragostea.

Ziua Europeană de Luptă împotriva Traficului de Persoane, marcată în fiecare an la 18 octombrie, este deopotrivă o zi a recunoștinței, a conștientizării și a memoriei.

Suntem recunoscători în primul rând lui Dumnezeu pentru faptul de a ne fi creat „după chipul Său” (Facerea 1, 26). Orice persoană umană este inestimabilă din acest prim motiv și unicul necesar. Toate celelalte considerente, de ordin etic, psihologic, social etc., pentru care trebuie apărată viața și trebuie respectată persoana umană derivă, din perspectivă creștină, din acest raționament teologic. Cinstim și prețuim pe om pentru că mai întâi Dumnezeu l-a cinstit și l-a prețuit, până într-acolo încât El, Dumnezeu, S-a făcut ca unul dintre oameni (cf. Ioan 1, 14; Evrei 2, 11, 14, 16), pentru ca pe om să-l ridice mai presus chiar de umanitate. O umanitate împlinită nici nu poate fi gândită, de fapt, în afara unei legături cu Dumnezeu-Creatorul și desăvârșitorul ei. Ca atare, orice atentat la onoarea, la integritatea și la libertatea ființei umane este un atac împotriva planului lui Dumnezeu cu omul, este o „răzvrătire” împotriva lui Dumnezeu. Iar orice acțiune de prevenire a traficului de persoane umane are, din punct de vedere creștin, o motivație superioară, potențatoare de energii în această direcție: credința în Dumnezeu Care iubește pe om (Ioan 19, 9; Psalmii 147, 11; Ieremia 31, 3; I Ioan 4, 9-10) și credința în destinul veșnic și unic al fiecărei persoane umane.

În același timp, suntem recunoscători tuturor acelora care, într-o modalitate sau alta, luptă pentru apărarea drepturilor și libertății persoanei umane. Din aceeași perspectivă teologică, astfel de oameni, protectori ai demnității ființei umane, sunt colaboratori cu Dumnezeu, împreună-lucrători cu El, susținători ai planului veșnic al lui Dumnezeu de îndumnezeire a omului. Este adevărat că demnitatea și libertatea persoanei umane pot fi încălcate în multe feluri, fie într-o formă vizibilă, conștientă și conștientizabilă, fie, nu de puține ori, pot fi eludate subtil, imperceptibil, disimulat, cu efecte dureroase și pe moment, dar mai ales pe termen lung. Astfel, adresăm astăzi gând de gratitudine tuturor celor implicați în stoparea traficului de ființe umane, dar, deopotrivă, tuturor celor care sunt vigilenți și se opun și altor forme de sclavie modernă; e abominabil să fie exploatat trupul, dar e la fel de gravă sclavia în care poate fi adus spiritul uman, prin minciună, manipulare sau exploatare emoțională. Un copil victimă a traficului de ființe umane mai poate fi salvat prin oameni de felul acelora pe care îi amintim, cu recunoștință, astăzi; un copil care va cădea victimă a unei legi privind eutanasierea infantilă – precum cea care se dorește a fi aprobată zilele acestea în Olanda[1] – nu cred că va beneficia de „o zi europeană de comemorare” din moment ce toate s-au petrecut cu „acte în regulă”. „Marfă” este și femeia exploatată sexual, dar nu mai presus de „marfă”/„bun de schimb” este și angajatul exploatat arbitrar, pe criterii strict de profit material, de care te poți debarasa oricând, oricum și fără nici o condiție, când nu mai are randament.

De aceea, ziua de 18 octombrie se cere a fi, an de an, o zi de mai profundă conștientizare. O adâncire în conștientizarea a cine suntem și ce/cine suntem chemați a fi. Să conștientizăm valoarea persoanei umane și cât de fragilă este ea în fața pericolelor de tot felul, de la epidemii la ideologii, în fața greutăților vieții, dar și a dorinței nestăvilite de putere, influență sau avere a mai-marilor lumii, în fața forțelor naturii și a nu mai puțin periculoaselor schimbări de mentalitate din post-modernitate. Conștientizarea trebuie să fie una de ansamblu și una de detaliu. Atenția să fie îndreptată și asupra unui fenomen (fie el trafic coordonat de ființe umane, cu încrengăturile și actanții lui, fie politici de stat distructive din punct de vedere bioetic, fie direcții geostrategice care pot periclita libertatea, integritatea și demnitatea ființei umane), dar și asupra oricărui caz concret, important și unic prin el însuși. Omul vulnerabil de lângă tine este prioritatea care te privește aici și acum. De aceea, un singur suflet salvat din orice fel de flagel care atentează la ființa umană este o reușită (cf. Matei 16, 26) și merită tot sacrificiul de timp, energii, resurse materiale, clipe de răgaz etc.

Și nu în ultimul rând, Ziua Europeană de Luptă împotriva Traficului de Persoane umane este o zi prin excelență a memoriei. Este o zi în care suntem chemați să nu uităm. Să nu uităm de toate etapele omenirii în care sclavia, de orice fel ar fi fost ea, a fost nu numai acceptată, dar și încurajată. Suntem datori să cinstim memoria tuturor victimelor care nu au putut fi salvate din orice fel de formă de exploatare, cu atât mai mult cea încă atât de prezentă în civilizatul și civilizatorul veac al XXI-lea. Prețuim, de asemenea, astăzi, memoria celor care au muncit, au scris, au răzbit ori s-au rugat, pentru ca persoana umană să-și păstreze demnitatea și sfințenia. În același timp, tot astăzi se cuvine să ne cerem iertare pentru vinovăția de a nu fi făcut mai mult pentru aceasta, din ignoranță, din comoditate, din neglijență. Suntem responsabili, fiecare în parte, dar și împreună: familie, comunitate locală, școală, neam, Biserică.

Orice formă de amnezie în această direcție va duce la revigorarea, mai devreme sau mai târziu, a uneia sau alteia dintre formele de criminalitate împotriva umanității.

Biserica sprijină, prin cuvânt, acțiune și rugăciune, lupta împotriva traficului de ființe umane și împotriva oricărei lucrări de denigrare, negare sau violentare a demnității umane. O facem în virtutea mandatului primit de la Dumnezeu, Izvorul Vieții. O facem pentru că nu poți fi liniștit câtă vreme știi că alții își bat joc de aproapele. O facem pentru că, în fața micimilor de suflet, credem cu toată tăria că vor birui bunătatea, bucuria și dragostea.

 

Damaschin Dorneanul

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

Adăugați un comentariu